Tipul ăsta din China a găsit soluția perfectă contra chelnerilor nesimțiți și leneși

Roboţii-chelneri de la restaurantul Tian Waike din oraşul chinez Kunshan par făcuţi să ia în stăpânire planeta, dar nu se pot ridica dacă-i răstorni.

De la începutul lunii august, umblă prin restauratul food din provincia Jiangsu cu tăvi de găluşte, orez prăjit şi ce mai vrei, în timp ce colegii lor metalici fac de mâncare în bucătărie. Pangolin, compania care i-a proiectat, n-o fi încă un Skynet al domeniului fast food, dar şeful companiei, Song Yugang, vrea ca roboţii lui să ajungă să înlocuiască angajaţii umani în toată lumea.

A deschis restaurantul Tian Waike ca să-şi etaleze creaţiile, iar experienţa inedită de a mânca ceva gătit de un robot care are un tel în loc de mână a atras numeroşi clienţi curioşi. Când ne-am întâlnit la restaurant la ora prânzului, într-o zi de luni, localul era aproape gol, dar Yugang zice că e plin în weekend, când la prânz deja se vede nevoit să refuze clienţi.

Am mers la cules de viermi și gândaci numai buni de mâncat

Deşi localul există în principal pentru a prezenta roboţii potenţialilor cumpărători, ideea robotului care găteşte şi serveşte masa e una mai personală.

„Am făcut asta pentru fetele mele", zice Yugang (vezi poza de mai jos). „Nu ştiu să facă treabă în casă. Le-am zis să înveţe de la soţia mea, dar n-au vrut. Le-am zis că dacă nu învaţă treburi gospodăreşti, n-o să-şi găsească soţi buni. Dar, în 2010, fetele mele mi-au cerut să dezvolt roboţi care să facă curat şi să gătească şi am acceptat. Iar un tată trebuie să se ţină de promisiune."

Din păcate, din ce abilităţi am văzut că au, fiicele lui Yugang nu-şi pot agăţa ustensilele de gătit în cui încă. Erau patru roboţi bucătari în bucătărie, fiecare ocupându-se de operaţiuni simple ca bătut cu telul, amestecat, pulverizat ulei şi scuturat tigăi. Toate operaţiunile necesitau supervizare din partea angajaţilor umani, care interveneau constant să mute ingrediente, farfurii, sau să taie bucăţi de pui cu foarfeca.

Mi s-au părut nişte roboţi de bucătărie puţin mai sofisticaţi cu luminiţe în loc de ochi, dar Yugang zice că, datorită lor, poate angaja aproximativ şase oameni pe tură la bucătărie, în loc de 20. A mai zis şi că, din moment ce o parte din munca cu gătitul s-a redus, îşi permite să angajeze bucătari obişnuiţi în loc de bucătari-şefi.

„Un robot poate lucra şapte-opt ani, peste 10 ore pe zi", îmi zice el. „Chelnerii lucrează opt, maximum nouă ore pe zi. Au nevoie de casă şi masă. Dar roboţii consumă doar curent de cel mult de trei yuani (50 cenţi) pe zi."

Roboţii-chelner mi s-au părut ceva mai impresionanţi decât colegii lor din bucătărie. Umblau prin restaurant cu tăvile, se opreau la masa stabilită, unde clienţii luau mâncarea şi atingeau robotul pe cap să ştie să se întoarcă la tejghea.

Încă nu ştiu să facă poză cu telefonul grupului de la masă, dar îşi fac bine treaba de bază. „Lumea se plânge pe net că roboţii se mişcă încet", zice Yugang. „Dar asta se întâmplă fiindcă vin copiii să se joace cu ei. Asta încetineşte servirea. Copiii îmbrăţişează roboţii şi nu le mai dau drumul. Dar mie-mi plac copiii şi-i las să se joace."

Sigur, unii copii s-au speriat de roboţi.

A existat şi un robot care saluta clienţii (vezi poza de mai jos). Acela ştia dacă un client intra sau ieşea din restaurant şi spunea „bună ziua" sau „la revedere", după caz. Dar Yugang a observat că dacă stau la poveşti, roboţii lucrează mai puţin.

„Roboţii-bucătari au funcţie de vorbire, dar am oprit-o. N-au nevoie să vorbească. Alţi roboţi ştiu să redea propoziţii simple, gen: «Scuze, acum lucrez» copiilor care vor să se joace cu ei. Pot comunica în propoziţii simple, cum ar fi «Câţi ani ai? Eşti fetiţă sau băiat?», dar am oprit şi funcţia asta, altfel oamenii ar vrea să stea de vorbă cu roboţii mereu", povesteşte Yugang.

Deşi e limpede că restaurantul merge datorită acestui element inedit, Yugang e convins că roboţii lui sunt viitorul industriei restaurantelor. Spune că are comenzi pentru „mii" de roboţi bucătari şi chelneri în China şi caută investitori să se extindă prin franciză în toată lumea. (Deja a deschis două alte restaurante ăn China.)

Recunoaşte însă că e specialist în roboţi şi nu patron de restaurant, iar asta se vede în calitatea mâncării. Yugang zice că lucrurile se vor îmbunătăţi.

„Roboţii-bucătari sunt complicaţi", zice el. „Unii zic că e mai uşor să mergi în spaţiu decât să-i fabrici. Investim mulţi bani să le îmbunătăţim performanţele şi, peste câţiva ani, dacă vrei să mănânci pui Kung Pao, pui condimentat şi peşte la abur, vei putea apăsa pe un buton să-i comanzi robotului să le gătească. Sau vei putea să-i spui direct."

Se pare că roboţii nu vor domina industria fast food prea curând şi nici n-o să mâncăm ceva cu adevărat gustos făcut de aceşti cyber-bucătari cu luminiţe în loc de ochi.

Dar, deocamdată, bucuria pe care o simţi când îţi iei mâncarea din braţele unei maşinării desprinse parcă dintr-un episod Dr. Who în loc să ţi-o servească un student plin de coşuri condimentează chiar şi cea mai fadă mâncare.