FYI.

This story is over 5 years old.

Știri

Faceți cunoștință cu singurul occidental care lucrează pentru regimul nord-coreean

Alejandro Cao de Benos a fost pasionat dintotdeauna de Coreea de Nord.
31.7.13

Alejandro Cao de Benos cu o insignă cu Kim Il-sung. (Fotografii din arhiva lui Alejandro Cao de Benos)

În weekendul acesta a fost a 60-a aniversare a Armistițiului Războiului Coreean. În timp ce voi ați petrecut ziua de sâmbătă făcând toasturi în memoria victoriei eterne a tatălui asupra Americii, e puțin probabil că v-ați bucurat cu aceeași intensitate ca cel mai mare fan din Occident al Republicii Populare Democrate Coreene.

Publicitate

Alejandro Cao de Benos – un aristocrat catalan de 38 de ani – e liderul Asociației de Prietenie cu Coreea (KFA), o organizație care lucrează cu Comitetul Coreei de Nord pentru Relații Culturale cu Țările Străine. E ambasadorul neoficial al Coreei de Nord pentru restul lumii și singurul occidental care a primit funcția de delegat special al țării.

Organizația lui reprezintă aproape 13 000 de persoane din toată lumea care vor să fie prietene cu RPDC, fie din solidaritate sinceră, fie pentru că li s-a părut amuzant să se înscrie pe site-ul lui când erau fumați. Ca lider al fan clubului internațional al Coreei de Nord, Alejandro a fost invitat săptămâna trecută să sărbătorească ziua cea mare la Pyongyang, unde s-a întâlnit cu Kim Jong-un și cu cei mai importanți miniștri ai acestuia la Arirang Mass Games. Mai târziu, au admirat o imensă paradă militară în piața Kim Il-Sung.

M-am întâlnit cu Alejandro înainte să plece spre festivități.

VICE: Bună, Alejandro. Cum ai ajuns președintele Asociației de Prietenie cu Coreea?

Alejandro Cao de Benos: Aveam 16 ani când am avut prima delegație a Coreei de Nord în Madrid. Am fondat KFA, organizată de Ministerul Justiției din Spania, care s-a extins apoi pe plan internațional cu conferințe, schimburi culturale și multe vizite în Coreea de Nord. Cum Coreea a fost dintotdeauna pasiunea mea, am primit funcția oficială de delegat special de la Ministrul de Externe în 2002.

Publicitate

A fost dificil să obții funcția având în vedere că nu ești coreean?

Da, a fost. A fost prima și singura dată în istorie când un străin a primit responsabilitatea asta. A durat zece ani să le câștig încrederea. E o mare onoare, având în vedere că principalul meu interes a fost să trăiesc și să lucrez în Coreea de Nord. Numele meu coreean e Cho Son Il, care înseamnă „Coreea e una”. Am crezut dintotdeauna în Revoluția Coreeană și în generalul Kim Jong-Il, pe care l-am întâlnit de mai multe ori înainte de moartea sa și din partea căruia am aceeptat multe daruri.

Deci te ocupi și de site-ul oficial al RPDC?

Da. În 2000, i-am propus ministrului nostru să înființăm primul site RPDC, pentru că nu se știau destule informații despre Coreea, iar el a fost de acord. Am fost numit responsabil de publicitatea pentru Coreea de Nord și ambasador pentru toate țările care nu au un delegat nord-coreean. Deci munca mea include multe interviuri date presei, pentru că majoritatea nord-coreenilor din străinătate nu le dau interviuri jurnaliștilor. Când se întâmplă ceva și vor să știe un punct de vedere oficial al Coreei de Nord, mă sună pe mine.

De ce fel de chestiuni te ocupi?

Eliberări de permise pentru Australia și Rusia, de exemplu. Nu iau decizii. Preiau cererile și le transmit mai departe ministerului relevant sau departamentului din Coreea de Nord, în caz că nu au legătură cu site-ul guvernului, de care mă ocup, sau cu KFA.

Publicitate

Ok. Cum e Kim Jong-un ca persoană?

E o combinație între tatăl și bunicul lui. Ca și Kim Il Sun, e prietenos și îi place să vorbească cu oamenii și să primească delegații străine. În același timp, se ocupă și de chestiunile militare. Chiar și în timpul crizei recente din mai dintre Coreea de Sud și Statele Unite, a rămas ferm în a apăra independența țării și sistemul ei politic.

Dacă ai pașaport nord-coreean, de ce nu locuiești în Pyongyang?

Dacă aș trăi în Pyongyang, n-aș putea să-ți dau interviul ăsta și n-aș putea să mă ocup de cererile din străinătate. YouTube, Facebook, Twitter – nu există acces la internet în RPDC. Funcția mea ar fi limitată și inutilă înăuntrul țării.

Care sunt prejudecățile occidentale cele mai întâlnite despre Coreea de Nord?

Sunt atât de multe, că nu știu de unde să încep. Dar principala ar fi că nord-coreeni sunt asociați cu ideea comunistă Juche – ceea ce e total greșit. Ideologia de unitate pornește din rădăcinile culturale coreene. De aceea continuă acest sistem politic, chiar și sub presiunea blocadelor Statelor Unite. Chiar dacă RPDC a trecut prin vremuri îngrozitoare – și economia i s-a prăbușit între 1995 și 2000 – din punct de vedere politic n-a renunțat la credința unei societăți bazate pe egalitate. E o mare greșeală a occidentalilor să creadă că RPDC se va prăbuși – asta n-o să se întâmple niciodată sub conducerea actuală.

Am citit mai multe povești despre Juche. Nord-coreenii cred în destinul lor ca rasă superioară?

Publicitate

Nu, nu, nu. Asta e propaganda americană care vrea să-i construiască Coreei o imagine falsă. Juche înseamnă socialism în stil coreean. Propria noastră versiune, dezvoltată de Kim Il-Sung. Cum să fie Coreea de Nord rasistă când a oferit ani de zile ajutor din toată inima națiunilor africane, fără să ceară nimic în schimb? Japonia e convinsă de superioritatea rasială a națiunii ei și are tendința de a invada alte țări. Sau America, care e convinsă de superioritatea ei și încearcă să bage pe gât tuturor națiunilor cultura ei decadentă.

Dacă Coreea de Nord își continuă dezvoltarea nucleară, crezi că ne putem aștepta la un nou război civil cu Sudul?

În primul rând, războiul coreean nu a fost deloc un război civil. Coreea de Sud nu a semnat armistițiul în 1953, și a fost și este o marionetă a Statelor Unite. Deci asta e o altă problemă: oamenii nu știu că războiul coreean s-a dat doar între Coreea de Nord și SUA. Coreea de Sud n-a avut nicio legătură cu asta și nu poate semna un tratat de pace nici în ziua de azi pentru că America nu-i permite asta. Deci depinde de America dacă lasă coreenii să se ocupe singuri de problemele lor. Dacă se întorc la ei acasă, toate problemele se vor rezolva.

Care sunt țările cele mai prietene cu Coreea de Nord?

Vecina noastră China, unde poporul e foarte comunist. Și Rusia, pentru că sunt mulți nord-coreeni care trăiesc acolo. Mai sunt Cambodgia, Laos și Vietnam. Dar lucrurile se schimbă. Acum avem mulți suporteri și în Europa și Statele Unite.

Alejandro cu Kim Yong-nam, președintele Prezidiului Adunării Supreme a Poporului din Coreea de Nord.

Serios? Câți membri internaționali există?

Publicitate

Aproape 13 000. Cum SUA e cea mai dezvoltată în domeniul capacității internetului, e pe primul loc ca număr de membri. A doua e Marea Britanie. E gratuit să te înscrii ca membru al Asociației și e foarte important de știut că nimeni nu câștigă niciun ban din asta.

Dacă nu câștigați niciun ban, cum supraviețuiți?

Suntem voluntari și avem și alte slujbe. Dar ne dedicăm timpul liber pasiunii pentru Coreea de Nord. Eu n-am primit niciun bănuț pentru munca mea de când am început.

Văd că crezi în reunificarea Coreei. Cum crezi că se va întâmpla?

În momentul de față, depinde doar de Coreea de Sud. Dacă președintele actual susține ideea adevăratei identități coreene, ne putem reunifica în 10-15 ani. Dacă țara alege să urmeze doar interesele Statelor Unite, vor exista tot mai multe confruntări. Cum se va întâmpla reunificarea? Două sisteme pe modelul unei singure țări. Va fi o alianță, cu sistemul comunist în nord și sistemul capitalist în sud, dar cu granițele deschise și parlamente care vor lucra împreună la proiecte. Dar întâi trebuie să plece americanii.

Nu crezi că diferența economică enormă dintre Nord și Sud va cauza prea multe tensiuni și imigrare în masă?

Și în Coreea de Sud sunt cerșetori – mulți oameni exploatați pe un salariu de nimic. Invit pe toată lumea să caute definiția democrației pe internet sau Wikipedia. Coreea de Sud e considerată democrație, dar căutați: act național de securitate. A fost o lege impusă inițial de SUA în timpul războiului, numită Legea Anti-Comunistă. Nu găsești nimic scris despre comunism sau despre Coreea de Nord în Sud. Dacă scrii ceva despre asta, ești pedepsit cu cel puțin trei ani de închisoare sau chiar executat. Evident că după reunificare, vor exista niște nord-coreeni influențați de luminile de neon și marketingul din capitalismul Coreei de Sud. Dar o să fie și mii de muncitori sud-coreeni prost plătiți care se vor muta în nord și vor susține comunismul.

Publicitate

Ok. Și legea asta se aplică și invers? Dacă nord-coreeni sunt prinși că dețin materiale capitaliste, se confruntă cu pedeapsa cu moartea?

Nu, nu chiar ca în Coreea de Sud. Atâta timp cât nu comit infracțiuni și nu provoacă guvernul, nu e nicio problemă.

Alejandro cu Yang Hyong Sop, fost președinte al Adunării Supreme a Poporului.

Care sunt țările care investesc cel mai mult în RPDC? Care participă la conferințele și excursiile organizate de tine?

China, evident. Și Europa de Est, pentru că și ele au fost în trecut țări socialiste. Avem înțelegeri cu investitori privați din SUA și din Marea Britanie. De obicei sunt interesați de export, minerit, construcție de utilaje și de nave și IT. În multe concursuri internaționale de IT, inginerii nord-coreeni i-au învins pe japonezi. Dar blocada Statelor Unite încă împiedică Coreea de Nord să se dezvolte economic.

Dar totuși, embargourile Americii există din cauză că Republica Coreeană a încălcat drepturile omului, nu?

Nicidecum. Pentru noi, drepturile omului înseamnă adăpost, mâncare, apă, acces la sistemul de sănătate și la cel educațional. Credem că SUA și Marea Britanie sunt primele care nu le respectă. Am fost de multe ori în Marea Britanie și am văzut multă foamete și sărăcie și probleme sociale. N-au dreptul să judece pe nimeni până nu-și rezolvă propriile probleme. Rezolvarea nu e plantarea unui restaurant McDonald's la fiecare 200 de metri.

Publicitate

Dar se știe că nord-coreenii sunt săraci și înfometați.

Nu, confunzi cu ce s-a întâmplat în perioada din 1995 până în 2000. Acum nimeni nu mai suferă de așa ceva în RPDC, pentru că statul se ocupă de nevoile tuturor. În Coreea de Nord nu există prostituție, dependenți de cocaină sau cerșetori. În Marea Britanie sau chiar în Spania, sunt mulți oameni amărâți pe străzi, printre care foarte mulți copii. Te rog să-mi promiți că nu vei publica asta!

Sigur. Mai aveți ceva de adăugat?

Oamenii ar trebui să se convingă singuri vizitând Coreea de Nord, nu să asculte ce spune mass media. Dacă e posibil, veniți prin KFA. De ce? Pentru că veți veni ca prieten al țării, invitat direct de Ministerul de Externe. Puteți sta de vorbă cu nord-coreenii din școli și fabrici. Aducem diplomați, antropologi, doctori, care vor să afle despre viața de zi cu zi din Coreea de Nord, nu doar să facă fotografii. Oferim acces exclusiv în multe locuri, chiar și în Parlament sau Ministerul Apărării.

Ok, grozav. Mulțumesc, Alejandro.

Urmăriți-o pe Christine pe Twitter: @ChristineCocoJ

Traducere: Oana Maria Zaharia