Am vrut să vând cel mai scump laptop din România și-am dat de miștocari și combinatori
Am fața acolo, numele și istoricul. Nimic mai sigur. 
Chestii

Am vrut să vând cel mai scump laptop din România și-am dat de miștocari și combinatori

Laptopul ăsta costă vreo juma’ de miliard de lei (pe lei vechi), cel mai scump din lume, și eu am vrut să-l dau cuiva pe net, dar n-am avut cui.
Răzvan Băltărețu
Bucharest, RO
8.7.17

Undeva pe la începutul lui 2017 prezenta Acer Predator 21 X, un laptop la fel de scump cât o mașină. Acum e disponibil și-n România la un preț de aproape 45 000 de lei. Asta înseamnă vreo 9 800 de euro și-ți cam dai seama că extrem de puțini oameni ar avea banii ăștia de spart pe-un laptop, dar și mai puțini chiar ar face asta. Laptopul ăsta a trecut pe la mine „în fugă", dar am zis să văd cu adevărat cum reacționează „piața" la el, așa că l-am pus pe net.

Publicitate

Am fost băiat finuț. Am pus prețul, câteva specificații tehnice și poze cu produsul, să le arăt potențialilor cumpărători că sunt de încredere. Plus că am istoric în vânzări, ar trebui să reușesc să vând așa ceva sau măcar să mă scot de-un schimb. Am primit o groază de mesaje și câteva oferte la care încă mă mai gândesc.

Câteva dintre mesajele diverse pe care le-am primit la anunțul meu.

De exemplu, cineva mi-a oferit 28 de iepuri. Nu știu ce-aș face cu ei dincolo de tocană și friptură, dar probabil că sunt curse pentru așa ceva, pariuri, și pot intra pe piața neagră a exploatării animalelor. În același gând, altcineva mi-a oferit un cal. Ei bine, asta chiar m-a încântat, că am crescut la țară printre cai și vaci și cred că pot să fac bani cu așa ceva.

Din păcate, cei mai mulți au fost combinatori poznași, care mă luau la mișto. Înțeleg, e scump, dar asta nu înseamnă că nu există opulență în viața asta. Desigur, nu știu câți oameni ar avea nevoie de așa ceva, dar mie mi-ar prinde bine un apartament la schimb. Am zis că nu vreau mașină, că merg cu autobuzul și metroul, dar tot am primit întrebări pe tema asta. În fine, am adunat mai jos ce-a fost mai interesant dintre cele peste 70 de mesaje primite și peste 12 000 de vizualizări ale anunțului.

Am vrut artă, dar nimeni nu m-a luat în serios

Mereu m-am gândit că dacă aș da de bani, m-aș apuca să-i bag în tablouri, sculpturi ciudate și artiști anonimi despre care sper să crească suficient de repede cât să recuperez investiția. La un moment dat m-am tot plictisit de mesaje de tipul „ce vrei la schimb?", așa că am zis artă sau bitcoini. N-am primit niciuna, nici alta, ba chiar cineva mi-a sugerat bibelouri și ceasuri de firmă la categoria asta.

Am primit însă două oferte pentru terenuri. Primul era în Berceni, ceea ce venea la fix, că tot stau în zonă, dar omul nu mi-a mai zis nimic. Cel de-al doilea, care îmi oferea un petic de pământ pe la Snagov, ba chiar de 1 500 de metri pătrați, mi-a dat și-un fișier care să-i certifice spusele. Încă nu-s suficient de bogat să mă mut în zonă, acolo unde miliardarii răscolesc apele lacului cu yachturi scumpe.

Apoi au venit cele „hardcore". Un tip mi-a oferit biblioteca lui cu cărți probabil într-o încercare de-a mă depărta de digital spre esența intelectualului. Nu-s gata nici să fiu intelectual. Dar calul de rasă mă interesa, la fel și sacul cu corcodușe. Pentru cine nu știe, ăsta e produsul brut pentru țuică. Produsul final e însă mai bun, că nu-ți bați capul cu manufactură. Și uite așa am ajuns la un magnetofon rusesc, dar și niște corturi pe care să le întind pe unde vreau eu.

Cineva mi-a sugerat să plătesc pentru sex

„stiu eu o tipa care iti face tot ce vrei tu pentru saracia aia de laptop", mi-a zis un tip. Mi-a atras atenția, sunt un suflet sensibil când aud sau citesc „tot ce vrei tu", dar el mai degrabă își pregătea replica de haha și hihi cu un număr de telefon care se termina cu „plm". N-a fost să fie. Dar pe lângă ăsta au venit oferte de mașini: Leganza din '99, Mercedes din 2006, Audi din 2008 și o Kawasaki din 2015. Ușor-ușor cred c-aș scoate de așa ceva.

Ce nu înțeleg e însă de ce să te simți obligat să dai mesaj și să te iei de un om care vinde ceva ce îți pare absurd. Da, e al dracului de scump, dar nici n-am venit ca un cămătar la ușa poporului. „Ești un miștocar de doi lei!", mi-a scris destul de nervos un tip. Mi-a oferit la schimb o trotinetă și sună ceva mai periculos decât o motocicletă.

Și-apoi au venit ofertele în bani: 7 000 de euro, pe firmă, 1 000 de lei, pe persoană fizică, ba chiar și unul care mi-a zis că-și ia de la gură și de la plata chiriei apartamentului ca să cumpere laptopul. Haha, ce-am mai râs că e în stare să dea atâta pentru un computer. Sunt amuzanți rău românii.

N-au lipsit cei care n-au înțeles bine anunțul și au crezut că prețul e de 1 000 de euro. Se mai întâmplă, ce să zic. Până la urmă am clarificat că atât ar da el, ceea ce cred că înseamnă că-mi făcea o favoare. Mă rog, de-ăștia care să facă ei prețul sunt peste tot. Dar cineva mi-a sărit în ajutor: nu-i site-ul bun pe care să fac așa combinații, acolo se joacă pe miză mică, îmi irosesc timpul. Eu am apreciat că mi-a scris.

Am și rubrica de mare angajament: Căpitanul Evident

Sunt peste tot oamenii care devin Căpitanul Evident. Poate crezi că lumea merge într-un sens, dar îți zic ei, de fapt, cum stau lucrurile. „Nu o sa gasesti nici un prost sal ia", mi-a spus o femeie. „Mai intereseazate le net si vezi ce preturi au", a continuat ea. Asta înseamnă fie că eu vând la suprapreț, ca un bișnițar ordinar, fie că ea a căutat și știe cum merge piața. Altul a ținut să-mi explice ce-i cu „schimbul" și „fără combinații". Da, am zis fără, în sensul că să-mi ofere cineva o ciungă pe-un laptop. În fine, cel mai amuzant a fost tipul care mi-a zis că laptopul n-a ieșit încă pe piață, eu vând o minciună. Sper că și cei de la magazinul care îl listează au aflat de asta.

Apoi au urmat combinațiile „degeaba": căști, ceva diferențe, cineva mi-a promis și un croissant cu ciocolată, și deloc imprevizibil a oferit un tip rinichiul său. M-am interesat de câți ani are și n-a mai zis nimic. Cel mai amuzant-stupid a fost omul care compara 45 000 de lei cu 3 700 cât costa tableta lui. Cred că zerourile îi încurcă pe români, d-aia nu ajung milionari.

În fine, n-am reușit să schimb laptopul ăsta pe un viitor mai bun, dar am învățat una-alta despre piața de troc din România: e inexistentă, când prețul sare de câteva sute de lei. Și acum încă mai adorm în minte cu povestea tipului care a reușit să schimbe o agrafă de hârtie pe o casă, în vreo doi ani, din aproape în aproape. Speram să-mi asigur un start mai bun, dar n-a fost să fie.