Bloody Mary este leşia mea alcoolică favorită, ceea ce mi-a provocat o serie de probleme de-a lungul timpului. Deşi apare în toate meniurile, aproape toţi barmanii spun că nu-l pot prepara, pentru că n-au suc de roşii. A ajuns să fie atât de rar recomandat la noi, încât am auzit barmani care-şi întrebau şefii de tură cum se naibii face (vezi Kulturhaus). În plus, chiar dacă se găseşte un barman care să ştie meserie şi să aibă şi suc, tot nu mă dă pe spate, pentru că eu am copilărit cu varianta neaoşă a cocktailului.Conform Uniunii Barmanilor un Bloody Mary conţine suc de roşii, votcă, sos Worchester, sos iute şi sare. Ei bine, taică-miu, un alcoolic vechi cu ştaif, mi-a prezentat de mic reţeta lui de Bloody Mary românesc. Înainte să facă ciroză îşi făcea cam un ibric de jumătate de litru din frumuseţea asta celtic-mioritică, aşa că m-am gândit să vă arăt şi eu cum se face. De asemenea mi se pare că longdrink-ul ăsta e cel mai bun lucru pe care l-a produs vreodată naţionalismul pe teritoriul ţării ăsteia şi asta fără să poarte bentiţă.
Pentru un Bloody Mary Naţionalist ai nevoie de un suc de roşii bun, nişte votcă tolerabilă, nişte legume de ciorbă (da, ai citit bine), sare, piper şi ceva verdeaţă sub formă de condiment (busuioc, mărar, cimbru).
Primul pas spre această băutură magnifică e ciopârţirea legumelor. Eu, din păcate, nu mai aveam decât nişte albitură prin casă, dar poţi să bagi şi morcov, chiar şi hrean. Ideea e să epilezi legumele în forma unui băţ dreptunghiular. Cartoful e cam singura legumă de ciorbă pe care n-o poţi folosi la Bloody Mary, pentru că, dacă e crud, lasă o zeamă cu gust sinistru.
Ia un pahar măricel şi toarnă ingredientele clasice. Una dintre primele chestii pe care le greşesc barmanii e că la Bloody Mary, faţă de alte long drink-uri, se pune foarte puţină votcă – mai puţin de jumătate din cantitatea de suc de roşii. Eu am pus cam un deget şi jumătate la paharul ăsta. Sucul de roşii e cea mai importantă parte. Dacă la votcă poţi să mergi cu ceva ieftin (cam de la Kreskova în jos), la sucul de roşii trebuie să mergi pe chestii cât mai scumpe posibil, pentru că el e esenţa băuturii (eu tot aştept să scoată ăia de la Pfanner suc de roşii).
Amestecă şi gustă. E important să faci leşia asta fix cum faci o ciorbă. Vezi să nu fie prea multă votcă, pentru că alcoolul trebuie să fie foarte subtil în băutura asta. Dacă simţi votca ca-ntr-o Şurubelniţă (votcă + suc de portocale) înseamnă c-ai greşit reţeta.
Piperul e de asemenea un element esenţial al Bloody Mary-ului Naţionalist, aşa că trebuie să bagi cât de mult crezi că suporţi. Dacă nu ai o râşniţă de piper, cumpără-l sub formă de boabe şi tasează-l singur cu fundul unei furculiţe. Ideea e că atunci când nu e proaspăt, e degeaba. La sare contează mai puţin de care pui, ideea e să nu exagerezi.
Pe urmă bagă nişte verdeaţă pentru gust
Bun, acum bagă beţigaşul făcut dintr-o legumă sau beţigaşele, dacă ai mai multe, şi amestecă intensiv vreo cinci minute ca să se pătrundă băutura cu aroma aia de legume.
Într-un final trebuie să-ţi iasă o băutură alcoolică, care are aroma aia de ciorbă ca la mă-ta acasă. Dacă ai oleacă simţ estetic, n-ar strica s-o decorezi cu puţină verdeaţă, mai ales că-i dă şi mirosul ăla superb de ostropel.
După ce-ai dat pe gât băutura asta genială, muşcă din legumele alcoolizate. Albitura asta era absolut genială, deşi să fiu al naibii dacă ştiu când am cumpărat-o şi ce căuta pe balconul meu.
Ca să alunece uşor acest Bloody Mary Naţionalist îi recomand patriotului înfocat din tine să asezoneze leşia cu câteva ţigări cu excesiv de multă nicotină şi nişte integrame. Dacă te caci pe tine că fac integrame de începători, îţi recomand să dai doi lei pe orice joc de cuvinte de la Flacăra, ca să vezi ce înseamnă „avansaţi” la ei şi pe urmă să comentezi.Încearcă şi alte leșii alcoolice experimantale.
Publicitate
Publicitate