Un copil de 11 ani dă în judecată Martorii lui Iehova

Fotografie iStockphoto/digitalskillet.

În 2006, Australia a instituit controale obligatorii pentru cei care lucrează cu copiii, ca să se asigure că nu sunt pedofili sau nebuni în orice alt fel. Dar se pare că lui Dumnezeu nu-i place legea asta. Sau cel puțin așa spun Martorii lui Iehova din Australia, care au ales să urmeze legea Domnului în loc de cea a guvernului țării și refuză ca membrii lor să fie supuși la teste. Dar un băiețel de 11 ani din Traralgon, Victoria, nu mai suportă situația. De curând, i-a dat în judecată pe Martori, declarând că această neglijență e un abuz asupra copiilor. Ca să aflu mai multe, am vorbit cu Steven Unthank, un fost Martor al lui Iehova care a lansat o cruciadă împotriva politicii sectei în ce privește copiii și care l-a ajutat pe băiat (nu-i pot da numele din cauza legilor australiene) să deschidă procesul.

VICE: Ce motive au Martorii lui Iehova să refuze aceste controale de rutină?

Steven Unthank: Cred că toți membrii cu rang înalt din Biserica lor au fost aleși de Dumnezeu și nu pot fi supuși legilor omului. E ca și cum te-ai îndoi de alegerea lui Dumnezeu.

Nu se întâmplă prea des ca un băiețel de 11 ani să dea în judecată o organizație religioasă. Ce l-a convins să facă asta?

Pe când avea opt ani, a asistat la violarea unui alt copil în cadrul bisericii. Și a văzut că nici biserica, nici poliția nu au făcut nimic, pentru că persoana care a violat fetița a rămas în biserică.

Un minor a fost violat în cadrul comunității și nimeni n-a făcut nimic până să deschidă gura băiețelul ăsta?

A fost complicat, pentru că violatorul era și el minor, iar tatăl lui făcea parte din echipa legală a bisericii. Așa că știa cum funcționează sistemul.

Violul acesta face și el parte din cazul proaspăt deschis?

Nu. Stăteam de vorbă cu familia băiatului într-o zi despre legile lucrului cu copiii și discutam cât de greu e să obligi biserica să se supună regulilor. Am spus că ar trebui, efectiv, să-i dau în judecată personal, dacă vreau să schimb ceva. Atunci, copilul a intrat în cameră și a spus: „Dacă vrei să-i daiîn judecată, te susțin și eu.”

Deci, ca să lămurim: băiețelul a deschis procesul din proprie inițiativă? Nu l-ai încurajat deloc în direcția asta?

Nu. De fapt, când i-am spus tatălui că ne va costa 70 de dolari ca să depunem plângerea, băiețelul a intrat și a întrebat dacă cei în vârstă vor respecta legea (dacă curtea de justiție le-o va impune). I-am spus că da și atunci a zis: „Foarte bine, o să plătesc eu taxa și o să-mi rog câțiva prieteni să contribuie și ei cu bani.” I-am spus că voi fi eu procuror și că nu-i voi implica numele în chestia asta. Și exact asta fac.

Traducere: Oana Maria Zaharia