Am întrebat pensionare din România dacă bărbatul era șeful în casă pe vremea lor

Atunci când am mai crescut și mi-am dat seama că orice ar face fratele meu mai mare, bunica tot pe mine dă vina, m-am dus la mama s-o întreb de ce. Răspunsul ei a fost că, pe vremea bunicii, în mentalitatea oamenilor, bărbații erau considerați șefi în casă și nimeni nu trecea peste cuvântul tatălui. Iar bunica nu s-a schimbat de atunci. Probabil că nici în alte familii situația nu s-a schimbat.

În textul ăsta ți-am arătat cum gândesc unii bărbați de peste 60 de ani despre violența conjugală, dar am vrut să văd și perspectiva femeilor - cele care sunt principalele victime în cazurile de agresiuni. În România, o femeie e bătută la fiecare 30 de secunde și numai anul trecut 46 de femei au murit în urma agresiunilor comise asupra lor de foști/actuali parteneri sau alți membri ai familiei. Dar și mai multe victime supraviețuiesc violenței în familie și sunt condamnate la o viață cu urmări psihologice severe.

În această micro cercetare jurnalistică, am constatat că bărbaților le este mult mai ușor să vorbească despre asta decât femeilor trecute de 60 de ani. Dar, și de-o parte și de alta, oamenii cred că viitorul e mai sumbru decât trecutul lor, oricât de dureros ar fi fost.

VICE: Cum a început relația dumneavoastră cu soțul?
Doina: Eram salariată la Banca Națională și fostul meu socru cred că a pus ochii pe mine. Pentru că avea acasă un băiat de însurat, era foarte atent. La un moment dat am fost invitată pe la ei și nu, nu cred că a fost dragoste la prima vedere. Eu eram implicată în altă relație. Dar în final, fiul familiei, cel care urma să-mi fie soț, a zis că nu poate trăi fără mine. Ne-am căsătorit destul de repede. A fost frumos, eram îndrăgostiți amândoi de motocicletă, umblam cu motorul și iarna.

Era bărbatul considerat șeful în casă?
Nu, la noi în casă a fost mereu egalitate. Noi hotăram împreună lucrurile și am preluat multe din treburile pe care putea să le facă soțul meu. El era mai mult plecat pe afară, așa că am fost nevoită să fac multe lucruri bărbătești.

Ați auzit de cazuri în care bărbații loveau femeile?
Da, mai mult dobitocii dau în femei, pentru că nu poți să-i numești oameni. Ceea ce văd la televizor este de-a dreptul revoltător. Nu știu de ce sunt legile atât de blânde. Când o vezi bătută, mai stai la îndoială? Trebuie băgat într-un țarc, să muncească de azi pe mâine, ca să aibă o bucată de pâine. Atât.

Care e diferența între prezent și pe vremea dumneavoastră?
Acum sunt mai multe violențe. În fiecare zi, într-un articol, e imposibil să nu se amintească de o bătaie sau de o crimă. Consider că legile sunt mult prea îngăduitoare. Atât timp cât ai fost în stare să ridici mâna asupra unei femei, fie că e mamă, fie că e soție, n-ai niciun drept.

VICE: Credeți că pe vremea dumneavoastră bărbatul era considerat superior femeii?
Ioana: Niciodată n-a fost. Einstein zice că e o nebunie să compari bărbatul cu femeia, femeia e mai puternică. La noi în casă nu s-a pus niciodată problema cu superioritatea bărbatului, nici atunci și nici acum.

Ați auzit de cazuri în care bărbatul își bătea soția?
Am auzit de cazuri, dar n-am fost niciodată de acord. Nepoatele mele sunt căsătorite și nu au avut niciun fel de probleme de tipul ăsta.

Cum ați reacționa dacă ați auzi că nepoată dumneavoastră trece printr-un caz asemănător?
Ca o leoaică sau ca un scorpion. Întâi aș discuta cu ei și, după aceea, ei să anunțe autoritățile. Probabil însă că n-aș putea interveni. E o chestie sensibilă, cu două tăișuri. În timp, ei se împacă și tu rămâi pe afară. Fiecare să-și rezolve problemele.

A influențat comunismul viața de familie?
Nu, chiar n-a influențat-o. Era mult mai organizat totul pe atunci, acum stăm și o flecărim, domnișoară, până la 40 de ani, fără nicio responsabilitate. Dacă nu ne place, ne luăm periuța și-am plecat.

VICE: Cum erau căsătoriile de atunci?
Maria: Amărâte. Așa erau! Eu când m-am căsătorit n-aveam ce mânca și pe ce dormi. M-am căsătorit cu soțul meu pentru că ne iubeam, eram prieteni de doi ani. Dar vremurile erau groaznice! Nu tu casă, nu tu masă, nu nimic! Eram un copil de la țară, venit la București. Munceam la o fabrică, iar când am ajuns, le-am scris alor mei: „Aici e iadul, dar eu nu mă mai întorc!”.

Cum v-a afectat comunismul relația de familie?
Eram săraci și era mult de muncă. Ne iubeam, dar mai intervenea și distanța asta, de oboseală, de muncă. El m-a iubit și eu l-am iubit. Regret că nu-l mai am, a murit acum aproape 20 de ani.

Credeți că soțul dumneavoastră a fost șeful în casă?
Ce șef? Era și el un băiat tânăr. Era diferență între noi de un an jumate, nu era vorba de șefie. Era sărăcie, eu am stat într-o căsuță, în Ferentari, zece ani fără curent electric. Deși eram săraci, eram foarte curați, mereu am ținut la asta. Eram o femeie pedantă și soțul meu la fel.

Cum era pe vremea aia cu violența domestică?
Depinde de caractere. Nu prea era ca acum. Lumea a înnebunit, se droghează, băutura e la orice pas. Păi, pe vremea când eram eu tânără, nu se bea. Dacă mergeam o dată pe lună la mici, vara și soțul bea o bere. Atât. Acum lumea e degradată.

Credeți că asta e cauza violențelor în familie?
Sigur că da, băutura distruge creierul. Oamenii sunt de toate felurile, dar cei mai mulți și-au luat-o în cap. Iar femeile beau cot la cot cu bărbații.

Ce credeți despre emanciparea femeii și egalitatea între sexe?
Femeile sunt mărețe, ele zic „eu am pâinea și cuțitul. Eu câștig mai mult decât el și dacă vreau plec!”. Nu le-ai văzut? Fac copii și zic că n-au nevoie de tată la copii. Cum vine asta? Adică chiar dacă e dragostea dublă de la mamă, trebuie să fie și iubirea de partea cealaltă.

Cum le vedeți pe femeile de acum?
Acum sunt niște pramatii. Eu văd la fiul meu care e despărțit de două neveste și ce relații pasagere a mai avut. Toate femeile au băut. Dar beau ca lumea, nu se opresc, le iei cu lopata de pe jos!

Cum ați reacționa dacă ați auzi că băiatul dumneavoastră ar fi bătut una din soții?
Și el cam bea și e violent la băutură, dar nu sunt de acord. Nu suport. Dar, ce, te poți băga? S-a întâmplat odată să văd scena și am tras de el, i-am dat vreo doi pumni în spate. Nu e bine, dar nu te pui cu el. Are o prietenă care bea și ea. Îmi spune mereu că e deșteaptă, că este elevată, că vorbește corect gramatical și i-am zis „mă, toate le are, dar femeia e bețivă!”.

Ce soluție vedeți pentru problemele cu alcoolul sau violența domestică?
Distrugerea. Nu va mai fi omenire, nu va mai fi generația de viitor. Eram o dată la rând la cafea și un domn citit mi-a spus cât se va degenera lumea într-o sută de ani și cât va fi de ordinară. Doar niște calamități vor putea potoli asta. Când văd ce generație vine, mă gândesc mereu la vorbele acelui domn.

VICE: Căsătoria dumneavoastră a fost din iubire sau aranjată?
Olga: N-aș fi acceptat niciodată o căsătorie aranjată, indiferent de vârstă, noi chiar ne-am iubit.

Cum era relația între voi? Era vreunul mai cocoș?
Nu nu, amândoi eram șefi în casă!

Dar legat de violența în familie, au fost cazuri la dumneavoastră?
La mine în familie, nu. Am avut doi vecini care se băteau de se rupeau și au trebuit să divorțeze, că altfel dărâmau blocul.

Și-a anunțat cineva autoritățile?
Vecinii, iar autoritățile i-au potolit. Noroc că s-au despărțit, că altfel nu se mai putea.

Cum vedeți dorința femeilor de drepturi egale cu bărbații?
Mi se pare normal. Eu am considerat că sunt egală cu soțul meu, el m-a considerat egală cu el. Altfel nici n-am fi stat împreună.

Cum a afectat situația politică de la acea vreme relația de cuplu?
Ne-a afectat ca oameni rău de tot pentru că ne obliga să tăcem din gură când aveam ceva de vorbit. Noi ca să nu ne audă, vorbeam sub plapumă, lucru care nu era normal. Dar nu ne-a afectat ca și cuplu, pentru că noi gândeam la fel.

VICE: Cum v-ați cunoscut soțul?
Elena: La facultate, eram amândoi profesori în învățământul superior.

Cunoașteți cazuri de violență domestică?
Ținând cont că noi am lucrat amândoi în învățământul superior, clar n-a fost cazul. Era alt nivel, deci nu se aplica la noi. Prin vecini n-am auzit de cazuri de genul, dar am văzut la televizor și m-am îngrozit.

Cum a afectat comunismul viața de familie?
Ca pe toată lumea. Nu aveam pretenții foarte mari, ăla era salariul din ăla trăiam. Sigur era enervant cu lumina, când se mai stingea. Când trebuia să ne mai pregătim cursuri și când era lumea mai dragă, atunci se stingea. Dar nu ne-a afectat relația.

Poți s-o urmărești pe Alexa care încearcă să fie amuzantă pe pagina ei de Facebook (aici) și sentimentală pe blogul ei, „O Mărie” (aici).