Cum să-ți dai seama că ești într-o relație toxică

Relațiile toxice: cu toții am auzit de ele, iar mai bine de jumătate dintre noi au avut una la un moment dat în viață. Modelul Lera Abova face parte din acest demografic și împărtășește cu noi experiențele personale.

„Mereu am fost un copil special cu o energie emoțională greu de controlat. Pentru mine e suficient un cuvânt greșit sau o lipsă minusculă de atenție ca să trec de la dragoste la ură. În copilărie, familia mea înțelegea asta și știa cum să se comporte cu mine, dar oamenii pe care-i întâlnești apoi în viață, deseori nu sunt la fel de înțelegători și pe bună dreptate. De ce ar suporta cineva comportamentul tău jignitor?

Eu pot fi un tiran domestic. În zilele mele proaste, fac greșeala de a-mi vărsa frustrările pe oamenii dragi. Probabil că, într-un fel, îmi doresc ca și ei să se simtă la fel de prost ca mine, ca să înțeleagă cum mă simt. Aș putea enumera toate diagnosticele pe care le-am primit de la diverși doctori de-a lungul vieții mele, dar nu cred că e relevant. Eu sper ca oamenii să înțeleagă de ce scriu asta.

Lucrurile sunt și mai grave când vine vorba de relații romantice. Mereu încep glorios, dar intensitatea aia capătă o formă negativă. Când ai probleme cu sănătatea mintală, poți atrage persoane care au o anumită profunzime și pot fi la fel de tulburați ca și tine. Ai putea crede că asta se întâmplă pentru că ei sunt singurii oameni care te pot înțelege suficient de bine, care nu renunță la primele semne de instabilitate.

Problema cu relațiile toxice este că ambii parteneri au nevoie de sprijin. Din experiența mea, asta deseori rezultă într-o competiție de cine se simtă mai nasol. Obișnuiam să cred că așa e dragostea adevărată, dar, cu cât mă maturizez, înțeleg că dragostea adevărată nu are nimic de-a face cu violența psihologică. A trebuit să-mi dau seama pe cont propriu că partenerul meu nu este mediul către un sfârșit fericit. Eu sunt singura responsabilă pentru sănătatea mea mintală. Am irosit trei ani din viață învinuind pe toată lumea din jurul meu pentru starea mea mentală și sper să nu-mi mai permit niciodată sa fac greșeala asta.

Eu cred în karma și asta îmi permite să-mi observ propriul comportament dintr-o perspectivă diferită. Multe din lucrurile pe care alții mi le fac, și eu le-am făcut altora. Nu doar că văd propriile greșeli, dar le pot înțelege pe deplin.

Am capacitatea să urăsc lumea asta și pe mine însămi, dar și să iubesc viața, lumea și pe mine însămi. Știu că pot fi toxică, dar ultimul lucru de care am nevoie e de cineva care să-mi spună că e doar în capul meu. Fiecare persoană are propria motivație pentru stările proaste.

Instabilitatea mea emoțională nu a avut niciodată un impact negativ asupra muncii mele. Sunt suficient de norocoasă cât să fiu în stare să lucrez cu mulți oameni grozavi și creativi. Însă dragostea mă fascinează, ca orice în extreme. La sfârșitul zilei, nu aș vrea să fac schimb de minți cu altcineva, pentru că energia mea și capacitatea mea de a iubi și simți este specială. Nimeni nu îmi poate nega asta.

Oamenii s-au obișnuit ca alții să le rezolve problemele. În America, unei persoane din opt i se prescrie antidepresive, iar numărul de femei este aproape de două ori mai mare. În punctul în care ne confruntăm cu stres sau durere emoțională, ne ducem repejor la doctor să îmbuibăm de antidepresive sau somnifere.

Abuzăm de medicamente până când nu mai suntem în stare să trăim fără. Un sfert din oamenii care iau antidepresive fac asta de mai bine de zece ani. Oamenii bagă orice li se oferă, ca să poată funcționa, însă eu nu am luat niciodată antidepresive. Poate îți anesteziază problemele, dar nu va crea armonie între corp și minte. Cu cât te duci la mai mulți doctori, cu atât o să primești mai multe diagnostice, încât o să te simți ca un inadaptat.

Învață să controlezi ce spui când ai un atac de panică sau de nervi. Deși sună banal, nu poți retrage cuvintele rostite și ajungi să rănești persoanele dragi. Nu îți vărsa agresiunile pe oamenii din jurul tău.

Mi-aș dori ca toată lumea să fie înconjurată de oamenii potriviți, la momentele potrivite.”

Articolul a apărut inițial pe i-D