Publicitate
Știință și tehnologie

Oamenii ăștia încearcă să demonstreze că dependența este o boală genetică

Există gene care controlează stresul, gene care afectează metabolizarea drogurilor și gene care afectează cât de rapid se formează o dependență.

de Olivia Campbell; translated by Oana Maria Zaharia
07 Iulie 2017, 10:00am

Ideea că dependența e o boală nu e nouă. Există referințe care dovedesc că alcoolismul era privit ca o boală în Grecia și Egiptul antic. Dezbaterea pe tema dacă dependența e influențată de biologie sau de propriile alegeri e veche de secole. Unii argumentează chiar că această dezbatere împiedică cercetătorii să identifice strategii eficiente de tratament.

Indiferent care crezi că e cauza, efectele abuzului de droguri sunt devastatoare pentru o grămadă de familii și comunități. Și foarte costisitoare, deoarece infracțiunile, lipsa de productivitate și serviciile medicale asociate cu abuzul de tutun, alcool și droguri ilegale costă statul enorm.

Cercetătorii de la Laboratorul Jackson din Maine au lucrat cu șoareci și au încercat să identifice genele asociate cu dependența. Cum dependența e o problemă complexă, nu există un singur tip de tratament care să li se potrivească tuturor. Dar prin descoperirea diverșilor factori genetici care pot afecta vulnerabilitatea unei persoane predispuse la dependență, se pot găsi tratamente personalizate mai potrivite.

Ca să aflu mai multe despre această cercetare asupra biologiei dependenței, am vorbit cu Elissa Chesler, unul dintre principalii investigatori ai Centrului pentru Sisteme Neurogenetice ale Dependenței din cadrul laboratorului Jackson.

Citește și: Am vorbit cu un pictor despre dependența de droguri și cum l-a ținut arta departe de consum

Care crezi că e cea mai mare prejudecată a oamenilor despre dependență?
La fel ca orice boală, dependența se manifestă în mai multe feluri. Unele persoane pot intra în remisie spontană, pe când altele se recuperează foarte greu. Această diversitate de manifestări ale dependenței creează o percepție că dependența ar fi o trăsătură negativă de caracter.

E considerată nu o boală, ci un tip de comportament nociv. Prin faptul că nu promovează accesul la tratament, politicile publice reflectă gândirea că persoanele dependente se poartă urât și trebuie pedepsite. Dar încarcerarea nu e productivă și nici eficientă.

În munca noastră, noi analizăm dacă aceste comportamente au un factor biologic comun. Facem paralele între șoareci și oameni. Când găsim ceva la șoareci, analizăm cât de mult se potrivește cu comportamentul uman. Am aflat, în primul rând, că e mult mai ușor să găsești mecanisme biologice la populațiile de șoareci. Progresul la care am ajuns cu ajutorul șoarecilor e incredibil. Am văzut clar cum influențează genele trăsăturile neurocomportamentale.

De ce e controversat să consideri dependența o boală?
Oamenii se întreabă mereu dacă dependența e o boală sau o formă extremă de comportament uman. Ne întrebăm dacă e vorba de voință sau de factori externi – dar în cazul consumului compulsiv de droguri, voința dispare. Aceste obiceiuri par să fie înrădăcinate în biologia comportamentului. Căutarea și consumul de droguri te îngroapă cu totul.

În cazul dezvoltării dependenței, se petrec schimbări în creier. Dar sunt și unii neurologi care văd aceste schimbări și spun că totuși nu e o boală pentru că oamenii intră spontan în remisie. Dar oamenii se vindecă singuri și de răceală de multe ori și nimeni nu spune că răceala nu e o boală. Trebuie să ne gândim la filosofia prin care definim „boala".

Citește și: Chiar e reală dependența de pornografie?

Cum îi faceți pe șoareci dependenți?
Îi antrenăm să lucreze în schimbul drogurilor. Unii sunt mai interesați să facă munca în sine și continuă s-o facă chiar și după ce nu le mai administrăm drogul. Apoi consumă droguri cu și mai mare disperare mai târziu, când le oferim din nou. Lucrez cu două specii genetice diferite de șoareci. Nu se cheamă că una dintre ele are o problemă sau are un comportament nociv – ambele sunt nevinovate, dar există diferențe biologice între ele. Sper că lucrarea noastră să reducă stigmatizarea persoanelor dependente.

Scădem importanța termenului „dependență " dacă îl folosim în circumstanțe banale de zi cu zi?
E nociv când vorbim numim dependențe niște tipuri de comportament mult mai inofensive precum dependența de ciocolată, cafea, tehnologie – rar se întâmplă ca oamenii să aibă nevoie de tratament ca să scape de aceste dependențe. Iar efectele lor secundare nu sunt similare cu cele cauzate de dependența de droguri sau alcool.

Anumite obiceiuri sunt normale. Mă spăl pe dinți în fiecare zi, dar nu e ceva patologic. Nu am probleme la job din cauză că mă spăl pe dinți. Important e să știi când devine o problemă care necesită o intervenție.

Dacă dependența e transmisibilă într-o familie, care sunt factorii care decid cine va fi afectat?
Probabilitatea – oamenii dintr-o familie nu moștenesc toți aceleași gene – experiențele de viață, mediul. Gemenii identici au de obicei aceleași probleme cu abuzul de substanțe. Acestea sunt determinate și de potențialul de dependență al drogului: în cazul drogurilor care creează o dependență mai mare, sunt mai mari șansele ca mai mulți membri să aibă probleme cu dependența; dacă e vorba de substanțe mai slabe, șansele ca mai mulți membri ai familiei să devină dependenți sunt mai mici. Unele persoane pot avea experiențe de viață mai dificile decât frații sau surorile lor. Și prietenii au un rol important. Depinde dacă ai un grup de prieteni care sunt de acord sau nu cu consumul de droguri. În plus, preferința pentru droguri variază în timp.

Citește și: Cum poate fi oprită dependența de cocaină chiar înainte să înceapă

Cât de realistă e posibilitatea ca într-o zi să putem identifica oamenii cu dispoziție către dependență și să-i ajutăm să prevină această problemă?
Cea mai mare problemă cu genetica comportamentală e că genele asociate cu dependența pot duce și la tipuri de comportament foarte bun. La un job de antreprenor sau inventator, tendința de a-ți asuma riscuri e necesară și recompensată.

Nu prea vrei să le spui oamenilor că au șanse să devină dependenți de droguri pentru că îi poți face să gândească: „atunci mai bine mă apuc de acum, dacă tot acolo ajung." Întrebarea e când e mai util să dezvălui această informație; ne poate ajuta să înțelegem genetica din spatele dependenței de opiacee ca să aflăm cum o putem trata cel mai bine?

Cât de aproape suntem de depistarea genelor asociate cu dependența?
Multe sunt deja cunoscute; întrebarea e cât de multe sunt. Există gene care controlează reacția la stres, gene care afectează cât de rapid e metabolizat un drog și gene care afectează cât de rapid se dezvoltă o dependență. Acestea sunt zonele pe care toți dependenții le au în comun: ce șanse ai să te apuci, cum te afectează drogul și ce șanse ai să dezvolți o dependență. Chiar dacă știm care sunt unele dintre gene, asta nu înseamnă deocamdată că putem folosi aceste informații să tratăm dependența. Există multe droguri și fiecare are multe gene.

Sunt optimistă că experimentele genetice pe șoarecii de laborator ne vor ajuta să înțelegem foarte specific mecanismele biologice ale dependenței umane. În cazul geneticii șoarecilor, e foarte clar ce genă se conectează cu un anumit tip de comportament.

Tagged:
neurologie
dependenta
Droguri
genética
boala
dependenta de droguri
studiu
alcoolism