Telefonul tău chiar te ascultă și nu e vorba de paranoia

Am reușit să descifrez misterul reclamelor care au legătură cu conversațiile telefonice.

de Sam Nichols; translated by Irina Gache
|
iun. 6 2018, 4:00am

Fotografiile aparțin autorului

Acum câțiva ani s-a întâmplat ceva ciudat. Stăteam cu un prieten într-un bar, cu iPhone-urile în buzunare, și discutam despre călătoriile noastre recente în Japonia și cum ne-ar plăcea să ne întoarcem. A doua zi, amândoi am primit reclame de tipul pop-up pe Facebook despre bilete ieftine către Tokyo. Părea doar o coincidență ciudată, dar până la urmă toți par să aibă o poveste despre cum sunt ascultați de telefoanele lor. Deci e vorba doar de paranoia sau telefoanele noastre chiar ne ascultă?

După spusele lui Peter Henway – consultantul senior pe siguranță pentru firma de securitate cibernetică Asterix, și fost lector și cercetător la Edith Cowan University – răspunsul pe scurt este că da, dar probabil într-un mod care nu este atât de diabolic precum sună.

Pentru ca telefonul tău să fie atent și să-ți înregistreze conversația, trebuie sa fie bazat pe un mecanism, ca atunci când spui „hey, Siri” sau „ok, Google”. În absența acestor factori declanșatori, orice informație pe care o furnizezi este procesată strict în telefonul tău. Asta nu ar părea ca fiind o cauză alarmantă, dar orice aplicație care are acces la telefonul tău – cum ar fi Facebook de exemplu – încă ajunge la informațiile astea „fără declanșatori”. Și ține doar de ele dacă chiar folosesc sau nu aceste informații.

Îi șopteam nimicuri dulci telefonului meu.

„Din când în când, fragmente audio se duc către (alte aplicații ca Facebook) servere, dar nu avem o informație oficială despre care sunt factorii declanșatori pentru asta”, explică Peter. „Fie că este vorba despre timp sau locație – bazate pe utilizarea anumitor funcții, (aplicațiile) cu siguranță se folosesc de permisiunile microfoanelor și iau informațiile periodic. Toate structurile interne ale aplicațiilor trimit aceste informații în formă criptată, deci este foarte dificil să descoperi declanșatorul exact.

Continuă să explice că aplicații precum Facebook sau Instagram ar putea avea mii de factori declanșatori. O conversație obișnuită cu un prieten despre necesitatea unei noi perechi de blugi ar putea fi suficientă ca să activeze factorul. Deși cuvântul cheie aici este „ar putea” pentru că, deși tehnologia e acolo, companii ca Facebook neagă cu vehemență că ne ascultă conversațiile.

„Văzând că Google sunt transparenți în privința acestui lucru, eu personal aș presupune că și celelalte companii fac exact la fel”, îmi spune Peter. „Pe bune, nu au niciun motiv pentru care nu ar face-o. Are foarte mult sens din punct de vedere al marketingului, iar contractul pe care îl au cu utilizatorii lor și legea o permit, deci eu aș crede că o fac, dar nu putem fi siguri de asta.”

Cu gândul la astea am decis să încerc un experiment. De doua ori pe zi, timp de cinci zile, am încercat să spun niște fraze care teoretic ar putea fi folosite ca factori declanșatori. Fraze ca: Mă gândesc să mă întorc la facultate și am nevoie de niște tricouri ieftine pentru muncă. Apoi am urmărit atent postările sponsorizate de pe Facebook ca să văd schimbările.

N-am mai văzusem niciodată reclama asta la „haine de calitate” până nu i-am zis telefonului meu că aveam nevoie de niște tricouri.

Schimbările au venit literalmente peste noapte. Deodată mi se spunea despre cursuri de la diverse universități și cum anumite branduri oferă haine ieftine. O conversație privată cu un prieten despre cum am rămas fără date a determinat o reclamă despre abonamente ieftine cu 20 GB de date. Și deși toate erau reclame bune, povestea asta a fost de-a dreptul terifiantă și mi-a deschis ochii.

Peter mi-a spus că, deși nicio informație nu este garantată ca fiind sigură pentru eternitate, m-a asigurat că în 2018 nicio companie nu își vinde informațiile direct prin reclame. Dar dupa cum știm, agențiile de publicitate nu au nevoie de informațiile noastre ca să le vedem reclamele.

„Decât să spună uite aici o listă de oameni care ți-au urmărit modelul demografic, ei spun De ce nu îmi dai niște bani și voi face acel model demografic sau cei care sunt interesați de asta îl vor vedea. Dacă lasă acea informație să circule liber, vor pierde accesul exclusiv la ea, deci vor încerca să o păstreze secretă cât mai mult posibil.

Peter a continuat să spună că, deși companiile pe tehnologie prețuiesc informațiile noastre, asta nu înseamnă nu le țin la loc sigur de agențiile guvernamentale. Cum marea majoritate a companiilor sunt în SUA, NSA sau poate CIA pot avea informațiile noastre, fie că e sau nu legal în țara ta.

Deci da, telefoanele noastre ne ascultă și orice zicem în apropierea lor ar putea fi folosit împotriva noastră. Dar, după spusele lui Peter cel puțin, nu e ceva de care marea majoritate a oamenilor ar trebuie să se teamă.

Dacă nu ești jurnalist, avocat sau ai vreun rol care presupune informații sensible, accesul la datele tale se duce doar la agențiile de publicitate. Dacă ești ca restul oamenilor, duci o viață normală și vorbești cu prietenii despre zburatul în Japonia, atunci nu e mare diferență între asta și agentiile de publicitate care se uită la istoricul tău de căutări online.

„Este doar o continuare a ceea ce erau reclamele de la televizor cândva”, spune Peter. Numai că în loc de audiențele de la ora de vârf, acum urmăresc istoricul căutărilor pe net. Nu este ideal, dar nu cred că reprezintă o amenințare imediată pentru majoritatea oamenilor.”

Încă ești panicat de toată faza asta? Aruncă un ochi la seriile noastre Internet Hygiene pentru informații despre cum să te protejezi online.

Articolul a apărut inițial pe VICE AU.

Mai multe de la VICE
Site-uri VICE