Cât de reală e încercarea de intimidare a PSD-iștilor pentru jurnaliștii RISE Project

Așa cum era de așteptat, ultima anchetă RISE Project despre Tel Drum nu s-a lăsat fără un răspuns din partea instituțiilor controlate de PSD. Mai precis, Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP) a trimis o notificare în care le solicita jurnaliștilor RISE să divulge sursele din ancheta #TeleormanLeaks și să predea toate informațiile despre datele pe care le dețin. Totul sub pretextul că ar fi fost încălcat GDPR-ul. Mai era și amenințarea că, dacă nu se conformează, pot fi amendați cu 20 de milioane de euro.

Șefa ANSPDCP este Ancuța Oprea, candidată la parlamentarele din 2008 din partea PSD și fostă consilieră a lui Mircea Geoană. Așa cum ne-au obișnuit apropiații PSD, e și urmărită penal de DNA pentru abuz în serviciu comis cât a fost șefă a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților (ANRP). Așadar, nu-i greu de ghicit cine a pus-o să intimideze jurnaliștii RISE Project, oricât ar face Dragnea pe neștiutorul.

Scopul demersului e evident: de a opri alte articole din seria #TeleormanLeaks. Nu-i prima tentativă de felul acesta. Ceva similar a încercat Dragnea în urmă cu un an, când le-a trimis un mesaj amenințător celor de la RISE, același scop a fost urmărit și de ANAF când a dat buzna în sediul publicației, pe baza unei sesizări fabricate. Tot în urma unei sesizări s-a acționat și acum. Sunt curios cât de reală a fost persoana de data asta.

Primul episod #TeleormanLeaks intră-n detalii destul de personale. Unii au considerat că s-a acordat prea multă atenție operațiilor estetice făcute de personajele anchetei și s-au întrebat dacă aceste informații erau, într-adevăr, de interes public. Am discutat despre aceste dileme etice cu Ioana Avădani, directoarea Centrului pentru Jurnalism Independent (CJI), cu experiență în advocacy în domeniul legislației de media.

„Mecanismul sifonării banilor este de interes public, pe ce se cheltuiesc banii furați nu mai este neapărat de același grad de interes. Aceste informații sunt utile doar ca să demonstrezi că omul respectiv trăiește un stil de viață dincolo de mijloacele de trai declarate. Personal, cred că-n cazul RISE puteau să lipsească detaliile despre botoxuri și alte minuni. Putea fi amintită investiția în propria persoană, dar cred că s-au dat foarte multe amănunte”, mi-a explicat Ioana Avădani.

În privința cererii ANSPDCP ca jurnaliștii RISE să-și dezvăluie sursele, Ioana mi-a spus că deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) susțin că să ceri dezvăluirea surselor are un un efect de demobilizare asupra jurnaliștilor și așa ceva nu se face niciodată.

„E o tactică de intimidare nu doar pentru ziariștii respctivi, ci pentru toți ziariștii din societatea respectivă, dar și pentru eventualele surse și pentru societate în general”, a adăugat directoarea CJI.

Jurnalista mi-a mai zis că sancțiunea de 20 de milioane euro este într-adevăr prevăzută de GDPR. E însă greu de crezut că o astfel de măsură ar putea fi luată împotriva unei organizații precum RISE. O așa amendă trebuie să fie justificată de dauna produsă.

„Doamna Nicoleta trebuie să dovedească că a avut de suferit îngrozitor, material și psihic. Nu cred că se poate aplica în cazul unui ONG care nu este producător de profit. Ne gândim la suma asta când vorbim de Google și Facebook, de marile rețele. Au invocat-o la intimidare, dar este perfect legală, pentru că asta spune GDPR-ul, că amenda poate să meargă până la 20 de milioane.”

Pentru lămuriri suplimentare în privința GDPR, am stat de vorbă și cu Diana Hatneanu, avocată specializată în drepturile omului, libertatea de exprimare și accesul la informațiile de interes public. Aceasta spune că articolele jurnalistice conțin date personale prin definiție, „pentru că se scrie despre oameni”. Astfel, invocarea GDPR e cât se poate de legitimă. Totodată, Diana Hatneanu avertizează că „interesul public” nu există ca derogare sau excepție în cadrul legislației privitoare la prelucrarea datelor personale:

Avocata spune că trebuie văzut dacă fiecare persoană vizată de anchetă se încadrează la una sau mai multe dintre excepțiile astea. Așadar, dacă vor să stea liniștiți, jurnaliștii care scriu astfel de materiale trebuie să fie atenți ca toate datele personale făcute publice să se încadreze într-una din categorii.

Acum, dacă nu e bifată niciuna dintre cele trei variante în care se aplică derogarea, asta nu înseamnă că legea îți interzice să scrii despre o persoană sau alta. Se aplică regulamentul general de protecție a datelor. Nu-ți interzice să prelucrezi, doar îți impune niște condiții. De pildă, poți arăta că ai consimțământul persoanei de a-i prelucra datele. Și chiar dacă nu-l ai, regulamentul prevede că operatorul datelor poate invoca „urmărirea unui interes legitim”. La jurnaliști, interesul legitim e că informează publicul, doar că trebuie urmărit și aici un echilibru cu drepturile persoanei vizate, a detaliat Hatneanu.

„De exemplu, vrei să scrii despre vecina de la 5. GDPR-ul nu-ți interzice să faci asta, dar trebuie să faci un test: este mai important interesul de a informa publicul despre vecina de la 5 sau sunt mai importante drepturile ei? Și vezi de la caz la caz ce informații pui”

Potrivit Dianei Hatneanu, ANSPDCP are puterea prin lege de a veni peste tine și să-ți caute prin calculator, pentru că, teoretic, rolul instituției e de a lupta cu giganți care-ți folosesc datele personale. Totuși, când vine vorba de instituții de presă, lucrurile stau un pic altfel.

„Autoritatea asta trebuie să respecte și alte legi, inclusiv Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care spune că sursele jurnalistice sunt sfinte. Dacă nu mă încadrez la derogările GDPR și vii în inspecție la mine pentru că am dat-o în bară, trebuie să faci inspecția în așa fel încât să nu pui în pericol sursele”, a menționat Hatneanu.

Dacă RISE se opune, Autoritatea poate merge la judecător. Care, din păcate, conform legii, nu va face citarea părților ca jurnalistul să-și poată susține punctul de vedere în fața instanței. Astfel, jurnalistul ori mizează pe faptul că judecătorul e luminat la cap și știe toate legile care se aplică în privința activităților jurnalistice, ori, ca să fie mult mai sigur, își poate justifica opoziția față de controlul ANSPDCP în scris.

Dacă judecătorul nu bagă în seamă argumentele jurnalistului, acesta poate merge inclusiv până la CEDO ca să-și facă dreptate. Diana Hatneanu spune că au mai existat cazuri de genul la Curtea Europeană, când state mai răsărite decât România au încercat să-și bage nasul în calculatoarele jurnaliștilor.

Mihai Munteanu, unul dintre autorii anchetei, mi-a mărturisit că avocații RISE se ocupă deja de redactarea unui răspuns pentru notificarea ANSPDCP. #TeleormanLeaks va continua neabătut.

„Niște avocați le vor răspunde în acel termen de 10 zile, pe care l-au impus ei. Dar noi vom continua să publicăm fiecare material. Prezentăm tot felul de chestii de interes public și legea e destul de clară aici. Avocații încă nu s-au pronunțat, ei acum redactează un răspuns pentru Autoritatea asta. Avem un termen de 10 zile în care să argumentăm de ce îi refuzăm”, a conchis el.