Ce am învățat despre viață cât am făcut sex cu barmani în ultimii ani

Când lucrezi în baruri sau în restaurante, ești înconjurat de alcool constant. Totul se învârte în jurul alcoolului. Când m-am angajat prima oară la bar, beam în fiecare seară cu colegii de muncă, până la 6 dimineața.

Scapi de la muncă pe la miezul nopții, ești un pic tensionată și nu vrei să dormi imediat, chiar dacă ai lucruri de făcut dimineața și alegi să te distrezi un pic și să bei un pahar de ceva.

Dar niciodată nu e doar un pahar. Nimeni nu a băut doar un pahar în istoria omenirii, în special în industria asta. Nouă ne place să bem împreună pentru că mulți clienți se poartă de parcă e prima lor zi pe Pământ și nu înțeleg că un barman e tot o persoană, care nu lucrează doar pentru el sau că sunt modalități mai politicoase de a cere ceva, deci relaționăm la un anumit nivel unii cu ceilalți. Deci intri într-un bar și spui, „De abia am ieșit din tură din barul de vis a vis", iar barmanul de acolo te invită la un shot.

Iar rezultatul e că oamenii care lucrează în industria asta se combină aproape exclusiv cu alții tot din domeniu sau cel puțin persoane pe care le-au cunoscut într-un bar sau restaurant. Recent, am vorbit cu terapeuta mea și îi spuneam că „toate persoanele cu care am făcut sex în ultimii patru ani au fost narcisiști alcoolici". Ea m-a întrebat: „Păi, de ce crezi că se întâmplă asta?", la care eu i-am spus, „Pentru că mă fut doar cu barmani."

Ei au probleme diferite și nivele diferite de depresie, mai mult sau mai puțin conștienți de asta, dar cu toții sunt dereglați.

Eu nu vreau să vorbesc în numele altcuiva, știu persoane care au relații fericite cu barmani, dar cu siguranță e un tipar pe care l-am observat. Pur și simplu nu cred că poți avea o relație sănătoasă cu mintea și corpul tău pe termen lung, dacă bei la fel de mult cât beau toate cunoștințele mele. Eu cred că toată lumea trăiește cu impresia că „așa e viața mea acum, dar o să schimbe în curând." Dar nu prea văd pe nimeni care să facă pași în direcția aia.

În cartierul unde obișnuiam să lucrez, m-am culcat cu sous chef-ul cu care lucram și apoi cu cineva care lucra la celălalt restaurant din capătul străzii și m-am văzut cu barmanul de la restaurantul din cartier. Se întâmplă când ei nu știu și apoi îi vezi cum vorbesc între ei și îți vine să mori. Din cauza asta a trebuit recent să fug din cartier.

În industria asta, există o grămadă de limite ciudate pentru relația profesională și cea personală.

Domeniul ăsta e un loc unde întâlnești foarte mulți oameni singuri și e foarte greu să impui limite într-un fel în care să nu jignești persoanele. Câteodată omul vine singur pentru că nu avea cu cine să mănânce și simte nevoia să vorbească cu cineva și nu știu cum să-i spun cuiva să o lase mai moale fără să jignesc sau să rămân fără banii de care am nevoie ca să-mi plătesc asigurarea medicală.

Uneori mă înțeleg super bine cu clienții, pentru că știu că o să-mi iasă niște bani în plus. Din când în când mă mai prinde câte un client. Era un profesor care venea în fiecare miercuri de mult timp, cam un an. El stătea și mânca un sandwich, îi dădeam beri și stăteam de vorbă. Într-o zi, el a venit, a mâncat sandvișul și m-a întrebat dacă nu vreau să ieșim în oraș. Apoi ne-am dus la un bar mai jos, am băut câteva pahare și apoi am făcut sex.

Următoarea săptămână mi-a trimis niște mesaje super lungi cum că iese dintr-o relație de șase ani și eu eram ceva de genul: „nu mi-am pus periuța la tine în baie. Doar voiam să mă scoți la cină", dar nu a putut să treacă peste ego. Înainte ca lucrurile să facă implozie, i-am spus unui prieten că s-ar putea să fi întâlnit un tip care să-mi priască.

Am vorbit despre literatură și film și ne-am simțit bine împreună. Dar prietenul meu mi-a spus că „tipul ăla doar se futea cu chelnerița. Tu ești doar o fantezie și el proiectează fantezia lui asupra ta." Am crezut că el știa că sunt cea mai inteligentă, frumoasă și fermecătoare chelneriță din lume, dar se pare că el doar se futea cu o chelneriță, pentru că simțea nevoia să facă ceva miercurea.

De aia trebuie să fii reticentă cu oamenii care fac invitații de genul, „Hei, noi mergem într-un bar când terminăm aici. Ar fi tare să vii să dansezi cu noi." Sună super distarctiv, dar nu mai apuc să ies din filmul ăsta dacă vin, trebuie să fiu în continuare chelnerița.

Câteodată mai ies la o bere cu prietenii mei când plec de la muncă și vreo oră nu pot să vorbesc pentru că trebuie să fac tranziția de la actriță în rolul cheleriței drăguțe. Îmi trebuie un minut să mă detașez și să fiu autentică cu prietenii mei.

Asta e încă un aspect când te vezi doar cu barmani, există o anumită realizare de „a ieșit vreunul din noi din rol sau suntem constant așa?" Există o înțelegere a ce facem și la ce suntem buni, dar ai parte și de „nu ai ascultat niciun cuvânt din ceea ce am spus în ultimele trei luni, deoarece ești atât de implicat în personajul tău de barman". E greu să cunoști o persoană cu adevărat când jucați un rol tot timpul.

Am ajuns într-un punct în care m-am cam săturat de asta și încerc să-mi dau seama unde e loc să evoluez și să cresc în industria asta și să nu mai beau tot timpul și poate să lucrez la ore în care pot să mă mai văd și eu cu oameni în viața asta, care nu lucrează în domeniul și gen să merg la mare în weekend-uri.