Ilustrație: Vasile

M-am băgat în casa lupului să explic cum stă treaba cu votul, cu alegerile europene, cu politica românească, adică am scris pe VICE. Continui pe acelaşi topic deoarece „tipa care se pişa pe vot” a ajuns un fel de trademark pentru protestatari, pentru #unitisalvam. A facut un interviu cu ea jurnalistul Cătălin Striblea, saptamana asta, care a ajuns viral.

O cheamă Alina Dumitru. E o tipă mișto, mamă și activistă pe probleme sociale. Respect pentru tot ceea ce a făcut până acum prin organizația ei! O stimez și o apreciez pentru activismul ei. Dar aici nu era vorba despre ce a făcut și despre cât de nedrept e sistemul social în România, ci despre alegeri pentru Parlamentul European, care nu au nimic în comun cu motivele care au facut-o pe ea să protesteze.

Extrapolez puțin de la subiect. Europa în ansamblu mi se pare mai protecționistă din punct de vedere social decât America, de exemplu, și aici îmi vin în minte toate documentarele lui Michael Moore. Nu compar valoarea indemnizației de asistat social cu o țară din Occident, ci sistemul asigurărilor sociale. E clar că în Occident un asistat ia cinci, șapte sute de euro şi ăsta în Românica ia nici 50. Dar în România nu e ca în State, aici primeşti ajutor în spital chiar dacă eşti rupt în cur şi n-ai asigurare.

La nicio săptămână după chestia cu boicotul a apărut studiul realizat de Institutul de Politici Publice: România are șapte milioane de asistați sociali. Ia gândiţi-vă ce masă de manevră politică sunt oamenii ăştia, ce electorat fidel reprezintă. Aici îi dau deplină dreptate unui prieten care mi-a zis: „Statul îi subvenționează în diverse forme prin reprezentanții lui în teritoriu, adică primarii. În condițiile astea, boicotul electoral e că o armă asemănătoare unui cuțit de masă bont, bun eventual pentru a unge pâinea cu margarină.”

Boicotul nu rezolvă nimic. Interviul cu Alina curge pe partea socială și atinge „coarda sensibilă" a cititorului. Noi vorbeam despre alegeri europene, despre viitorul Europei, despre candidații la europarlamentare, despre politicile europene și despre ce impact o să aibă astea pe viitor în România. Ea vorbește despre injustiția sistemului social. Pe bune dacă văd legătura. De ce dracu nu s-a pișat pe votul ălora din 2012? Sau de ce nu se pișă pe votul de la prezidențiale? Măcar în pişatul ăsta continuu există o legătură directă cu ceea ce susține ea: mai multe fonduri pentru problemele sociale. Dar să te piși pe un vot la europarlamentare, pe bune că nu văd legătura. Explic asta ca să înțeleagă și #unitisalvam, care sunt așa porniți, încât nu sunt deschiși să asculte. Mi-a plăcut textul activistului Cosmin Pojoranu, unul cerebral despre ce am învățat și ce nu am învățat cu privire la proteste și relația #unitisalvam cu clasa politică. Este mai mult o analiză cost-beneficiu și în termenii ăștia trebuie gândit pe viitor.

unitisalvam au câștigat împotrivă RMGC. Pe 3 iunie deputații au respins proiectul de lege privind exploatarea minereurilor de la Roșia Montană. Dar aici a fost vorba de o acțiune cu cap, un protest care a reușit să mobilizeze lumea în toată țara, o luptă care a durat ani și unde „binili învinge”, vorba lu’ Tamango. Așa aș dori să fie și lupta pentru democratizarea sistemului politic: cu argumente, cu acțiuni de protest bine închegate, cu activism civic îndreptat continuu spre politic. Nu cu mesaje de genu „Ma piș pe vot”, care pot fi interpretate ca miserupism. Ba mai rău, le dăunează celor ce protestează, ca imagine: hipsteri, eco-anarhiști, tineri care n-au de lucru etc. Orice acțiune trebuie făcută cu cap, pentru a schimba lucrurile. Așa, dacă te piși împrăștiat peste tot, riști să te uzi și pe tine.

Pentru mine democrația înseamnă mai multe drepturi pentru omul de rând și un politician responsabil care lucrează în binele comunității care l-a ales. Marile afaceri, corupția la nivel înalt și traficul de influență o să existe mereu. Ca cetățean mă interesează ca omu ăla pe care l-am ales să își facă meseria de politician. De aia mi-aș dori o democrație ca în Occident, fie că vorbim de State sau de Europa de Vest.

Când îi aud pe unii activişti din România că luptă cu sistemul capitalist american, corporaţiile sunt corupte etc., mă astup. Ok, americanii sunt conduși de corporații și legea în Europa e făcută de Merkel, dar pe mine mă interesează politica făcută pentru omul de rând de politicianul pe care eu l-am ales. Politica a fost și va rămâne o curvă dependentă de economic. Nu mă interesează corporațiile, nu mă interesează magnatul Rockefeller sau banca de investiții Lehmann Brothers sau că nemții le-o trag la greci care s-au împrumutat zeci de ani să plătească salarii. Eu vreau ca Gigel, pe care l-am votat, să știe că a ajuns acolo datorită votului meu și trebuie să facă chestiile pe care le-a promis și pentru care l-am votat. Dacă nu, eu ca cetățean am tot dreptul să i-o trag prin mijloacele pe care le am. Asta e ideea!

Clasa politică nu poate fi schimbată. Clasa politică poate fi educată. Degeaba ajunge #unitisalvam să își facă mișcare politică, degeaba intră Claudiu Crăciun în politică ca reprezentant al protestatarilor. Sistemul îl înghite! Uitați-vă ce s-a întâmplat cu Cernea! Deci clasa politică trebuie învățată că ei sunt acolo pentru că noi i-am votat.

Trebuie să punem presiune pe ei de fiecare dată, fie că e vorba de o scrisoare, un raport, o interpelare, un mail sau un protest Roșia Montană. Iar presiunea trebuie să fie constantă și perpetuată în timp. Educația civică și educația politică a oricărei persoane contează. E dreptul cetățeanului să întreprindă asemenea acțiuni. Și astfel, probabil și politicianul se va schimba.

Și nu te aștepta să se schimbe peste noapte. Chestiile astea au nevoie de timp și ceea ce se întâmplă în ultimul an e doar începutul. Dar orice mişcare care doreşte să impună anumite chestii politicienilor şi care militează pentru nişte obiective are două poziţii: una oficială, de imagine, pentru media şi pentru negocierile cu politicienii şi una fundamentalistă, extremă, prin care întreprind acţiuni extreme. Să sperăm că #unitisalvam nu o să se transforme în mișcări de protest gen ETA sau Earth Liberation Front și că vor continua să protesteze cu cap, așa cum a descris Cosmin Porojanu, prin acțiuni în care să genereze și solidaritate cu tineri și nemulțumiți din țară.

Urmăriți-l pe Grațian pe blogul său sau pe facebook.
Urmăriți-l pe Vasile pe blogul său.