Am stat de vorbă cu Neneh Cherry despre colaborarea ei cu Four Tet

Neneh Cherry a fost și încă este mai mișto decât majoritatea oamenilor de pe Pământ. Până să devină un superstar internațional la 25 de ani, ea frecventa localuri post-punk din cartierul londonez hip Tribeca, gen The Mudd Club, a cântat acompaniament pentru punkistele din The Slits, a fost dj la radio-ul pirat DBC, a jucat într-un episod din The Young Ones, a ars-o cu stilistul Ray Petri și mișcarea lui Buffalo.

Chiar și-acum, Cherry are o aură boemă și cool. Te-ai gândi că s-a relaxat și că trăiește lejer din cecurile de la Buffalo Stance  pentru coloana sonoră de la 15 Minute Meals al lui Jamie, dar după cum ne reamintește, a fost ocupată: întreține o familie, își face trupe cu partenerul ei Cameron McVey, mixează pentru Pacha și clubul parizian Panik, înregistrează cu duo-ul jazz RocketNumberNine și cu un anume domn Kieran Hebden, adică Four Tet.

În aprilie, anul trecut, Cherry a pus o piesă produsă de Hebden pe Soundcloud, se numește „Nina”. Te dă pe spate complet, un sound zornăitor cu elemente de percuție care o prezintă pe veterana pop cum schimbă poezii cu Afrika Baby Bam din duo-ul hip hop al anilor ‘90, the Jungle Brothers. Pentru neinițiați, colaborarea cu Hebden poate părea ca o mare deviație pentru cineva de statura lui Cherry, dar dacă te uiți la cariera ei solo de aproape 25 de ani, vezi portretul unei artiste cu un interes crescut pentru muzica electronică.

Am vorbit cu ea despre decizia de a lansa Blank Project, primul ei album solo în aproape 20 de ani, despre înregistrarea unui album în cinci zile și despre faptul că l-a văzut pe MF DOOM fără mască. Cum spuneam, e mai mișto decât mulți.

VICE: Cu ce te ocupi momentan?

Neneh Cherry: Mă plimb prin apartament și vreau să mă închid în dormitorul/biroul meu ca să mă liniștesc puțin și să-mi fac creierul să meargă. Si beau niște ice tea.

Sună bine.

Neneh Cherry: Da! Nu e chiar cu gheaţă, e doar ceai rece. E bunicel.

Deci, mai stai pe-acasă până începe mișcarea cu noul album?

Neneh Cherry: Păi, sunt destul de ocupată, de fapt. Plec în Londra mâine dimineață, sunt în Stockholm, și am lucrat toată ziua, deci acum am prins câteva ore prețioase acasă. Când termin cu treaba, îmi fac bagajul, dar stau cu fii-mea și mă relaxez. De obicei încerc să ajung repede acasă, la ore nebune, ca să mă bag în trening și să respir puțin. Chill. Cred că mereu am fost așa. Fac chestia cu munca și după aia mă grăbesc să intru puțin în normal.

Am văzut pictorialul tău din revista W –

Neneh Cherry: Zău?

Ăla în care porți tricoul Buffalo. E super tare. Știi că e tricoul original Buffalo?

Neneh Cherry: Era tricoul lui Ray Petri.

Tocmai voiam să întreb dacă e un fel de seif plin de tricouri d-astea undeva.

Neneh Cherry: E al lui Ray. Judy Blame a stilizat poza și a fost destul de amuzant, pentru că făcusem deja un pictorial întreg cu diverse vestimentații și machiat. Şi vibe-ul ăla, cu jacheta Christopher Shannon și tricoul Buffalo a venit după. Habar n-aveam că Judy avea tricoul ăla. E amuzant: se întâmplă destul de des chestia asta când crezi c-ai terminat și timpul care-ți rămâne devine, de fapt, cel mai important. Prima piesă de pe Blank Project [Hands Across the Water] a fost ultima pe care am înregistrat-o. Credeam că am terminat și după aia ne-am dat seama că trebuie să facem piesa asta. Până la urmă a fost piesa care începea albumul.

Deci s-a întâmplat spontan?

Neneh Cherry: Da! Făcusem deja ceea ce ne propusesem să facem. A fost ideea partenerului şi colaboratorului meu Cameron McVey. Firește, e cel mai insistent om pe care-l știu. A zis „N-o lăsa. Fă piesa.” Făcusem ultima piesă de pe album, „Everything”, iar Kieran mixa piesele, pe măsură ce le înregistram, ceea ce a fost interesant. N-am mai lucrat cu nimeni care să facă asta până acum.

Cât erau proaspete, le mixa și masteriza, și-am mers în camera de înregistrare cu Tom și Ben de la RocketNumberNine și am început să cântăm piesa. Nu e una dintre piesele pe care le făcusem cu RocketNumberNine. E o piesă pe care eu și Cam am tras-o peste unul dintre negativele de la Kieran Hebden. Eram în studio și efectiv, la nouă seara, am spus „Ah, păi am cam terminat, hai sa facem doar asta”.

Se simte că ai improvizat în „Everything” prin schimbarea vitezelor și altele şi te auzim cum râzi. Cum a început procesul? „Nina”, piesa pe care ai pus-o pe Soundcloud anul trecut, sună ca un precursor, dar pare mai puțin liberă.

Neneh Cherry: Păi, a fost doar ceva diferit. „Nina” a fost o piesă de Kieran. M-am întâlnit cu Kieran cam când a ieșit albumul The Cherry Thing.

Asta a fost pentru albumul de remixuri, The Cherry Thing Remixes? (Hebden remixase, de fapt, coverul „Suicide” de pe acel album, numit Dream Baby Dream)

A fost fix înainte de el. Ba nu, de fapt, nu cred că a făcut remix-ul. Practic, voiam să lucrăm împreună și mi-a trimis niște negative, dintre care unul a devenit „Nina”. Era o zi însorită și frumoasă în Stockholm și a venit aici. Baby Bam de la Jungle Brothers era aici să se întâlnească cu o femeie. Am dat de el într-un avion din Londra. A fost așa random. După atâția ani, s-a întors pur și simplu în viața mea.

Eu, Cameron și Paul Simm, care a scris mare parte din album, foloseam studioul lui frati-miu. Baby Bam făcea freestyle și eu cântam pe lângă el. Uitasem de piesa respectivă, i-am trimis-o lui Kieran. Eram în Woodstock la New York și înregistram albumul și el mi-a spus „Ai auzit? Am mixat piesa, sună destul de mișto”. Apoi i-a trimis-o lui Gilles Peterson, care a finalizat-o. Deci a fost o chestie diferită. Ce s-a întâmplat cu RocketNumberNine s-a bazat mai mult pe înregistrări live. Pentru mine, albumul a devenit real când au intrat ei în ecuație. Aveam piesele, dar ei veneau cu petrecerea, înțelegi? Conexiunea venea prin Kieran.

Nu-i ştiai înainte de albumul Roseland/Metropolis 12” pe care l-au scos cu Hebden?

Neneh Cherry: Nu. I-am descoperit destul de târziu, dar când am făcut-o, m-am îndrăgostit total de ei. Eu, Cameron și Paul, cei care ne ocupam cu partea scrisă a albumului, plus Robert Harder, care a produs albumul The Cherry Thing. Vorbisem despre faptul că albumul trebuia să fie înregistrat live neapărat. Ca să iasă un album de studio cu cele mai fresh sunete sau cei mai fresh producători.

Adevăratul spirit și vitalitate veneau din faza că albumul era destul de lejer. Puțin crud și puțin, îndrăznesc să spun, experimental. Cred că era foarte important să fie dominat de electronică. RocketNumberNine sunt exact ceea ce vezi. Cântă tare, frumos și autentic. Erau piesa lipsă din puzzle.

Am cântat pentru Gilles Peterson la Koko, pentru Worldwide Awards și apoi am cântat pentru Gilles într-o chestie de snowboard (în Kuklos) și de-acolo eram deja porniți. Am continuat să trimitem piesele fără pre-producție, materialul crud, versurile cântecelor, ca să fie doar RocketNumberNine și melodiile simple, neîncărcate.

Există o anume sinceritate în ceea ce fac ei. Mie mi se pare că asta le dă cântecelor esența de care au nevoie. Repetasem enorm înainte să începem astea cinci zile cu Kieran, deci eram pregătiți să facem ce trebuia să facem, fără să ne împiedicăm de prea multe chestii. Majoritatea pieselor au ieșit din două, trei încercări, apoi alegeam varianta care ne plăcea, de obicei era evident care dintre ele alea vibe-ul dorit. Uneori, asta era tot. ‘Everything’ și ‘422’ ne-au ieșit din prima încercare, cred.

Tu și Kieran puteați face asta online, să trimiteți înregistrări înainte și înapoi. Crezi că relația voastră profesională a fost o reacție împotriva genului ăla de proces tehnologizat?

Neneh Cherry: Da. Cred că prin modul în care a ieşit, de la materia primă, la colaborarea cu RocketNumberNine, n-a fost despre spațiul virtual deloc, ci despre o abordare mai old school. Adică, ne stabilim într-o cameră, punem muzica, cântăm piesele. Are un vibe futurist, dar trebuia făcut. Nici nu ne-am gândit s-o facem altfel. A fost mai mult ceva de genul ,,când o sa aibă Kieran timp?” Unde, când, cum? Când a apărut o fereastra liberă de o săptămână, era clar că așa o să fie. Au fost cinci zile. Nu mai era timp.

Uau.

Neneh Cherry: Nu pot sa vorbesc în numele lui Kieran, evident, dar cred că n-a vrut să înregistreze albumul în orice fel. Pentru mine a fost o onoare numai că a acceptat. E clar că face numai ce vrea, capturează totul în forma lui reală, în timp și spațiu, știi? E amuzant, pentru că a fost un scenariu destul de clasic. Studioul e o biserică convertită în anii ‘70. E în stilul Crosby Still & Nash, are o verandă pe care stăteam în fiecare dimineață și ne uitam la copaci. Mergeam să mâncăm ceva, ne întorceam și continuam.

Bruiajul pe care îl aduce toată lumea din viața dominată de telefoane și toată forfota aia n-a fost prezentă aici.

Ai reuşit vreodată să faci un album în mai puţin de cinci zile?

Neneh Cherry: Da. Păi, cu Rip Rig + Panic, prima trupă în care am fost, primul album și poate al doilea puteau fi înregistrate, în mare parte, într-o zi. Nu și celelalte albume. Alea au consumat timp în alt fel. Cred că trebuie să-ţi dai frâu liber, într-un mod bun. E foarte ușor să rezisți impulsului, dar eu m-am simțit complet motivată și purtată pe val de Ben și Tom de la RocketNumberNine și de ceea ce făceam împreună, dar am avut și încredere totală în Kieran.

Au fost părți care mi s-au părut complet de căcat și mă îndoiam de ele. Apoi Kieran spunea „Hai s-o ascultăm, e ok, las-o să fie.„Nu e vorba că n-am crezut în el, dar m-a speriat să ascult părțile alea, pentru că auzeam doar defectele și greșelile. Pentru că erau acolo. Nu era o variantă curată și lustruită. Orice greșeală era lăsată acolo să existe. N-am ascultat albumul o lună după aia…

A fost ciudat să-l reiei după aia?

Neneh Cherry: Asta-i altă parte a eliberării. Când ne-am apucat de album, ne-am apucat de el ca o colaborare, care a sfârșit ca albumul meu solo. În retrospectivă, cred că toată lumea a crezut că a fost foarte personal, dar firește că rămâne o colaborare. Și nu eram siguri cum să-l numim. Neneh Cherry și RocketNumberNine? Așa e pentru mine, dar datorită siguranței pe care mi-au oferit-o, m-am deschis total. De-asta e așa de personal. Sunt mândră de albumul ăsta, dacă pot spune asta fără să sun egoistă.

Simți că a trecut prea mult timp de când ai lansat un album solo?

Neneh Cherry: Știi, mereu m-am simțit așa, pentru că știu cum merg lucrurile. Ştiu că totul e o serie de colaborări. Dacă n-ai oamenii potriviți la timpul potrivit și în locul potrivit, nu-ți iese nimic. Raw Like Sushi, Homebrew, oricare. Și nici nu ţi se pare așa de mult timp! Asta-i chestia cu timpul, e relativ. Am născut-o pe fiica mea mică, Mabel, cam când a ieșit Man în 1996 și dacă n-aș știi că urmează să facă 18 ani, aș crede ca au trecut doar șapte, opt ani.

Presupun că asta se întâmplă, pentru că e un fir care le conectează pe toate. Nu e ca și cum am luat pauză 17 ani, am făcut o groază. Am muncit și am făcut multe colaborări. Cam, un tip Matt Karmil și eu am făcut un proiect numit CirKus și-am lucrat la el o vreme, ceea ce a fost foarte mișto. A fost tare interesant să fiu iar într-o trupă.

CirKus a făcut un mix foarte interesant pentru clubul Panik din Paris.

Neneh Cherry: Așa e! Da, da, da.

Ai făcut și-un mix solo pentru o compilație  Pacha în perioada aia. Colaborarea aia te-a încurajat să faci ce faci acum?

Neneh Cherry: Da, categoric. Cred că e foarte important. A fost un fel de-a ma deschide și un fel important de-a crește, știi? Trebuie să evoluezi. Evident că sunt unele chestii care se repetă, dar e ușor să intri într-o zonă de confort. A fost volatil să fac chestii care nu mă puneau în lumina reflectoarelor și care nu atrăgeau prea mult atenția asupra mea. Dar apoi a venit natural, am fost pregătită să fac toată treaba solo, să fac albumul ăsta. Albumul The Thing a fost primul și acum ăsta. Aproape simțeam fiori pe coate. Era şi timpul, dacă nu făceam asta acum, aș fi înnebunit.

În interviul din Pitchfork, ai zis că nu ai vrea să fii nostalgică sau să te obișnuiești cu starea de nostalgie. 

Neneh Cherry: Nu. Cred că toți avem amintiri frumoase și amintiri urâte. Am multe lucruri de care-mi amintesc cu drag și am lucruri care mă trezesc în mijlocul nopții și mă sperie total. Trebuie să realizez că n-am cum să schimb nimic. Trebuie să merg mai departe. Nu pot să repet sau să recreez ceva ce-a fost deja. Nu vreau să mă reinventez, ci să las în urmă. Presupun că abia am început să realizez că pot să fac unele lucruri mai simplu decât le făceam acum zece ani. Să mă întorc la o formă primară, destul de punk, dar fără nostalgie.

În ceea ce privește cariera ta până acum, ai avut o abordare destul de precoce pentru vremea ta. Ai amestecat genuri și pe albumul ăsta, iar pe Raw Like Sushi ai combinat sound-uri diferite de club. Simți vreodată că nu ți s-a acordat suficient merit pentru că ai combinat chestii așa de devreme?

Neneh Cherry: Nu. Nu gândesc așa. Uneori e enervant să nu faci ceva clar, gen: „Ah, o să fac hip-hop, ba nu, altceva.” Acum mă simt în elementul meu. Lucrez cu oamenii potriviți și scot sunetele potrivite. Nu cred că merit mai mult decât am.

Asta e o perspectivă sănătoasă.

Neneh Cherry: Chiar că. Și cred că oricum am mai mult decât aș fi sperat vreodată. Mulțumesc, dar n-am terminat încă. Încă învăț o groază! Și asta-i cea mai bună parte, partea minunată. Simt că sunt în spațiul în care pot să învăț pentru că nu mai sunt așa fixată pe defectele mele. Cred că pot să asimilez și să produc într-un fel mult mai bun. The Thing m-a catapultat într-o forță a sunetului și mi-a dat libertatea de-a experimenta și de a mă juca. Am regăsit asta când lucram cu RocketNumberNine într-o formă destul de liberă, mă învață multe. E o hrană bună.

Crezi că DOOM a ascultat vreodată coverul pe care l-ați făcut la „Accordion”?

Neneh Cherry: Cred că da! L-am văzut…

Cu mască sau fără?

Neneh Cherry: Ambele. Dar cred că l-a ascultat. Sunt destul de sigură. Totuși, ar trebui să mă asigur că ajunge la el.

Ce-a crezut Madlib despre asta? Despre mixurile Pacha și Panik? Deja erai destul de sus pe scena beat din LA. Ai fi interesată să lucrezi la asta?

Neneh Cherry: Mi-ar plăcea la nebunie să lucrez cu Madlib. Mi-ar plăcea să-l duc la casa mea din Suedia și să-I arăt toată colecția mea de discuri cu care am crescut și să facem un album din asta. Fiică-mea, Naima,  spune că asta ar fi uimitor. Avem o colecție destul de consistentă de discuri, de la tata, din toate erele. Deci sunt curioasă dacă mi-ar ieşi asta o dată. E un vis, dar uneori visele se îndeplinesc.

Ce urmează după albumul ăsta?

Neneh Cherry: O să văd ce se întâmplă. O să încerc să-l vânez pe Kieran să facem o piesă rap. Am vorbit să facem asta, dar e încă o chestie d-asta care depinde de timp, spațiu etc. Apoi, voiam să facem multe concerte. O să cântăm la sfârșitul lui februarie în Londra, apoi în Paris și Berlin și se presupune să facem multe festivaluri în vară.

Și chestia rap cu Kieran o să fie solo?

Neneh Cherry: Ah, nu e încă oficial. E doar o idee, să vedem dacă se materializează. E ceva în faza de idee doar, o să vedem dacă putem s-o facem.

Ai putea prelua părțile vocale tăiate și ciopârțite de pe Blank Project pentru asta.

Neneh Cherry: E amuzant că spui asta, pentru că aveam altă versiune a piesei ăleia care nu ne plăcea. Ne prosteam în timpul repetițiilor și Ben m-a înregistrat și ăla a fost cântecul.

O să mai lucrezi ca DJ?

Neneh Cherry: Cred că o sa fac asta săptămâna viitoare în Londra! Simt c-ar trebui s-o fac mai des, pentru că acum mă gândesc prea mult la asta și mă panichez. Dacă sunt acasă și mixez, e în regulă. Deci trebuie să renunț la emoții, ca să-mi facă plăcere. Mă inspiră mult să pun discuri. E un exercițiu bun, într-un fel.

Cât de diferit e să fii DJ acum față de când erai la DBC  (Dread Broadcasting Corporation,  creditat ca primul post de radio din Marea Britanie pentru muzica de negri)

Neneh Cherry: DBC! Puneam un album hip-hop, cu unul Sun Ra, cu unul Kool and the GangJungle Boogie sau puneam Coltrane sau reggae vechi. Era destul de strident şi practic era probabil un dezastru, dar puneam muzică bună! Prefer să fiu DJ acum când nu trebuie să țin sute de oameni pe ringul de dans. Prefer s-o fac într-o camera și dacă oamenii încep să danseze, super, dar nu ești responsabil pentru cum decurge weekendul oamenilor. E prea mult!

Adică n-o să pui melodii doar ca să-i aduci pe oameni înapoi pe ring.

Neneh Cherry: Nu, nu.

Neneh Cherry - Blank Project a fost lansat pe 23 februarie via Smalltown Supersound.

Urmărește-l pe Daniel Montesinos-Donaghy pe Twitter: @danielmondon

Traducere: Irene Teodor