Am băut lapte matern timp de o săptămână

Prietena mea Marina își atașează ventuza pompei de sân de sfârc și apasă pe buton. Zgomotul mecanic al pompei se combină cu sunetele de directori din publicitate care mănâncă de prânz. Marina are o fetiță de doi ani pe care începe s-o înțarce, iar eu am trecut pe la ea la birou, ca să luăm prânzul împreună și să-i beau din laptele de mamă.

Laptele de mamă e un aliment pentru bebeluși, desigur, dar dacă e să dai crezare unor platforme media nu foarte credibile, e și un nectar pentru adulți, care-ți schimbă viața și-ți redă tinerețea. Unii susțin că dacă-l bei poți să-ți îmbunătățești tenul, că e miraculos pentru sistemul imunitar, că te-ajută să pui mușchi și că poți chiar să-l folosești pe post de soluție pentru lentilele de contact. Și se pare că are și-un gust extraordinar. Dacă nu-ți curge direct din propriile sfârcuri, poți să-l găsești pe site-uri ca Onlythebreast, unde se-adună proaspetele mămici ca să mai câștige un ban în plus prin vânzarea laptelui care le prisosește. În principal vând altor părinți care nu pot sau nu vor să-și alăpteze bebelușii cu laptele din dotare, dar și adulților care vor să-l bea. Evident, o parte dintre oamenii ăștia îl beau pentru că îi excită într-un fel sau altul, dar alții beau lichidul prețios pentru presupusele sale beneficii pentru sănătate.

M-am hotărât să aflu dacă acest dulce lichid al vieții o să facă minuni și pentru mine, așa că în fiecare dimineață, la micul-dejun, timp de o săptămână, am băut din laptele Marinei.

Marina vrea să renunțe treptat la alăptat, așa că mai are niște lapte rămas – și se jură că nu-și înfometează bebelușul din cauza lui. În timp ce pompa suge la sfârcul Marinei, laptele începe să curgă în sticla atașată la dispozitiv. După circa 15 minute, e aproape plină. Când o pune pe masă, o inspectez cu atenție. Arată ca laptele foarte degresat. Tot simt că fur hrana unui bebeluș, dar Marina insistă că mai are din plin.

Ușor temătoare, iau o gură. Laptele e cald și cumva dulce – îmi aduce aminte de o horchata foarte apoasă. Nu-i așa diferit de laptele din ovăz sau orez, doar că-ți lasă un gust în gură, care-ți confirmă imediat că bei ceva ce-a ieșit dintr-un mamifer. Când mă uit la ea cu o privire care spune: „Hei, tocmai ți-am băut laptele de mamă", Marina îmi zâmbește. Îmi zice că și l-a băut și ea de multe ori – a și gătit cu el. „Produc atât de mult lapte că nu mai știu ce să fac cu el. E prea mult pentru copil și m-aș simți foarte prost dacă l-aș arunca", zice ea.

Chestia asta cu adulții care beau lapte de mamă nu-i nici pe departe un fenomen nou. Se zice că vechii egipteni  îl foloseau ca să trateze rănile, de exemplu. Mai avem și o poveste exemplară de milostenie romană – în care o femeie, Pero, și-a alăptat în secret tatăl închis la închisoare, pe Cimon, ca să-l salveze de la inaniție. Și un tip a fost făcut sfânt datorită laptelui de mamă: sfântul catolic Bernard era un călugăr tinerel din secolul al XII-lea când Episcopul din Chalon i-a vizitat abația, iar abatele l-a rugat pe Bernard să țină o slujbă. Propunerea i-a provocat foarte mari emoții – pentru că nu era un orator înnăscut – și după ce s-a rugat o noapte întreagă, i-a apărut Fecioara Maria în vis și l-a înzestrat cu darul elocinței pentru că l-a stropit cu lapte de mamă în ochi sau în gură – poveștile religioase nu clarifică aspectul ăsta.

Și acum e rândul meu. Prima mea înghițitură de la sân e cât se poate de proaspătă, ținând cont de faptul că nu-s fiica Marinei, dar celălat lapte pe care-l iau de la Marina a fost congelat de ea pe parcursul ultimelor câteva luni. Îl țin într-un frigider de voiaj – șase borcane de sticlă care conțin circa 50 de mililitri de lapte fiecare, cu data la care-a fost muls pe etichetă.

În primele câteva zile îl beau simplu, așa cum trebuie să bei un elixir pur al tinereții veșnice. Mă simt mai plină de energie, mai lucidă și purificată. Nu mă simt la fel de obosită ca de-obicei după două ore de Pilates. Senzația se risipește când mă văd cu Alba Padró – consilier pe teme de alăptare la sân, IBCLC (Consultant pe Probleme de Lactație Certificat de Comisia Internațională) și co-fondatoare a aplicației pentru lactație LactApp. Îmi amintește că placebo-ul e un drog al dracului de puternic.

Beneficiile pentru sănătate atribuite laptelui de mamă sunt reale, zice ea, dar doar pentru copiii mici. Cu toate acestea, „e adevărat că laptele de mamă poate să reducă efectele negative ale chimioterapiei, așa că unii oameni îl beau în timpul tratamentului". Dar faptul că băutul laptelui de mamă e din ce în ce mai răspândit în comunitatea de bodybuilderi se bazează pe o neînțelegere, zice ea. „E foarte improbabil ca energia pe care-o resimte lumea după ce bea lapte de mamă să se datoreze acestuia". Laptele de om, explică Padró, conține un nivel foarte scăzut de proteină, pentru că bebelușii umani cresc foarte încet. „Laptele de vacă, de iepuroaică sau chiar de șoarece conține mult mai mulți nutrienți pentru adulți decât laptele de la o femelă umană", zice ea. „Îmi închipui că laptele de mamă îi ajută eventual pe sportivii de performanță care trebuie să recupereze anumite minerale, dar poți să obții aceleași rezultate și cu alte băuturi sau amestecuri. Cred că-i doar o modă, nu există niciun fundament științific. Evident că laptele de mamă e un super-aliment, dar doar pentru copiii mici."

Poate că mi-am pierdut încrederea oarbă în beneficiile laptelui de mamă ca adultă-n toată firea, dar încă sunt hotărâtă să beau un pahar în fiecare dimineață. Numai că nu mai e la fel. În a patra zi îmi torn laptele în cafea și-l beau pe fugă, așa că îmi ard limba.

Mă grăbesc ca să nu întârzii și mai mult la întâlnirea cu Marga Cáceres. Marga a făcut chimioterapie împotriva cancerului la sân timp de un an – și, din fericire, se pare că l-a învins azi. În timpul tratamentului a luat o doză zilnică de 100 de mililtri de lapte de mamă. „Chimioterapia a avut niște efecte secundare îngrozitoare – greață, deranjamente stomacale încontinuu, pierderea poftei de mâncare. Au dispărut toate când am început să beau lapte de mamă. Poate c-a fost o coincidență, dar efectele chimioterapiei nu mai erau nici pe departe la fel de nasoale ca-nainte", îmi povestește Marga. A cumpărat laptele de la o cunoștință a unei prietene. „Femeia care mi l-a vândut mi-a jurat că are mai mult decât suficient lapte și i-ar fi prins bine banii. Nu prea m-am gândit dacă fac ceva bun sau rău – pentru că era fix ce-mi trebuia în situația aceea."

Timp de aproape un an, Marga a cumpărat lapte de mamă de la furnizoarea ei la intervale neregulate, în funcție de etapa în care se afla cu chimioterapia. Plătea 15 euro pe zi pentru doza zilnică, 20 de zile pe săptămână, ceea ce înseamnă mai mult de 300 de euro în total pe lună. Marga îmi spune că piața neagră din Spania e în creștere. Se pare că există bănci oficiale, legale, de lapte de mamă, dar accesul la ele e restricționat persoanelor care alăptează bebeluși. Toți cei care vor să cumpere lapte de mamă în alte scopuri trebuie s-o facă ilegal. Băncile oficiale de lapte garantează că laptele lor nu e infestat cu boli, bacterii sau aditivi, dar pentru laptele cumpărat online sau offline prin rețele nereglementate nu există garanții. De exemplu, studiile au constatat că laptele nereglementat poate să fie periculos, pentru că poate fi contaminat cu bacterii sau diluat cu apă ori cu lapte de vacă.

Un alt factor de risc e că laptele de mamă, ca orice alt lichid corporal, poate să poarte o grămadă de boli – HIV, sifilis, hepatită, sau virusul uman T-limfotropic, care e cancerigen. Așa că înainte să mă apuc să-i beau Marinei laptele am discutat riscurile astea cu ea – și, ca atare, m-am trezit în situația incomodă de a o pune să-și facă niște analize și să-mi arate rezultatele. Nu mai făcusem asta demult – și niciodată cu o prietenă apropiată.

În ultimele două zile din săptămâna în care am băut lapte de mamă știam deja că, practic, totul fusese în van. N-am putut să arunc ultimele două borcane cu lapte nici în ruptul capului, așa că m-am hotărât să le încălzesc și să pun două linguri de cacao în fiecare. M-am așezat pe pervaz și m-am uitat pe geam în timp ce-mi beam ciocolata caldă.  Avea un gust excelent și fusese cum nu poate mai ieftină. Pe stradă a trecut un copil mic îmbrăcat în trening, într-un cărucior împins de tată. Bebelușul sugea din biberon și a părut să-mi arunce o privire cruntă, dezaprobatoare. Am sărit de pe pervaz și m-am retras rapid în bucătărie. Indiferent ce efecte o avea laptele de mamă asupra adulților, tot simți că furi de la bebeluși când îl bei.

Traducere: Ioana Pelehatăi