Publicitate
High Hui

Cum a devenit Croația raiul festivalurilor de muzică

Într-un deceniu și un pic, țara coastei dalmate a devenit cea mai mare destinație de petrecere din Europa.

de David Hillier; translated by Ioana Pelehatăi
17 Mai 2019, 4:00am

Spectatori la Soundwave Festival în 2012. Foto: WENN UK / Alamy Stock Photo

În Croația există un vânt numit bura. Denumit după Boreas - zeul grec al vânturilor nordice și iernii - se formează în lanțul muntos din nord Velebit, înainte să ajungă pe coastă și spre Marea Adriatică. Vitezele obișnuite ale rafalelor, de 100km/h, i-au făcut pe localnici să susțină că bura poate să curețe cerul. Bura bate uscat și rece, ore în șir, și face vara să se simtă ca iarna.

Orice-ai spune, nu sunt condiții ideale pentru un festival. Mai ales nu unul pentru care au aterizat în țară patru sute de raveri englezi, cărora li s-au promis soarele, marea și sistemele de sunet.

„A fost un coșmar total”, spune Nick Colgan, fondatorul în vârstă de 56 de ani al The Garden Festival, la telefon, din Zagreb. „A bătut de vineri, din prima zi, până duminică după-amiaza. Evident că a schimbat foarte multe lucruri. După asta, ne-am gândit: Ne-am ratat șansa aici.”

Din fericire, vibe-ul de la acea primă ediție a festivalului Garden - primul festival internațional din Croația - din 2006, a fost atât de efervescent, încât Nick și-a petrecut lunile de după primind e-mail-uri de la entuziaști care-l implorau să fie curatorul unei noi ediții în 2007.

Sărim în 2018, când Croația e, pe bune, țara festivalurilor, cu cel puțin 17 evenimente internaționale în trei locuri principale. Poate știi Croația drept țara plajei Zrće, care - dacă te uiți pe BBC Three - a depășit Faliraki și Magaluf în competiția pentru principala destinație a britanicilor dornici de băutură și infecții transmise sexual.

Deci cum a ajuns să aibă loc această revoluție a festivalurilor într-o țară care abia acum douăzeci de ani se târa din dezastrul unui război de independență?

1529400263047-Gardendavid-bowen
Garden Festival. Foto: David Bowen

Nick Colgan din Birmingham și soția sa Charlotte și-au invitat prietenii, pe Gail și Eddie O'Callaghan, în Croația în 2003. Cei patru au vizitat orașul Zadar și au văzut un loc de petrecere în vârful zidurilor sale fortificate din piatră. Priveliștea era la portul Zadar și la Adriatica. Dintr-un moft și cu câteva rugăciuni au cumpărat locul împreună și au deschis restaurantul și barul The Garden Zadar în 2004. „Ne-am dat seama rapid că dacă vrem să ne menținem stilul de viață de aici trebuie să aducem mai mulți oameni, pentru că pe vremea aceea Croația suferea”, spune Nick. „Turismul era la cote foarte scăzute și mulți din tânăra generație plecaseră.”

În 2006, cei patru au organizat primul festival Garden, în incinta hotelului Pinija, din minusculul sat de pescari Petrcane - populație permanentă: 601. Vorbește cu orice spectator despre festivalul Garden - mai ales din acei primi ani - și o să se topească rapid în amintiri tandre despre un rai al festivalurilor.

„Era pe o peninsulă cu o arhitectură dementă, cosmică”, spune Dave Harvey, co-fondator al Love International, care se ocupă de mult timp de booking-ul artiștilor la The Garden Festival. „Nu vreau să fac comparații cu Ibiza, pentru că aia e altceva, dar senzația aia de a începe o chestie a fost captivantă. Oamenii tot reveneau și dădeau mai departe experiența.”

În 2009, festivalul ajunsese deja la o capacitate de 3 500 de spectatori, în două weekenduri. Infrastructura fusese pusă la punct și apăruseră industrii conexe, construite în jurul influxului anual de prăjiți pe la 20-și-ceva de ani. Nick a invitat atunci alți promoteri cu viziuni similare, ca și ei să-și demareze propriile festivaluri acolo. Unul dintre acești promoteri era Noah Ball, care a programat primul festival Outlook la Petrčane în 2008.

Din păcate, Petrčane și Outlook n-au făcut casă bună, pentru că publicul tânăr, atras de artiștii care bagă bas la greu, era ca nuca-n perete în adormitul sătuc Petrčane. „Îmi aduc aminte că cineva a dat un tag pe ușa bisericii”, spune Colgan printre hohote de râs. „A venit preotul pe la mine să mă vadă. Am întrebat la microfon cine l-a dat, ca să se ducă să curețe. Au făcut asta, dar eu tot trebuie să dau cinci sute de euro pe an bisercii din cauza asta.”

Outlook s-a mutat pe plaja Zrće de pe insula Pag la ediția din 2009. La momentul respectiv, plaja Zrće - o stațiune construită în scop turistic, celebră pentru EDM și europeni musculoși - era deja un nume consacrat în circuitul internațional de petreceri. Biserica sa - și locația uriașă, în aer liber - era Papaya.

1529398873602-SHM-Papaya-2012-2
Swedish House Mafia la Papaya în 2012. Fotografie obținută prin amabilitatea Papaya PR.

Clubul s-a deschis în 2002, dar momentul când a ieșit din cocon a fost în 2008, când regele olandez al trance-ului, Tiesto, a pus muzică aici. A fost momentul care a schimbat totul pentru Papaya și plaja Zrće. În 2009, Papaya l-a contractat din nou pe Tiesto, plus Armin van Buuren și Paul van Dyke. „Întreaga stațiune a devenit interesantă pentru mass media internațională, precum și pentru alți DJ, iar în fiecare vară de-atunci, povestea a crescut din ce în ce mai mult”, spune Tea Cafuta, manager de PR la Papaya. Povestea aia continuă să crească, până într-acolo încât se estimează că Novalja – orașul vecin cu plaja Zrće - atrage acum 1 500 000 de turiști care rămân peste noapte în fiecare sezon estival, iar 15% dintre ei vin pentru dans.

Vibe-ul de băieți musculoși de pe plaja Zrće nu era chiar ce trebuie pentru Outlook și, după un an, festivalul s-a mutat la 235 de kilometri distanță, la Pula, și în decorul mult mai salubru al fortului de secol XIX Punta Christo. Acolo se află de-atunci, cu artiștii pe care-i aduce - într-un omagiu adus culturii sound system, care include grime, reggae, dubstep, garage și hip-hop – și care îi asigură un loc printre cele mai inovatoare festivaluri de pe continent.

În 2012, din Outlook s-a născut un festival-frate, Dimensions, care forează mai adânc în zonele muzicii electro. „Sunt festivaluri de muzică pentru oameni buni”, spune Noah. „Știi că n-o să te confrunți cu o situație de tipul britanci peste hotare, tipi la bustul gol, roșii ca racii, care fac tâmpenii la beție.”

Din păcate, acea reputație a britanicilor peste hotare atârnă greu, pe bună dreptate, iar relația noastră cu autoritățile croate nu a fost întotdeauna fină ca Nutella. În 2017, primarul din Novalja, Ante Dabo, a ținut prima pagină a ziarelor, când The Sun l-a citat plângându-se de „barbarismul” turiștilor britanici de pe plaja Zrće.

În ciuda acestui fapt, localnicii pe care i-am intervievat au avut păreri unanim pozitive despre britanicii care beau cu nemiluita și, în general, au fost conștienți de valoarea turismului pentru o economie în care tinerii pleacă masiv și care a însumat 24,7% din PIB. E esențial că 23,4% din joburi sunt susținute indirect de industria turismului.

„Noi îi iubim pe britanici și îi considerăm unii dintre cei mai buni oaspeți ai noștri”, spune Antonija Kaleb de la Hostel Zrće. „Croații sunt un popor mândru, iar orașul Novalja are cel mai mare respect pentru oaspeții săi din Marea Britanie, dar uneori localnicilor le e greu să împace percepția despre Novalja ca destinație de familie și brandul pe care a ajuns să-l reprezinte plaja Zrće.”

Genul ăsta de atitudine generoasă nu se aplică atunci când vine vorba de droguri. De când au început festivalurile, relația dintre poliție și cei care caută droguri la festivalurile croate a fost tensionată.

Marc Rowlands, jurnalist la The Guardian și Mixmag, care locuiește în Croația și scrie despre scena de cluburi și festivaluri de aproape un deceniu încoace, își amintește de primele festivaluri SunceBeat din Petrcane. „Câțiva clienți au fost bătuți foarte rău de poliție”, îmi spune. „Veneau în civil la festivaluri, căutau oameni care fumau marijuana pe plajă, le luau buletinele, apoi se duceau la ei la cazare și răsturnau totul cu fundu-n sus căutând. Amenda pe loc era de două sute de euro.”

Amenzile alea pe loc există și azi și se speculează dacă nu cumva sunt văzute drept vacă de muls pentru polițiștii locali. AÎn 2017, 173 de oameni (dintre care 103 britanici) au fost arestați pentru delicte legate de droguri la Outlook și s-a susținut că au fost plantate spectatorilor. „La Outlook și Dimensions am anunțat destul de public că oricine are un conflict cu poliția poate să vorbească cu echipa noastră. Dar, adeseori când investighezi poveștile astea [cu plantatul], sfârșesc prin a fi complet necredibile”, spune Noah.

De-a lungul anilor, Dimensions și Outlook au investit enorm în relația cu autoritățile locale. În fiecare an, primarul vine la o întâlnire cu presa și principalele părți interesate, și, ca la majoritatea festivalurilor la care unii se droghează - adică toate - încearcă să atingă un echilibru între pragmatism și asigurarea ordinii.

1529399423388-Hot-8-Brass-Band-in-the-sea-1-SW-credit-Dan-Medhurst
The Hot 8 Brass Band cântând în mare la festivalul Soundwave. Foto: Dan Medhurst

Noah e și fondatorul Soundwave, un festival care aduce mai degrabă artiști soul și jazz și a sărbătorit sărbători a zecea (și ultima) ediție în 2018. Soundwave are loc în idilicul orășel de coastă Tisno, unde și-a mutat Nick Colgan turma de mici festivaluri în 2012. Există astăzi șase care se desfășoară acolo – Love International, SunceBeat, Soundwave, Defected, Dekmantel și Hospitality On the Beach – deși ultima ediție Garden a avut loc în 2015. Din cenușa sa sclipicioasă s-a născut Love International, fondat de Tom Paine și Dave Harvey, care chemaseră artiști pentru multe ediții Garden. În general, țintește spre un public mai tânăr, după ce publicul Garden a făcut copii și s-a îndepărtat de zona centrală a scenei.

Pe plaja Zrće, Fresh Island și Hideout aduc în mod constant artiști buni, iar cel din urmă e responsabil pentru nume precum Nas, Snoop Dogg. A$AP Rocky și, da, Tim Westwood, pe plajele mărginite de stânci din Novalja. Dacă stai de vorbă cu organizatorii, deși e clar că plaja Zrće e văzută ca o bestie pe steroizi de sine stătătoare, toată lumea face parte din ecosistemul festivalier, care a asigurat o uriașă parte din cei 765 de mii de turiști britanici în Croația în 2017.

După toate astea, n-ai cum să nu adopți acea sinistră perspectivă imperialistă, că festivalurile astea au educat și îmbunătățit cumva cultura de clubbing din Croația. Marc zice că nu-i așa: „Festivalurile sunt aproape exclusiv afaceri importate”, spune acesta. „Ar fi greșit să presupui că festivalurile au avut vreun impact asupra creșterii sau dezvoltării scenei muzicale sau de clubbing din Croația.”

Dar publicul croat de festivaluri a rămas cu un beneficiu neașteptat: au răsărit câteva evenimente locale departe de coastă, în principal datorită faptului că prețurile de pe coastă sunt mult prea mari pentru un salariu mediu de croat.

Evenimente precum Ferragosto JAM în Orahovica și River festival în Karlovačka aduc DJ locali pentru publicul croat. „Sunt foarte ieftini și populari printre tinerii croați”, spune Marc, în timp ce schițează un peisaj idilic de festival. „Oamenii stau cu cortul în pădure. Înoată în râu, frig porci întregi, își beau propria bere și dansează toată ziua și toată noaptea pe cel mai deep house și tehno, cu zâmbetul pe buze.”

În plus, din moment ce toate festivalurile astea sunt departe de coastă, riscul să le bată bura e mult mai mic.

Mulțumiri lui Damo Jones de la Tandem PR pentru contribuția sa la acest articol.

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.