FYI.

This story is over 5 years old.

High hui

Un expert în ciuperci halucinogene crede că sunt fiinţe extraterestre

Psilocibina este un compus care se găseşte în două sute de specii de ciuperci.
10.12.14

Psilocibina este un compus triptaminic psihedelic care se găseşte în aproape două sute de specii de ciuperci, de pe tot globul. În timpul unui workshop din 1998, intitulat In The Valley of Novelty, Terrence McKenna numea psilocibina „o formă fosforilată de DMT," şi observa că atât psilocibina, cât şi DMT-ul „par să acţioneze asupra centrilor limbajului de pe creier, iar asta duce la apariţia unor stări mentale foarte bizare, pentru că centrii limbajului sunt cei care te ajută să înţelegi ce se întâmplă în jurul tău, în fiecare moment." Pentru McKenna, psilocibina oferea „acelaşi tip de confruntare cu o inteligenţă extraterestră şi aceleaşi experienţe translingvistice extrem de bizare" ca DMT-ul.

McKenna a aflat de ciuperca psilocibină, despre care avea să scrie şi să vorbească cel mai mult, Stropharia cubensis (redenumită ulterior Psilocybe cubensis), când avea zece ani şi a citit despre ea într-un eseu intitulat Seeking the Magic Mushroom, publicat în revista LIFE, numărul din 13 mai, 1957. Fratele lui Terence, Dennis, care avea şase ani la momentul ăla, scria în The Brotherhood of the Screaming Abyss (2012) că-şi aminteşte cum fratele său „se ţinea după mama lor prin casă, în timp ce se ocupa de treburile casnice, şi o întreba despre ciupercă, în timp ce-i flutura în faţă revista. Desigur, mama n-avea nimic de spus."

Publicitate

Paisprezece ani mai târziu, McKenna se afla în Columbia, în regiunea amazoniană, împreună cu Dennis şi încă trei prieteni, cu care pornise în căutarea unei plante misterioase care secretă DMT, numit şi oo-koo-hé. În schimb, când au ajuns în La Chorrera, cei cinci au găsit (şi au mâncat) Stropharia cubensis sau ceea ce McKenna avea să numească mai târziu „ciuperca spaţială magică." După cum scria McKenna în cartea sa True Hallucinations (1993):

Nu mai luasem niciodată psilocibină şi am fost destul de uimit de contrastul pe care-l făcea cu LSD-ul, care părea mai psihoanalitic şi personal. În schimb, ciuperca părea să radieze de o energie foarte plăcută care făcea transa pe care ţi-o inducea să fie cu atât mai interesantă.

După cum avea să descopere McKenna, psilocibina îi permitea acestuia să intre în dialog cu o entitate aparent extraterestră pe care a numit-o, printre altele, „ciuperca," „vocea care ghidează," sau „Logosul." În timpul workshop-ului din 1998 pe care l-am menţionat mai sus, McKenna făcea precizarea:

Atât psilocibina cât şi DMT-ul invocă Logosul, deşi experienţa DMT e mai intensă şi mai scurtă. Asta înseamnă că cele două substanţe acţionează asupra centrilor limbajului, aşa că o parte foarte importantă a experienţei este dialogul interior. De îndată ce descoperi că psilocibina şi triptaminele în general au proprietatea asta, trebuie să decizi dacă vrei sau nu să intri în dialog şi să încerci să descifrezi semnalele pe care le primeşti. Asta am încercat eu să fac.

McKenna a adus sporii ciupercii în America şi, împreună cu fratele său, a învăţat să o cultive. „Din primăvara lui 1975 şi până în prezent n-am rămas niciodată fără o rezervă de Stropharia," scria el în True Hallucinations. În primăvara aceea şi vara care a urmat, McKenna a mâncat Stropharia „uscată, în doze de câte cinci grame," odată la două săptămâni. Despre experienţa asta, McKenna scria:

Ciuperca revenea mereu la ideea că înţelege foarte bine cum funcţionează evoluţia şi de asta înclină către iniţierea unor relaţii de simbioză cu ceea ce numea „fiinţe umane."

Fraţii McKenna au publicat ghidul de cultivare a ciupercii sub pseudonimele O.T. Oss şi O.N. Oeric. Tot aici sunt prezentate şi ediţiile straine şi audiobook ale cărţii „Food of the Gods" (1992)

Psilocybin: Magic Mushroom Grower's Guide (1976)

În 1975, fraţii McKenna publicau o carte cu „instrucţiuni precise şi garantate despre cum să creşti şi să îngrijeşti ciuperca magică," Stropharia cubensis, „care nu numai că e unul dintre cei mai puternici halucinogeni, dar este şi printre cei mai răspândiţi şi accesibili." Psilocybin: Magic Mushroom Grower's Guide era cam de mărimea unei antologii de poezii din epocă şi începea cu o prefaţă de trei pagini care preciza că, deşi metodele expuse în carte sunt perfect ştiinţifice, „opiniile noastre legate de Stropharia cubensis nu sunt." Textul continuă:

Opiniile noastre nu se fundamentează pe opiniile altora sau pe vreo altă lucrare publicată până acum, dimpotrivă, opiniile noastre se fundamentează numai şi numai pe experienţele care izvorăsc dintr-o doză de cinci grame din această ciupercă. Aceasta este doza la care are loc un fenomen foarte ciudat. Este începutul relaţiei eu-Tu, între persoana care îşi administrează psilocibină şi starea mentală care apare ulterior. Jung numeşte fenomenul ăsta „transfer," şi se pare că el a fost o condiţie necesară a relaţiei oamenilor primitivi cu divinităţile şi cu demonii. Ciuperca vorbeşte, iar noi ne fundamentăm opiniile doar pe ceea ce ne spune ea despre sine, în negura rece a minţii.

După asta, textul cita câteva din spusele ciupercii. Citatele, spunea McKenna în timpul unei prelegeri numite The Synthax of Psychedelic Time (1993), erau „transcrieri perfecte" şi reprezentau „mărturiile ciupercii," după cum menţiona el în True Hallucinations. Ele includ extrasele următoare:

Sunt bătrână, mult mai în vârstă decât crede specia voastră, care ea însăşi e de cincizeci de ori mai veche ca istoria voastră. Deşi am vieţuit pe Pământ timp de secole, eu vin dintre stele. Nu am o planetă-mamă, pentru că foarte multe lumi răspândite de-a lungul discului strălucitor al galaxiei prezintă condiţiile necesare pentru ca sporii mei să supravieţuiască. Ciuperca pe care o vezi în faţa ta este o parte a corpului meu dedată fiorilor sexuali şi statului la soare, corpul meu real este o reţea sensibilă de fibre care cresc pe sub pământ. Reţelele astea se pot întinde pe hectare întregi şi pot face mai multe conexiuni decât creierul uman.

Vezi tu, spaţiul este un ocean imens pentru acele forme de viaţă rezistente care se reproduc cu ajutorul sporilor, deoarece sporii sunt acoperiţi cu cea mai dură substanţă organică care există. De-a lungul spaţiului şi timpului, plutesc nenumărate forme de viaţă care produc spori, într-o stare de hibernare, timp de milioane de ani, până găsesc un mediu propice lor.

Simbioza e o relaţie de dependenţă reciprocă pentru ambele specii implicate în cadrul ei. De-a lungul dezvoltării mele am intrat în foarte multe relaţii de simbioză cu forme de viaţă civilizate, din multe locuri.

Publicitate

O cronologie a ciupercilor psilocibiene

Cartea Psilocybin: Magic Mushroom Grower's Guide, care se vânduse deja în „peste o sută de mii de exemplare" în 1981, conform unei ediţii ulterioare, se încheia cu o secţiune numită „O cronologie a ciupercilor psilocibiene," care reprezintă, de fapt, o listă cu observaţii aranjate cronologic în 37 de date istorice, din 3500 î.e.n şi până în 1984, printre care şi:

- cca. 3500 î.e.n Sunt pictate fresce care înfăţişează şamani ce dansează cu ciuperci în mână, prezenţa unor bovine albe. Frescele se găsesc pe suprafeţele unor roci de pe Platoul Tassilli din Algeria.
- cca. 1100-1400 i.e. n În centrul atenţiei lumii antice se află Misterele din Eleusis, în ritualurile cărora se foloseau secară infestată cu o ciupercă numită cornul secarei (Wasson), sau ciuperci psilocibiene (Graves).
- 1502 e.n. Sunt servite ciuperci psilocibiene la ceremonia de încoronare a regelui aztec Moctezuma al II-lea. Tot în acea perioadă, ciupercile sunt folosite în scopuri recreative.
- 1957 Dr. Albert Hoffmann, un farmacist care lucra pentru compania farmaceutică Sandoz, din Basel, Elveţia, a izolat două substanţe active pe care le-a numit psilocibină şi psilobină, plecând de la genul Psilocybe.
- 1975 Oss şi Oeric (în volumul prezent) au riscat să fie ridiculizaţi când au propus ipoteza conform căreia Stropharia cubensis e de origine extraterestră.

Teoria primatei sparte

În 1992, McKenna a publicat lucrarea Food of the Gods, care, printre altele, înainta teoria primatei sparte şi prelungea istoria psilocibinei de la o perioadă de doar 6000 de ani, cum prefigura el mai sus, până la cel puţin ~100000 de ani, în cazul ciupercii Stropharia, şi la mai mult de un milion de ani în cazul ciupercilor psilocibine, în general. Teoria sugera destul de subtil şi elegant, dar constant, că unii compuşi naturali cu proprietăţi psihedelice, în special psilocibina, „au jucat un rol decisiv în dezvoltarea omeniei noastre şi a abilitaţilor noastre introspective specifice."

Publicitate

Teoria preciza că, în doze mici, psilocibina mărea acuitatea vizuală şi le permitea subiecţilor să detecteze contururile obiectelor mai bine. La doze mai mari, sistemul nervos era stimulat şi provoca la rândul său excitare sexuală. La doze şi mai mari, se ştergeau orice inhibiţii sociale şi se ajungea la orgii şi la un fel de limbaj incoerent. „Este posibil ca abilitatea noastră de genera un limbaj articulat," scria McKenna, „să se fi activat sub influenţa substanţelor halucinogene care acţionează asupra organiţilor celulari, a căror funcţie este procesarea şi producerea de semnale."

Ciuperca extraterestră

Ideea că Stropharia nu-şi are originea pe Pământ a fost propusă de McKenna încă de la începuturile carierei sale, în prefaţa de la lucrarea sa Psilocybin: Magic Mushroom Grower's Guide (1976), dar el a continuat să o discute, mai în glumă, mai în serios, pe tot parcursul vieţii sale. „Unul din motivele pentru care propun ipoteza că ciuperca este extraterestră e ca să le demonstrez oamenilor că ea poate vedea lucrurile dintr-o cu totul altă perspectivă," zicea el, după cum probabil vă aminţi din articolul Terence McKenna's Memes.

El a continuat să mediteze, să vorbească şi să scrie despre ciupercă şi viaţa extraterestră, un domeniu multidisciplinar care implică multe subdomenii precum teoria evoluţiei, nanotehnologia, biologia, botanica, chimia, psihologia, lingvistica, naraţiunea, sinele, celălalt, celălalt din interiorul sinelui, istoria universală, SF-ul, ştiinţa spaţială. McKenna a mărit scara temporală a psilocibinei de la câteva milioane de ani la cel puţin un miliard de ani, aproape de o mie de ori mai mult. „Cred că e posibil ca o parte din compuşii ăştia să fie «gene sădite» în ecosistemele naturale ale Pământului de o dronă spaţială trimisă aici de o civilizaţie extraterestră," scria McKenna în True Hallucinations. Conform lui:

Putem presupune că speciile care au tehnologia necesară călătoriei prin spaţiu au şi vaste cunoştinţe de genetică şi ştiu cum funcţionează ADN-ul, aşa că s-ar putea să nu aibă forma fizică pe care procesul evoluţionist de pe planeta lor le-a dat-o. S-ar putea să arate oricum vor ei să arate. Ciuperca, cu modul ei de supravieţuire bazat pe hrănirea cu materie organică moartă şi reţeaua ei subterană şi fragilă de micelii, pare un organism care conţine în sine valorile Buddhiste ale noningerinţei şi impactului redus asupra mediului.

Extras din lucrarea sa The Archaic Revival:

Principala problemă cu căutarea vieţii extraterestre este cum o recunoaştem. Perioadele de timp sunt atât de vaste, iar strategiile evoluţioniste şi mediile naturale sunt atât de variate încât e o realizare până şi recunoaşterea contactului cu extratereştrii. Ciuperca Stropharia cubensis, dacă poţi să o crezi pe cuvânt când se află în vreuna din stările ei, e un simbiot, şi îşi doreşte o simbioză mult mai profundă cu specia umană. La început, a intrat în simbioză cu noi prin asocierea cu bovinele domesticite şi apoi cu primii nomazi. Asemenea plantelor şi animalelor pe care oamenii le cresc, ciuperca a reuşit să se insinueze în familia umană, în aşa fel încât oriunde călătoresc genele umane, călătoresc şi genele ei.

Şi, după două paragrafe:

Trebuie să echilibrăm explicaţiile astea. Acum o să pară că nu cred că ciuperca e extraterestră. S-ar putea să fie aşa cum suspectez eu de ceva vreme că e: sufletul nostru este atât de alienat de noi înşine în prezent, încât îl tratăm ca pe ceva extraterestru. Pentru noi, cel mai extraterestru lucru din tot cosmosul este sufletul omenesc. Chiar şi în eventualitatea în care mâine vin pe Pământ extratereştri de genul celor creaţi de Hollywood, tot transa indusă de DMT va rămâne cel mai ciudat lucru de pe aici, şi, în acelaşi timp, cel mai folositor lucru pentru viitorul nostru. Atât de intensă este.

Câteva din lucrurile pe care ciuperca i le-a spus lui Terence McKenna

Din 1971 şi până la sfârşitul vieţii sale, în 2000, McKenna a împărtăşit „fiinţelor umane" un miliard de ani din experienţele ciupercii prin intermediul cărţilor şi prelegerilor. Ca răsplată, s-ar putea spune, ciuperca i-a permis lui McKenna să intre în dialog cu ea, cu singura condiţie ca el să ingereze câteva grame uscate din ea, de preferat cât timp era singur şi pe întuneric. „Nu cred neapărat tot ce-mi spune ciuperca. Mai degrabă, noi purtăm un dialog," scria McKenna în The Archaic Revival. Mai jos sunt câteva din multele lucruri pe care ciuperca i le-a spus lui McKenna.

Publicitate

1. „Când eşti o ciupercă, încerci să trăieşti cât mai ieftin."

McKenna spunea în „New Maps of Hyperspace" că a întrebat-o odată pe ciupercă „ce cauţi pe Pământ?" Ciuperca i-a răspuns: „Auzi, când eşti o ciupercă, încerci să trăieşti cât mai ieftin. Şi, în plus, îţi zic, ăsta era un loc foarte mişto până când maimuţele au scăpat de sub control."

2. „Dacă n-ai un plan, devii o parte din planul altcuiva."

3. „Nimeni nu ştie niciun căcat despre ce se petrece cu adevărat."

4. „Naturii îi place curajul."

5. Cum să salvezi lumea

În prelegerea sa intitulată „In the Valley of Novelty," McKenna spunea că cineva l-a provocat să o întrebe pe ciupercă cum poate salva lumea. Următoarea dată când McKenna a băgat ciuperci, chiar a pus întrebarea, iar ciuperca, „fără vreo urmă de ezitare," i-a răspuns „fiecare individ ar trebui să fie părinte doar o singură dată." McKenna făcea observaţia:

E o idee uimitoare. Nu e vorba de un spor de natalitate 0, e vorba de o rată de scădere de 50% a populaţiei globale, din 20 în 20 de ani. Dacă cetăţenii democraţiilor puternic dezvoltate tehnologic şi industrial s-ar mulţumi cu un singur copil per cuplu, distrugerea ecosistemelor naturale şi epuizarea resurselor Pământului ar înceta să mai fie o problemă. Noi obişnuim să le impunem statelor din lumea a treia să implementeze măsuri de control demografic, dar statisticile arată ca un singur copil născut în Occident consumă de până la 1000 de ori mai multe resurse în timpul vieţii sale, decât un copil născut în Bangladesh, sau în orice alt loc din lumea a treia.

6. Teoria undelor temporale

Dintre toate învăţăturile ciupercii, aceasta a avut cel mai mare impact asupra lucrărilor lui McKenna. El a elaborat unul dintre aspectele aceste teorii în cartea sa True Hallucinations:

Momentele sunt legate unele de altele, lucrurile se întâmplă cu un motiv, iar motivul ăla nu este unul cauzal. Rezonanţa, acel fenomen misterios prin care o coardă care vibrează pare să determine o altă coardă, sau un alt obiect, cu care nu este conectată să vibreze, ar putea constitui un model teoretic capabil să explice relaţia dintre două momente în timp, în ciuda faptului că aceste momente ar putea fi separate de zile, ani, sau chiar milenii. M-am convins că există o undă, sau un sistem de rezonanţă, care condiţionează evenimentele pe toate planurile. Unda asta e fractală şi auto-referenţială, la fel ca mai toate curbele şi obiectele descrise de matematica experimentală. Această undă temporală îşi face cunoscută prezenţa în univers pe mai multe planuri, destul de discrete. Ea este ceea ce face atomii să fie atomi, celulele să fie celule, minţile să fie minţi, şi stelele să fie stele.

*

Dar ciuperca nu i-a spus lui McKenna toate lucrurile pe care voia să le ştie. În New Maps of Hyperspace, McKenna descria natura relaţiei pe care o avea cu ciuperca:

Uneori se manifestă foarte uman. Modul meu de abordare e hasidic. Eu încep să delirez, ea începe să delireze. Ne contrazicem pe ce urmează sau nu să mărturisească. Eu îi zic „Uite, eu sunt propagatorul, n-ai cum să ai reţineri faţă de mine," iar ea zice „Dar dacă ţi-aş arăta farfuria zburătoare pentru cinci minute, ţi-ai da seama cum funcţionează," iar eu zic „Bine, atunci, fă ce-i de făcut." În general, se manifestă în mai multe moduri. Uneori e ca Dorothy din Oz, alteori e ca un cămătar talmudic.

Printre lucrurile pe care ciuperca n-a vrut să i le spună lui McKenna se numără şi ce se întâmplă cu conştiinţa umană după moartea biologică („Logosul nu vrea să ne ajute cu chestia asta") şi ce reprezintă ciuperca pentru ea însăşi. McKenna a explicat ulterior în Voice of the Mushroom:

Cel mai înspăimântător lucru pe care i-l poţi spune e „arată-mi ce reprezinţi tu pentru tine însăţi." În momentul ăla începe să se dezintegreze, iar ţie ţi se pare ceva insuportabil. După vreo patruzeci de secunde te trezeşti zicând „Îmi pare rău c-am întrebat." Ştii tu, linişteşte-mă, tu eşti plină de sens, Dumnezeule, chestia asta e exact ceea ce pare. E o inteligenţă galactică. Are un miliard de ani. A călătorit pe zeci de miliarde de lumi. Ştie istoria a 150000 de civilizaţii.

Tema de săptămâna viitoare va fi canabisul. „Am un interes aparte faţă de canabis, trebuie să recunosc," zicea McKenna în Cannabis Trialogue în 1991. După spusele lui, canabisul era „un subiect de interes pentru un număr foarte mare de oameni, dar care e prea puţin dezbătut şi care pare că a căpătat un oarecare statut de tabu în rândul elitei sociale."

Urmăreşte-l pe Tao Lin pe Twitter.

Traducere: Niţă Mihai

Urmărește VICE pe Facebook.

Citeşte mai multe despre ciupercuţe:
Am fost la o cafenea cu pisici din Montreal pe ciuperci Prohibiţia ciupercilor N-ai să găseşti drog mai dubios ca DMT-ul