FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

Am vorbit cu străini care știu limba română mai bine decât prietenii tăi de pe Facebook

Unul dintre cele mai grele elemente în limba română, pentru străini, este vocala concepută în iad: „â”.
Fotografie via contul de Facebook al lui Fang Shuang

Ziua Limbii Române (31 august) e un oaspete recent în România - oficial, din 2013. După ce a trecut Prutul, sărbătoarea a găsit o limbă cu anglicisme și înțesată cu dezacorduri și greșeli de Clasa I. Sigur că limba este un organism viu, în continuă schimbare, dar cred că merită totuși să o respectăm mai mult, dacă au ajuns să-ți sângereze ochii când citești conversații pe Facebook. E ironic că vin străini în țară și învață românește, la nivel avansat, uneori chiar mai bine ca mulți români.

Publicitate

Așa că, azi, de Ziua Limbii Române, am întrebat un ungur din Ungaria, un norvegian, un francez, un chinez și un spaniol despre cum au învățat românește, ce li se pare mai ușor și mai greu la ea, precum și despre câteva perle pe care ei sau alți străini le-au comis când au folosit limba noastră. Am lăsat răspunsurile necorectate, ca să vezi cât de bine au ajuns să cunoască româna.

Zoli Kondás locuiește lângă Budapesta, e absolvent de Relații Internaționale și e îndrăgostit de România. Steinar Lone trăiește în Țara Fiordurilor și e traducătorul lui Camil Petrescu și Mircea Cărtărescu în norvegiană. Gabriel Morin e din 2015 în București, e programator și face Zece la Rece. Fang Shuang e la noi din 2005, a ajuns în finala Românii au Talent și e solist vocal la Opera Comică pentru Copii București. David Grau, născut în regiunea Valencia, locuiește în București tot din 2005 și este traducător.

Zoli Kondás, 21 de ani, masterand ungur

Zoli Kondás. Fotografie de pe contul lui de Facebook.

VICE: Când ai început să înveți limba română și de ce?
Zoli Kondás: Bunica mea a trăit lângă Târgu Mureș și am petrecut la ea o lună în fiecare vară. Prin oraș, la televizor sau când bunicii vorbeau cu prietenii lor români, am auzit limba și mi-a plăcut. Din cauza asta am decis, la 11-12 ani, să vorbesc și eu.

Ți-au folosit alte limbi în învățarea limbii române și, dacă da, care?
La vârsta de 8 ani am început să învăț italiana după ce părinții mei m-au convins. Am continuat cu franceza în liceu. Rădăcinile acestor limbi sunt la fel - sole, soleil, soare -, deci nu e greu să le înveți împreună. Și acum limba română este un ajutor în învățatea limbilor slavice din cauza cuvintelor împrumutate.

Publicitate

Ce ți se pare cel mai ușor la limba română?
Pronunțul. Dacă petreci un timp în România și începi să simți stilul de viață și să cunoști cultura, pronunțul potrivit vine de la sine.

Ce ți se pare cel mai greu la limba română?
Când folosesc mult limba italiană și apoi mă duc în România, ascund cuvinte italiene în fraze românești. Dar, în general pentru ungurii genurile sunt grele. În schimb eu n-am mai spus „românurile" (zâmbește).

Ai vreun cuvânt și/sau vreo expresie de care te-ai îndrăgostit?
Îmi plac cuvintele cu articolul „a" care primesc o vocală de legătură „u", ca „steaua". Cea mai nostimă este „laleaua" în plural, „lalelele". Un cuvânt preferat al meu nu există, dar sunt niște care îmi plac într-adevăr. Ceea ce iubesc cum doamna din metroul din București zice numele stațiilor. „Urmează stația Apărătorii Patriei" îmi pare ceva sexy (râde).

Steinar Lone, 62 de ani, traducător norvegian

Steinar Lone. Fotografie via contul lui de Facebook

VICE: Când ați început să învățați limba română și de ce?
Steinar Lone: Am început în 1976, la un curs facultativ la Universitatea din Oslo, și din mai multe motive: un interes istoric și politic – ce se întîmplă pe partea cealaltă a Cortinei de fier? Un interes filologic – o limbă neolatină, dar foarte diferită de celelalte limbi neolatine. Și o provocare pentru mine însuși: să învăț o limbă străină nu „în clasă", ci mai intensiv, cu o responsabilitate mai mare din partea proprie. Apoi, am fost la un curs de vară, la Brașov, și am stat un an universitar, la București, în perioada 1978-79.

Publicitate

V-au folosit alte limbi în învățarea limbii române și, dacă da, care?
Indirect, pentru că manualele erau scrise în limba engleză. În mod direct, m-au ajutat ceea ce am învățat din limba franceză la liceu și cursul la universitate de latina clasică. Cînd am învățat apoi limba italiană, limba româna a fost de folos.

Ce vi se pare cel mai ușor la limba română?
Am avut manuale de limbă care explică cu amănunte sistemul nominal, cu masculin, feminin și neutru. Avem acest sistem și în limba mea, în limba norvegiană. Avem chiar articolul hotărît postpus. Deci, ușor pentru mine. Numai că articolul hotărît se folosește cu alte reguli în limba română.

Ce vi se pare cel mai greu la limba română?
Mai-mult-ca-perfectul! Altă întrebare? Dar am impresia că nu este mult folosit nici de români. Istoric vorbind, este o formă sintetică, adică un singur cuvînt, care vine direct din limba latină. O ciudățenie: E mai-mult-ca-perfectul latinesc conjunctiv, nu indicativul!

Citește și: De ce scriu cu „î" din „i", deși toți profesorii din România îmi spun că e greșit

Aveți vreun cuvânt și/sau vreo expresie de care v-ați îndrăgostit?
Sînt fascinat de vocabularul mai vechi, cu toate cele cuvinte care apoi au fost scoase din limbă, fie pentru că erau demodate, fie pentru că se refereau la concepții dispărute. La un scriitor ca Mircea Cărtărescu se găsesc. „Tombateră", „zavergiu" (și nu „zavragiu"). Și chiar în limbajul ziarelor de azi, „beizadea". Dar cu un sens modernizat.

Publicitate

Spuneți-mi o întâmplare haioasă apropo de folosirea limbii române.
Nu sîntem mulți, noi care traducem literatura română în limbi străine. Dar ne cunoaștem, ne-am întîlnit destul de des, la evenimente literare în România și în străinătate. Iar acum cîțiva ani, eram un grup de traducători la Veneția, un eveniment organizat de ICR acolo. Într-o seară eram patru traducători la o masă, a venit ospătarul, subsemnatul traducînd meniul în românește și comenzile în italienește. Un norvegian traducînd între limbile română și italiană pentru o franțuzoaică, un olandez și un neamț…

Gabriel Morin, 27 de ani, programator francez

Gabriel Morin, fotografie de pe contul lui de Facebook.

VICE: Când ai început să înveți limba română și de ce?
Gabriel Morin: De îndată ce am știut că mă mut în București am cumpărat o cartea și m-am apucat de învățat. Voiam să învăț o nouă limbă de mult, dar mă gândeam că, fără o nevoie adevărat, nu va merge. Atunci am sărit pe ocazia.

Ți-au folosit alte limbi în învățarea limbii române și, dacă da, care?
(Limba) francez, atât!

Ce ți se pare cel mai ușor la limba română?
Pentru un francez că mine este evident: vocabularul. Sunt un expert în furculition inversat.



Ce ți se pare cel mai greu la limba română?
Mai greu e tot restul. În afara de care / pe care. Cred că am înțeles asta, deși mă înșel din când în când. O altă problema: Aveți mai mulți excepți decât reguli.

Ai vreun cuvânt și/sau vreo expresie de care te-ai îndrăgostit?
„Frate, frate, dar brânza-i pe bani!"

Publicitate

Spune-mi o întâmplare haioasă apropo de folosirea limbii române.
În primul rând este un pic confuz că „to kiss" se spune „poop". Dar în maghiara se spune „pussy", deci… Ceva interesant, în limbă bulgară zacusca înseamnă micul dejun. Nu știu ce s-a întâmplat la granița între voi, aparent câțiva neînțelegeri. Ceva caraghios care s-a întâmplat cu un prieten tot francez stabilit în România: era supărat, a vrut să înjură pe cineva la volan și a ieșit „Pizza mă-ti!".

Fang Shuang, 28 de ani, bariton chinez

Fang Shuang, fotografie de pe contul lui de Facebook.

VICE: Când ai început să înveți limba română și de ce?
Fang Shuang: Din 2005 am început să învăț româna la școală, se numește „Anul pregatitor". După ce am fost admis la toate examenele atunci am voie să dau admitere la facultate. Anul pregătitor a durat două semestre, însă mi se pare ca să vorbesc cursiv am învățat mai mult din viața de zi.

Ți-au folosit alte limbi în învățarea limbii române și, dacă da, care?
Da, engleza, până să știu româna, știam doar engleza ca limbă străină, și am învățat româna cu engleza. Erau profesorii care știu chineza și predau română, dar atunci nu i-am cunoscut.

Ce ți se pare cel mai ușor la limba română?
Pronunția și scrisul.

Ce ți se pare cel mai greu la limba română?
Gramatica mi se pare grea, fiind din limba latină.

Ai vreun cuvânt și/sau vreo expresie de care te-ai îndrăgostit?
„Binefăcător" și „bun simț".

Spune-mi o întâmplare haioasă apropo de folosirea limbii române.
Destul de târziu am înțeles sensul subtil, despre „găina bătrână face ciorba bună", pentru că sensul după acele cuvinte sunt adevărate, o găină mai bătrână e cărnoasă și carnea e uleioasă, și in general în supă / ciorbă folosim mai des găină decât cocoș (râde).

Publicitate

David Grau, 34 de ani, traducător spaniol

VICE: Când ai început să înveți limba română și de ce?
David Grau: În septembrie 2005 am venit să fac un an de facultate în București cu o bursă Erasmus. Chiar dacă știam că universitatea mea nu-mi va echivala cursurile făcute aici, mi-am zis că nu e un an pierdut, ci un an investit. Pentru un traducător orice limbă „exotică" reprezintă un avantaj. O profă româncă mi-a zis ca într-un timp relativ scurt puteam să învăț o limbă cu o cerere din ce în ce mai mare pe piața din Spania, așa că am ajuns aici dispus să învăț tot ce se poate învăța în 9 luni.

Ți-au folosit alte limbi în învățarea limbii române și, dacă da, care?
Faptul că sunt vorbitor de spaniolă și de catalană a fost un mare avantaj. Alți colegi spanioli se chinuiau să învețe diferența dintre „b/v" și „s/z" sau să pronunțe „ș" și „ț", dar pentru mine asta nu a fost o problemă. La început comunicam în engleză cu tipii cu care stăteam și când nu ne ieșea un cuvânt în engleză, îl spuneau ei în română sau eu în spaniolă sau catalană și de cele mai multe ori ne înțelegeam.

Citește și: Am întrebat turiști străini de la aeroportul Otopeni cum i-a marcat România

Ce ți se pare cel mai ușor la limba română?
La început mi se părea destul de ușor să înțeleg subiectul unei conversații, chiar dacă nu înțelegeam decât câteva cuvinte. Limba română e destul de accesibilă oricărui vorbitor de o limbă latină. În câteva luni e relativ ușor să înveți suficient cât să te descurci în viața de zi cu zi, dar să ajungi să vorbești fluent e cu totul altă poveste.

Ce ți se pare cel mai greu la limba română?
Cu ce să încep? Cu cele trei genuri și cele cinci cazuri? Cu pluralele complet neregulate? Cu vocabularul de origine slavă/turcă/maghiară/greacă/germană/extraterestră? Cu vocala aia concepută în iad (â/î)? În primul an, de fiecare dată când încercam să vorbesc româna, mi se supraîncălzea procesorul de la atâtea calcule și niciodată nu eram sigur dacă am zis bine.

Ai vreun cuvânt și/sau vreo expresie de care te-ai îndrăgostit?
La început mă amuza teribil să aud cuvântul „imediat". Îmi amintea de străinii care nu înțeleg de ce spaniolii zic „enseguida" (imediat) sau „ahora mismo" (chiar acum) când, de fapt, știu foarte bine că o să dureze. Mi se părea amuzant cum pentru un chelner bucureștean „imediat" poate însemna un interval de timp cuprins între „peste o oră" și „niciodată".

Spune-mi o întâmplare haioasă apropo de folosirea limbii române.
Cea mai haioasă greșeală pe care o fac spaniolii și italienii e să comande orice cu/de lămâie. Pronunță „ă" ca „a" și „â/î" ca „u", așa că îți dai seama cum e să ajungi la bar și să urli că vrei… Când întâlnesc alți spanioli care încep să învețe română îi sfătuiesc să evite lămâile o vreme, până când învață să pronunțe toate vocalele. Votca cu portocale e la fel de bună și mai puțin periculoasă.