Fotografa Playboy care i-a jucat pe bărbați pe degete
Imagini via Suze Randall 
18+

Fotografa Playboy care i-a jucat pe bărbați pe degete

O privire intimă și rară asupra vieții secrete a fotografei londoneze în vârstă de 72 de ani, care i-a fermecat pe toți, până a ajuns în top.
Hannah Ewens
London, GB
Ioana Pelehatăi
translated by Ioana Pelehatăi
7.6.18

Un reporter scorțos întreabă o femeie care arată exact ca Marilyn Monroe dacă toate mizeriile pe care le-a scris despre ea însăși sunt adevărate. Privirea obraznică răspunde înaintea ei. „Da, e adevărat. Nu crezi c-aș putea să inventez chestiile alea, nu?” Unii ar putea, răspunde el. „Păi, asta înseamnă că au o imaginație bogată, nu?”, răspunde ea, cu privirea săgetând de la el la cameră și flirtând evident cu amândoi.

Publicitate

Reporterul, de la emisiunea televizată australiană A Current Affair, o ia și mai tare și îi pune fotografei de porno Suze Randall o întrebare care ilustrează atitudinea multora față de femeile care au îndrăznit să-și monetizeze sexualitatea în anii ’70: „Ești pregătită să faci orice pentru bani și faimă?”

Răspunsul: „Sunt pregătită să fac orice-mi face plăcere și sexul îmi face plăcere. Și îmi face plăcere să vorbesc obrăznicii și să fiu un pic impertinentă și să șochez lumea, măcar un pic. Știi, trebuie să știi cât de departe poți să mergi. Nu trebuie să mergi” – ridică o sprânceană înainte să zâmbească – „prea departe”.

Suze Randall a ajuns să aibă bani, dar nu și faimă. Numele ei ar trebui să fie unul dintre cele mai cunoscute din industria porno – a fost prima fotografă Playboy care a pozat un nud complet, frontal, prima femeie care și-a vândut fotografiile nud celor de la The Sun, la putere într-o lume altminteri dominată de bărbați – dar e mai degrabă necunoscută celor din afara industriei.

Dă rar interviuri, iar cartea pe care a scris-o soțul ei despre zilele ei nebune – Suze – nu se mai tipărește, iar exemplarele la mâna a doua se vând cu sute de lire sterline pe Amazon. Așa că, atunci când a acceptat de curând să îmi dea un interviu prin telefon, a fost o ocazie rară să aflu despre „distracția de pomină” de care a avut parte în ultimii 72 de ani.

Fotografie via Suze Randall

„Familia m-a încurajat să le țin piept celor care mă hărțuiesc și să nu mă las intimidată de profesori, pentru că pot să fie nedrepți”, spune aceasta despre o copilărie care a marcat începutul unei vieți rebele. „Era tradiție de familie să ții piept autorității și s-o chestionezi. E util pentru oricine; societatea poate să profite îngrozitor de tine.”

Publicitate

Suze a crescut în Worcester, Anglia, cu un tată profesor de sport la liceul din localitate și mama asistentă medicală. Își amintește de peisajul rural pitoresc, de călăritul cailor și de școala ei privată – care „nu mi-a făcut niciun bine”. Se certa cu directoarea, era adeseori dată afară de la oră, purta uniforma aiurea și croșeta pe sub masă, dacă se plictisea la oră.

După absolvire, a lucrat ca asistentă medicală la Spitalul St. George din Londra și i-a plăcut. Dar „totul s-a schimbat” când a împlinit 22 de ani. În ziua aia și-a cunoscut soțul și partenerul de-o viață, Humphry Knipe. „Am trecut de la a fi fată cuminte la a cunoaște lumea”, spune ea. „Eram pe jumătate virgină când l-am cunoscut.”

Lumea asta nouă implica drogangeală, swinging și intrarea în lumea amorului liber, care tocmai apărea. Are anecdote scurte, dar minunate despre perioada asta. A fost festivalul Wet Dream de la Amsterdam, care căuta să exploreze comunicarea prin nuditate și sex. Conform lui Humphry: „Te puneau să te uiți filme porno toată ziua și să te fuți toată noaptea. Erau saltele aruncate pe jos. Erau cam de cinci ori mai mulți tipi decât tipe. Venea lumea de pe stradă și ziceau: Atâta poți?!” Erau petreceri de swingeri în fiecare săptămână („ca la biserică: trebuia să te duci”), dintre care la una a făcut poliția metropolitană o razie în căutare de droguri. Din moment ce toată lumea era goală și de nepercheziționat, Suze spune că singura variantă pentru poliție a fost să plece cu acvariul în cârcă, în caz că reziduurile maro de pe pereții acestuia se dovedeau a fi hașiș.

Publicitate

„Se vorbește despre faptul că trebuie să faci cum zic bărbații în industria porno, dar în industria modei e mult mai rău. Ești foarte vulnerabilă. Trebuie să flirtezi și mai știu eu ce cu art director-ii ca să iei slujba.”

Sexul era gratis, dar Londra nu era, și nici băutura și drogurile nu erau. Humphry era un scriitor la început de drum, care lucra la prima sa carte, The Dominant Man, iar salariul de asistentă al lui Suze nu le ajungea să acopere stilul de viață la care visaseră, sau măcar chiria de bază. O reclamă în International Times, pentru un model topless, căruia i se ofereau 100 de lire pe zi, de zece ori mai mult decât salariul săptămânal de 10 lire al lui Suze, a dus la un angajament pe termen scurt de fotografie nud. Camera pe care o închiriau Humphry și Suze era a fotografului Magnum David Hurn, care i-a spus lui Suze: „Pentru numele lui Dumnezeu, ține-ți hainele pe tine”, înainte să-i ofere un job la săptămânalul de femei Petticoat Magazine, unde a început să facă modelling.

„Se vorbește despre faptul că trebuie să faci cum zic bărbații în industria porno, dar în industria modei e mult mai rău”, spune Suze despre dinamica de forțe din industrie. „Ești foarte vulnerabilă. Trebuie să flirtezi și mai știu eu ce cu art director-ii ca să iei slujba. Ajungi să zbori la Paris și la Milano și peste tot, dar asta nu te duce nicăieri. Oricum, mie nu mi-a plăcut niciodată să muncesc pentru alții, să cerșesc un job sau să sug pula pentru un job sau ce-o fi.” Sigur că nu-i așa, nu? „Industria modei? În Franța și peste tot. Bărbații au o sculă care vor să le fie sculată. Toți au nevoie de ajutor, dar… Era ridicol.”

Publicitate

Fragmente din ziare, obținute prin amabilitatea fondului Suze Randall

La vârsta de 28 de ani, într-un „high” maniacal, după ce fusese fotografiată pentru Vogue, Suze s-a dus glonț pe Bond Street, unde l-a convins pe managerul băncii ei să-i împrumute bani și și-a cumpărat un aparat foto. În culisele prezentărilor de modă își fotografia prietenele modele nud și la scurt timp a început să vândă fotografiile respective ziarului The Sun pentru pagina 3 – un fel de moment de tip evrica. „Chiar am fotografiat-o pe Jerry Hall și am vândut poza la The Sun”, spune aceasta râzând. „Ulterior, n-a fost tocmai încântată.”

În scurt timp, Suze a început să simtă că asta e vocația ei. La momentul respectiv existau foarte puțini fotografi de nuduri în Marea Britanie – „nu era cool” – darămite fotografe, care, probabil, a fost și motivul pentru care tabloidele au supranumit-o „Suze, rebela cu aparat foto.”

„E întotdeauna foarte bine când ceva e dezaprobat”, spune aceasta. „Și eu puteam să fiu barosana. Bărbații mă urau, pentru că aveam așa un avantaj [de a fi fost și de partea cealaltă a aparatului]”, adăugând că, în timp ce bărbații alegeau să se concentreze pe aspectul tehnic al ședinței foto, ea se concentra pe fete în sine, dintre care multe pozau pentru prima dată. „Bărbații își fac atâtea griji în ce privește structura, editorii, industria, încât uită de modele – dar nu ești decât atât de bun pe cât sunt de relaxate modelele”, explică Suze. „Fă-le să se relaxeze, fă-le să vadă o tipă în spatele camerei, care nu știe ce face sau se poartă ca o tâmpită și încep să râdă și să nu se mai ia atât de mult în serios.”

Publicitate

Și așa dai de aur.

„Hefner a fost foarte de treabă – m-a ajutat să-mi obțin cartea verde. Era un tip generos, pentru că tot ce voia să facă era să se fută.”

Șpilul ăsta de a scoate ce-i mai bun din modele a propulsat-o pe Suze către banii ăia (și nu către faimă) despre care vorbeam mai devreme. Când Hugh Hefner „s-a îndrăgostit” de fotografiile pe care Suze – care avea 29 de ani pe-atunci – i le făcuse modelului norvegian Lillian Müller, le-a luat celor două bilete de avion ca să vină la sediul Playboy din Chicago. „Dacă eram tip, nu m-ar fi adus niciodată cu avionul cu Lillian; n-ar fi vrut să aibă nimic de a face cu mine”, spune aceasta – dar un model nou de nuduri, fotografiat de o altă femeie? Hef era curios.

Lillian trebuia să apară pe copertă, dar era clar că Suze n-o să participe. Membrii redacției Playboy din Chicago i-au spus că e greu să fotografiezi nuduri și că e treabă serioasă – implicația fiind: lasă asta în seama bărbaților. „Așa că am zis atunci: Ah, la naiba, atunci va trebui să vând pozele la Penthouse pentru că sunt lefteră. Așa au fost nevoiți [să cumpere fotografiile]”, râde aceasta.

Holly – fiica lui Suze și cea mai mare fană a ei, care a urmat pașii mamei ei în domeniul fotografiei pentru adulți – îmi zice: „Mama mea e foarte șarmantă și se pricepe să obțină ce vrea. Era foarte bună la a flirta ca să ajungă în anumite situații, iar apoi își croia loc cu forța. Își folosea ambele laturi ale personalității: era o femeie feminină, șarmantă, sexy, dar alteori – când îi convenea – putea să fie tupeistă. Era un amestec îmbătător, care cred că-i băga pe mulți în ceață.”

Publicitate

Suze râde de observația asta. „Ca femeie, ai o putere uriașă, dacă ești îndeajuns de curajoasă să-i confrunți pe băieții ăia.”

La Conacul Playboy, Suze a fotografiat-o pe Lillian pentru coperta revistei, realizând astfel primul poster de două pagini cu nuditate frontală completă fotografiat de o femeie. Când s-a confirmat faptul că Suze va avea contract de exclusivitate cu Playboy, Humphry a zburat și el în State, iar cuplul și-a luat un apartament în estul Los Angeles-ului. „Hefner a fost foarte de treabă – m-a ajutat să-mi obțin cartea verde”, își amintește Suze. „Era un tip generos, pentru că tot ce voia să facă era să se fută.”

Humphry și Suze lângă semnul Hollywood, fotografie obținută prin amabilitatea fondului Suze Randall

Playboy era întru totul un club de băieți – dar editorul foto al revistei de pe coasta de vest, Marilyn Grabowski, avea un rol central și a luat-o pe Suze sub aripa ei. „Mi-a predat multe despre stilistică, drapare și era foarte critică, așa că am învățat multe de la ea”, spune Suze. „Cred c-a făcut asta, de fapt, ca să-i enerveze pe fotografii bărbați” – care erau deja îndeajuns de iritați de ceea ce priveau, pe bună dreptate sau nu, ca tratament special pentru Suze din partea șefilor. Își amintește că la una dintre primele ei ședințe, un asistent înăcrit i s-a spus „încarcă-ți naibii singură filmul”. În ciuda lipsei de respect, își amintește cu drag de asistenții care-au ajutat-o. „Știi, bărbații chiar sunt destul de utili. Nu trebuie certați, ci folosiți.”

Publicitate

La Playboy au început cu adevărat anii de petrecanie ai lui Suze: pe culmile strălucitoare și dezgustătoare ale hedonismului pe care și le doriseră dintotdeauna ea și Humphry. Pe la jumătatea anilor ’70 îi găseai pe cei doi la Conacul Playboy trei sau patru nopți pe săptămână: Suze trăgea micro-doze de acid (deși pe vremea aia nu li se spunea „micro-doze”), ca să rămână lucidă în timp ce bea. Era o chestie rară ca un membru al redacției să se bucure de distracție – iar a-ți aduce soțul era absolut interzis. „La conac nu poți să te duci decât dacă ești tipă – nu-ți aduci iubiții”, spune Suze. „Dar știau că n-aș veni fără Humphry, așa că aveam parte de tratament special. Dacă ești femeie și nu te sperii, poți să ai un avantaj uriaș asupra băiețeilor ăstora.”

Suze vorbește despre petreceri ca și cum s-ar referi la plimbarea cu câinele de duminică, despre droguri și șampanie ca despre cum îți tai unghiile de obicei în baie. Menționează în treacăt tehnica pe care-o folosea ca să dea startul petrecerilor la conac. „În America, oamenii nu sunt învățați să se prezinte altora – stau pur și simplu pe acolo. Toate vedetele astea… e greu să pornești o petrecere. Eu dansam și-i oripilam.”

Cu poze?, întreb eu. Intervine soțul ei: „Dansa fără chiloți.”

„Nu, nu purtam niciodată chiloți”, spune Suze, ca și cum gândul de a purta lenjerie intimă o jignește.

Chiar și Holly a auzit poveștile astea: „Singura dată când l-am cunoscut pe Hef, mi-a zis că-i spuneau Exhibiționista, pentru că venea la conac și nu purta chiloți. Era chestia ei și o puneau să se dea în spectacol în fiecare noapte.”

Publicitate

Suze și autobiografia ei, fotografie obținută prin amabilitatea fondului Suze Randall

Suze nu știa asta pe-atunci, dar relația asta n-avea să dureze.

Conform spuselor ei, Hefner s-a simțit trădat de detaliile scandaloase din biografia ei din 1977 și a încercat s-o convingă să schimbe o parte din ele – dar cearta cu scandal nu s-a întâmplat, propriu-zis, până când n-a început să promoveze cartea.

Legenda spune că Larry Flynt – notoriul editor de porno și fondatorul revistei Hustler – îl șantaja pe Hefner cu niște fotografii pe care le avea cu Hef și o fată care nu era Barbi Benton, prietena lui de la momentul respectiv. „Hef credea mereu că poate să rezolve totul”, spune Suze, continuând prin a explica șiretlicul folosit de data aceasta de fondatorul Playboy: „Îl invit la petrecerea de duminică, s-a gândit el. O să fie totul în regulă.”

Suze l-a cunoscut pe Larry la acea petrecere de duminică, iar cei doi s-au înțeles extraordinar de bine.

„A spus – fără să-și dea seama că nimeni care citește Hustler nu citește [cărți] – O, Suze, de ce nu te fotografiezi pentru Hustler, ca să-ți promovezi cartea aia a ta?” Așa că Suze s-a fotografiat pentru Hustler, așa cum făcuse și pentru Playboy, dar mult mai provocator, cu detalii dezvăluite: fotografii cu vulva expusă la vedere. „Larry e super haios, așa că a scris pe copertă: Fotografa Playboy își arată fanta roz. A, asta a fost prea mult pentru Hefner”, își amintește Suze. „Nu facem pornografie!, mi-a zis, și m-a dat afară din conac. Nu m-am mai întors niciodată.”

Publicitate

Suze Randall nu e străină de viclenii. L-a „păcălit” pe Larry să-i dea un contract pe trei ani, care l-a înlocuit pe cel cu Playboy și a rămas ani de zile la revistă, devenind una dintre puținii care-i țineau piept editorului cunoscut pentru agresivitate. „Și, cum fac eu mereu, m-am certat cu Larry; nu-mi amintesc de ce”, spune aceasta.

I s-a potrivit ca o mănușă să treacă la viața de freelancer și a și pus-o într-o poziție excelentă pentru tot restul carierei, într-un mod pe care nu l-ar fi putut prevedea nici ea, nici nimeni altcineva din industrie. Faptul că era „liberă” însemna că deținea toate drepturile asupra fotografiilor proprii, spre deosebire de fotografii bărbați, cu contracte care plăteau bine. „La momentul respectiv, nu știam că eu le dețin; am făcut asta doar pentru că sunt o mică impertinentă și nu-mi place să facă cineva pe șeful cu mine”, spune aceasta. „Când a apărut internetul, dețineam mai multe fotografii ca oricine – am avut noroc, am lovit din plin internetul.”

Suze la un shooting, fotografie obținută prin amabilitatea fondului Suze Randall

La rândul său, internetul a lovit din plin revistele. Proprietarul Penthouse a dat faliment și i-a oferit lui Suze drepturile asupra numeroaselor sale imagini și la fel a făcut și High Society. Împreună cu Humphry, a pus la cale o arhivă online cu 80 000 de imagini făcute de aceasta, suze.net. Un succes răsunător – mii de abonați au plătit 24,95 de dolari (18 lire) pe lună – cuplul câștiga 400 000 de dolari pe lună din site, când era în culmea gloriei.

Suze a fost deșteaptă, dar empatia ei a fost cea care-a plasat-o cu un nivel deasupra bărbaților din domeniu. Nu doar prin faptul că-și ajuta modelele să se relaxeze, ci în sensul că, pe tot parcursul carierei sale, a ajutat femeile să depășească momente dificile. Ginger Lynn, una dintre cele mai cunoscute staruri porno din toate timpurile, pune faptul că a reușit să-și depășească dependența de droguri pe seama lui Suze, iar pe Briana Banks a resuscitat-o, la propriu, la o ședință foto. „Poate fi util să fii asistentă medicală”, a remarcat aceasta odată, în podcast-ul fiicei sale, Holly. E clar că a simțit că joacă un rol de mamă surogat – oricât de temporar, pentru tinerele care-i treceau prin fața aparatului.

Azi nu mai lucrează. Are o viață îndeajuns de comodă și de liniștită cu Humphry, în munții de lângă Malibu. „Norocul meu că am o fermă de 30 de hectare, așa că în fiecare zi călăresc doi cai. Fac cursuri, mă antrenez, încerc să devin doamnă.” Prin asta vrea să spună că vrea să devină dresoare de cai, pentru că n-o mai lasă copiii să sară peste obstacole. A lovit-o un cal în față și și-a pierdut un ochi. Asta înseamnă că nu mai face poze. În schimb, permite fotografilor să vină la fermă, ca să-și facă propriile ședințe foto. „Fac pe șefa cu bărbații ăștia și-i văd cum se stresează și transpiră și eu le iau banii, iar asta e minunat.”

Suze Randall își începe multe dintre anecdote cu „norocul meu că”. Dar, pentru mine, niciuna dintre realizările ei nu pare neapărat bazată pe noroc. Un pic de soartă, poate, dar, mai presus ca orice: coaie – uluitorul curaj și îndrăzneala să trăiască viața pe care-a avut-o.

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.