Publicitate
Film

Filmul ăsta îți arată cum e să-ți pierzi virginitatea în timpul Apocalipsei

Sau poate fi despre orice moment care ți se pare mai nașpa în viața ta.

de Emily Kirkpatrick; translated by Diana Pintilie
16 Iulie 2017, 3:00pm

Imagine din Yoyo, din partea lui NIcole Delaney

Scurtmetrajele lui Nicole Delaney au reușit să fenteze diviziunea dintre proiectele personale și hiturile de cinema. Ea a făcut scurtmetraje despre o fată în căutarea dragostei și a unui leac pentru fetișul ei de hârtie și un bărbat văduv care reușește să-și găsească un companion, învățând să folosească internetul. Ea explică cum personajele „se confruntă cu diverse angoase legate de singurătate." Același lucru e valabil și pentru protagonista celui mai recent proiect al regizoriței de 31 de ani: o femeie complet obsedată să-și piardă virginitatea în timpul Apocalipsei.

Nativă din Los Angeles, Delaney s-a trezit înapoi în orașul natal după aproape un deceniu de locuit în New York, unde a urmat Școala Gallatin de Studiu Individualizat (unde a creat propria specializare „Arta Povestirii") și a câștigat o bursă de master de la școala de film din Columbia. Pe când lucra pentru Netflix în Los Angeles, ea a realizat că „trebuie să fac ceva sau o s-o iau razna". Așa s-a născut filmul YOYO.

YOYO a avut debutul la Festivalul de Film Tribeca, în care protagoniștii Martin Starr și Sophie von Haselberg ( care e fiica lui Bette Midler) sunt ultimele două persoane de pe pământ. Caroline (personajul lui von Haselberg) este obsedată de virginitatea ei. Atât de mult, încât nici nu s-a sinchisit să iasă din apartament în căutare de alți oameni în viață. „Ea se concentrează atât de tare pe pierderea virginității, încât nu mai procesează și restul experiențelor prin care trece", explică Delaney.

Pe de altă parte, Francis (personajul lui Starr) a ajuns un nihilist după ce și-a pierdut soția în dezastrul misterios care a acaparat Pământul. El abordează un rol aproape profesionist în universul Carolinei, deși unul profund de melancolic și cenzurat, subliniind faptul că viața și dragostea transcend actul fizic.

În ceea ce privește contextul general al poveștii, Delaney adaugă: „Eu consider că per total, am vrut ca filmul să prezinte conexiunea umană complicată, care este inevitabilă, indiferent dacă îți dorești asta sau nu. Un personaj e norocos să fie în viață, iar celălalt își dorește să fi fost măturat cu restul umanității. Cred că cea mai importantă întrebare, cu care m-am conectat este: Merită trăită viața dacă nu mai e nimeni cu care s-o împarți?" Ambele personaje se confruntă cu asta până la sfârșitul filmului.

În YOYO, Delaney a vrut să exploreze subiectul virginității ca un ritual de inițiere, ceva cu care ea putea relaționa, deoarece și-a pierdut virginitatea mai târziu decât restul prietenelor. „Eu cred că pot spune povestea asta mai bine decât oricine, deoarece este povestea mea", declară ea. Ea spune că în America, virginitatea e încă simbolul care desparte copilăria de maturitate.

„E în continuare chestia aia când e ceva de genul: «Vai, am intrat într-o etapă a existenței umane pentru că m-am futut cu cineva. Acum port conversații despre sex.»" Dar, în procesul de scriere a scenariului, ea și-a dat seama că deși astea sunt riscuri mari pentru adolescenți, publicul general nu ar relaționa. „Într-un final am decis ca lumea trebuie să se sfârșească", spune ea.

În ciuda viziunii ambițioase a filmului, Delaney explică că „am filmat asta pe mai nimic. Am tras de multe favoruri, cum ar fi de mama, care a făcut mâncarea. A fost mai improvizat." Din moment ce la vremea respectivă lucra cu normă întreagă în calitate de coordonator de dezvoltare la o companie de producție, ea și echipajul ei majoritar de sex feminin au optat să filmeze în weekend-ul de Ziua Muncii, care le-a oferit un Los Angeles pustiu, perfect ca fundal. Orașul liniștit a fost mediu ideal pentru a captura sfârșitul omenirii, cu un buget strâns.

YOYO s-a născut din nevoie de a face ceva. Dacă a fost prost, e meritul meu, iar dacă a fost bun, e tot al meu", spune Delaney. Până la urmă, ea consideră că „YOYO e un film despre căutarea unei conexiuni umane, punct." E și despre felurile diferite cu care confruntăm traumele vieții, atât cele grave mari cât și cele mici. „Oricine are dreptul să se confrunte și să jelească, sau să evite, în felul lor anume și personal. Și eu cred că pentru asta luptă personajul lui Sophie. Ea a ratat o bună bucată din viața ei și se concentrează pe virginitate pentru că asta poate acapara. Personajul lui Martin a apucat să aibă aceste experiențe frumoase și la fel cum spune și ea „Eu de ce nu am o poveste? Cu toții căutăm povestea personală."

Ce povești va mai relata Delaney în viitor? În momentul ăsta scrie pentru o comedie de pe Netflix și dezvoltă propriul serial animat pentru TBS, cu Elizabeth Olsen, Dan Harmon și Lesley Arfin ca producători. Dar ținând cont că primele trei proiecte au abordat tema dragostei, pierderii și apocalipsa, cine știe ce va urma.

Citește despre mai mulți regizori:
Filmul ăsta, făcut de-un regizor renumit, îţi arată adevărul despre lumea în care trăieşti

Am vorbit cu actorul care joacă personajul negativ din cel mai violent film românesc

Cel mai prost regizor de la Hollywood din toate timpurile