Stiinta

Ce-ți face stresul din fiecare zi, fără să-ți dai seama

Stresul timpuriu este îngrijorător, conform cercetărilor recente.
om stresat
Ilustrație de Jutta Kuss/Getty Images 

Stresul ne afectează pe toți într-un fel sau altul, iar asta include și animalele. Laboratorul meu studiază stresul timpuriu la porci și ce impact are asupra sănătății lor mai târziu, mai ales în tractul gastrointestinal (GI). Porcii cu GI extrem de similare cu ale oamenilor ar putea fi una dintre cele mai mari șanse pe care le avem în cercetarea stresului, a bolii și a noilor terapii și metode de prevenție – și la animale, dar și la oameni.

Publicitate

În studiul meu despre cum stresul îi face pe oameni și porci vulnerabili la boli, am văzut impactul profund pe care substanțele chimice legate de stres, cum ar fi hormonii și peptidele, îl pot avea asupra țesuturilor corpului. Sper ca cercetările pe porci să ducă la un moment dat la tratamente pentru animale și oameni care să lupte cu efectele adverse ale stresului asupra tractului gastrointestinal.

Cum poate stresul să-ți salveze viața

Nu tot stresul este rău. Când percepi o amenințare, hipotalamusul – una dintre părțile de bază ale creierului – intervine ca să te protejeze și ce mulți recunosc ca fiind răspunsul de „luptă sau fugi”. Este un răspuns primar programat în creier ca să te ajute întâi să supraviețuiești și apoi să-ți revii. Ce se întâmplă de fapt are mult de a face cu HPA (axa formată din hipotalamus, glanda pituitară și suprarenalele), care stă la baza răspunsul de stres. Când ești stresat, hipotalamusul produce și trimite o substanță numită corticotropină, care anunță glandă pituitară să elibereze altă substanță, hormonul adrenocorticotrop.

Asta stimulează glanda suprarenală să elibereze adrenalină și cortizol. Adrenalina și cortizolul, doi dintre cei mai cunoscuți hormoni ai stresului, ajută corpul să reacționeze în timpul unui răspuns de luptă sau fugi. Pot să-ți mărească timpul de reacție în timpul unei lupte. Pot pompa sânge în extremități când fugi. Pot să-ți stimuleze sistemul imunitar ca să te protejeze împotriva patogenilor. Acel răspuns la stres îți oferă ce ai nevoie ca să rezolvi o problemă.

Publicitate


Cum îți poate face rău stresul

Din fericire pentru mulți dintre noi, nu trebuie să faci față situațiilor primejdioase în mod regulat. Cu toate astea, tot ai parte de stres. Stresul poate fi cronic din cauza unei anumite situații sau a unui stil de viață deficitar.

Răspunsul la stres este necesar pentru rezolvarea conflictului pe termen scurt. Deci într-un fel, răspunsul la stres este nepotrivit în cadrul factorilor de stres actuali. Pericolul vine când experimentezi creșteri repetate ale acestor hormoni de stres sau când ești expus la prea mulți hormoni de stres de la o vârstă fragedă. În locul amenințărilor fizice, mulți oameni au parte de stres psihosocial, care declanșează un răspuns la stres similar, dar care nu poate fi rezolvat.

De exemplu, stresul la job, cum ar fi să te simți epuizat de la prea multă muncă sau neapreciat, ar putea fi perceput ca o amenințare și să declanșeze răspunsul la stres. Cu toate astea, aspectele de supraviețuire ale răspunsului la stres, cum ar fi pulsul ridicat și activarea imunității, nu sunt eficiente în rezolvarea acestei amenințări.

Asta rezultă în producerea continuă a acestor substanțe de stres din corp și la niveluri ridicate. Se lipesc de receptori țintă în multe organe și pot duce la efecte profunde asupra fiziologiei și funcționării lor.

Nivelurile ridicate de stres sunt în special dăunătoare când apar la o vârstă fragedă, când multe dintre sistemele importante de reglare a stresului din corp – de exemplu creierul și sistemele nervoase – sunt încă în proces de dezvoltare. Expunerea la stres în tinerețe poate altera dezvoltarea normală și fiziologia multor sisteme de organe, iar asta rezultă în sensibilitate crescută la stres și riscuri pe viață. De asemenea, stresul mamei din timpul sarcinii poate fi „transmis” la fetus, iar asta rezultă în schimbări permanente asupra sistemului răspunsului la stres și sănătății copilului. Acest stres timpuriu poate să acționeze ca un combustibil pentru stres în interiorul corpului. Asta poate include inflamație sau activitate mărită a sistemului imunitar sau suprimarea imunitară ca ceva „normal”.

Publicitate

Inflamația și suprimarea imunitară sunt neprevăzute și se pot manifesta în mai multe părți ale corpului, cu consecințe diferite. De exemplu, stresul și inflamația în apropiere de vasele sanguine le pot face să se contracte. Asta cauzează tensiune arterială mărită, care duce la alte tulburări cum ar fi boli cardiovasculare și infarct.

Suprimarea imunitară poate reduce abilitatea corpului de vindecare a rănilor și crește vulnerabilitatea la alți patogeni. Inflamația și suprimarea imunitară pot afecta orice, inclusiv sănătatea mintală. Stresul cronic poate trimite celule imunitare la creier, unde pot cauza neuroinflamația, care afectează starea generală și duce la boli precum depresia și anxietatea.

Cum afectează stresul tractul gastrointestinal

Tractul gastrointestinal (GI) este cea mai mare interfață a noastră cu lumea exterioară. Dacă te gândești puțin, sistemul GI este „în afara” corpului, are de a face cu mulți patogeni și alte entități străine cu care intrăm în contact. Dacă-ți desfășori întregul sistem GI, ar avea dimensiunea aproximativă a unui teren de tenis. Poate conține la fel de mulți neuroni precum măduva spinării și găzduiește cea mai mare colecție de celule imunitare din corp. Un sistem de asemenea mărime este atât puternic, cât și vulnerabil.

Stresul cronic care afectează tractul GI se poate manifesta ca durere abdominală, diaree sau constipație și poate duce la boli comune precum sindromul colonului iritabil sau tulburarea intestinală inflamatorie.

Publicitate

Stresul timpuriu este cel mai îngrijorător; oamenii de știință de abia acum încep să înțeleagă consecințele pe termen lung. Cercetările mele demonstrează efectele stresului timpuriu asupra sănătății și productivității animalelor la fel și-n cazul sănătății umane. La porci, acest stres poate rezulta de la înțărcare și de la alte practici de administrare. La oameni, poate fi de la trauma fizică sau emoțională cum ar fi abuzul sau neglijarea.

Ce poți învăța de la porci

Porcii și oamenii au tracturi digestive similare, iar asta face porcul un model excelent pentru studierea bolior GI la oameni. Echipa mea de cercetare a demonstrat că stresul timpuriu la porci duce la simptome gastrointestinale (ex, diaree, infecții ale GI) care sunt remarcabil de similare cu bolile tractului GI legate de stres la oameni: sindromul colonului iritabil, tulburarea intestinală inflamatorie și alergiile alimentare sunt câteva exemple.

Cu ajutorul cercetărilor realizate în laborator pe porci și stresul timpuriu, am reușit să micșorăm semnificativ stresul și bolilele tractului GI prin eliminarea factorilor de stres timpurii.

O mare parte din stres este cauzat de înțărcarea timpurie, schimbarea socială din cauza separării de mamă și amestecul cu porci necunoscuți. Acești porci au parte apoi de rate ridicate ale tulburărilor gastrointestinale și respiratorii, la fel și o scădere a performanței de creștere și probleme de nutriție la maturitate.

Publicitate

Am învățat de asemenea că un anumit tip de celulă imunitară, numită mastocită, devine foarte activă în timpul stresului, iar asta cauzează o mare parte din boala GI asociată cu stresul. Prin grija față de animalele și implimentarea unor practici administrative care să elimine factorii de stres individuali sau intervenția terapeutică cu blocanți ai mastocitelor, poți scădea pragul de stres.

Cercetarea această de bază ne-ar putea ajuta pe viitor la combaterea stresului la oameni. Astfel am putea dezvolta un tip de terapie care să ajute la diminuarea impactului pe care îl au factorii de stres negativ asupra corpului.

Între timp, cei care au parte de stres pot face ceva. Dacă te confrunți cu mult stres zilnic, îndreaptă-ți atenția asupra a ce poți și nu poți controla, iar apoi investește-ți energia în lucrurile pe care le poți controla în timp ce ai grijă de corpul tău printr-o dietă adecvată, program de somn și activitate fizică. Apoi, învață cum să faci față la lucrurile pe care nu le poți controla, prin intermediul psihoterapiei, meditației și a altor practici de management de stres.

Adam Moeser e profesor la Matilda R.Wilson și profesor asociat pentru cercetare clinică asupra animalelor de talie mare la Universitatea de Stat din Michigan.

Acest articol este republicat de pe The Conversation sub licență Creative Commons. Citește articolul original.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.