Aisbergul ăsta imens a plecat la plimbare și nimeni nu știe exact ce se întâmplă

Un aisberg de un miliard de tone, monitorizat îndeaproape de cercetători de ani de zile, s-a rupt de calota glaciară Larsen C din Antartica, conform grupului de cercetare din Marea Britanie, Project Midas. Aisbergul despre care Project Midas presupune că va fi denumit „A68", are un volum dublu față de cel al lacului Erie, din regiunea Great Lakes. Ruptura mult anticipată a fost confirmată și de Agenția Spațială Europeană.

Fenomenul a avut loc săptămâna trecută, când o secțiune de 5 800 de kilometri pătrați (cam cât suprafața dintre București, Constanța și Ploiești) s-a rupt din calota glaciară. E greu de prezis ce se va întâmpla cu aisbergul, deși cercetătorii preconizează că se va rupe gradual în fragmente, iar o parte din gheață va rămâne în regiune zeci de ani.

Deși ruptura unui aisberg de calota glaciară e un fenomen natural normal, mărimea ăstuia a atras atenția globală. Dacă primul instinct e să dai vina pe schimbările climatice, nu ești singurul. Dar adevărul e că nu știm mare lucru despre Antarctica, pentru e că o zonă atât de izolată și cercetătorii studiază în mare pe baza datelor trimise de sateliți. Iar teoria că schimbarea climatică e un factor și în ce măsură, e un subiect dezbătut intens de cercetători. Chiar și așa, fenomenul ăsta are potențialul să înrăutățească unele efectele ale schimbării climatice.

Calotele plutitoare de gheață țin contra ghețarilor de pe uscat, iar ruperea lor poate provoca un flux rapid de gheață glaciară, ceea ce poate declanșa creșterea nivelului mării. Au existat unele îngrijorări în privința faptului că această ruptură mare ar putea destabiliza calota de gheață Larsen C, unul dintre straturile plutitoare de gheață atașate Antarcticii. Când două rafturi de gheață, Larsen A și Larsen B, s-au prăbușit în 1995 și 2002, ghețarii au început să se reverse în ocean.

Deoarece aisbergul plutea deja înainte de a se rupe, nu a avut un impact imediat asupra nivelului mării, notează Project Midas.

Momentan, e imposibil de spus cum va afecta asta calota de gheață Larsen C. Se prevede că ce a mai rămas din Larsen C să se regenereze, deși ar putea fi mai puțin stabil din cauza rupturii, notează Project Midas. Fenomenul reprezintă prima dată când cercetătorii au reușit să monitorizeze prin satelit, în timp real, o astfel de ruptură glaciară. Cercetătorii spun că este o șansă rară de a studia aceste procese în timp ce au loc și de a le înțelege mai bine.

„Ca să fie clar, restul de gheață glaciară plutitoare nu pare să prezinte semne de fisuri, dar este, de asemenea, mijlocul iernii australe din emisfera sudică, deci va trebui să monitorizăm în continuare și în perioada mai caldă, timp de mai mulți ani", a răspuns într-un mail pentru Motherboard, Christopher A. Shuman, cercetător în cadrul Laboratorului de Științe Cryosferice de la NASA Goddard Space Flight Center.

Larsen C este una dintre cele mai mari calote de gheață de pe continent, iar această fisură a redus suprafața cu mai bine de 12%, conform celor de la Project Midas, care menționează că evenimentul a schimbat "peisajul Peninsulei Antarctice pentru totdeauna".

Mark Drinkwater, șeful Direcției de Științe a Misiunilor de la ESA-ESTEC, departamentul de cercetare al Agenției Spațiale Europene, a declarat în general, fisurile de gheață nu ar trebui să provoace îngrijorare.

„Astfel de evenimente au loc cu regularitate în ultimii 40 de ani, dar acum avem tehnologia care poate urmări schimbările acestor fenomene de la o zi la alta", a spus Drinkwater într-o convorbire telefonică. „Ne concentrăm atenția asupra modului în care Antarctica se schimbă din cauza climatului, deși nu există niciun indiciu că această ruptură are legătură cu climatul".

Drinkwater a clarificat că nu există nicio îndoială că schimbările climatice, care au provocat temperaturi mai ridicate în oceane, au avut un impact asupra unor evenimente de ruptură a colatelor glaciare, dar că acest eveniment singular nu este concludent. În comunitatea răspândită de științe glaciare, mai mulți cercetători mi-au spus că există o dezbatere continuă dacă schimbările climatice au jucat un rol și în ce măsură, precum și ce implicații mai mari ale ar putea exista.

Martin O'Leary, expert glaciar, Universitatea Swansea, a remarcat în declarația proiectului Midas că, în timp ce echipa lui nu este conștientă de o legătură cu schimbările climatice induse de om, Larsen C rămâne într-o poziție vulnerabilă. „Ăsta e cea mai retrasă poziție a frontului de gheață din istorie", a spus el. „Vom monitoriza îndeaproape semnele de instabilitate din restul calotei."