La protestul ecologiștilor din Hunedoara am înțeles de ce poluează România așa mult

Luna trecută, Greenpeace România a scos un raport legat de starea termocentralelor românești, care funcționează în baza arderii cărbunilor. Mai mult de jumate dintre ele funcționează ilegal. Așadar, unii membri ai organizației s-au dus ieri să-i ceară socoteală Ministrului Energiei, care lua parte la o conferință în București.

How NASA is measuring climate change more precisely than ever

Nemulțumiți de răspunsul lui, aceștia au organizat o acțiune de protest, lângă Deva. Când am auzit că fac asta, am luat primul autocar din Timișoara, ca să văd cum s-a desfășurat, dar și să înțeleg de ce sunt mamuții ăștia de beton așa dăunători pentru om și mediu.

Activiștii în geci verzi-fosforescente își pregătesc sculele la lumina reflectoarelor de mașină. Se instalează masă, camere, laptop, proiectoare, tot tacâmu'. E 7 septembrie seara, iar Greenpeace face o proiecție pe termocentrala de la Mintia, pentru a protesta împotriva funcționării ilegale a acesteia. În câteva secunde, pe turnurile de răcire ale ei va apărea cerința „Stop funcționării ilegale".

E cer noros deasupra noastră și beznă multă împrejur. Totul e rapid, comunicat și organizat, de zici că suntem la raliu. Suntem pe terenul viitoarei autostrăzi Deva - Lugoj, care de ani buni se tot construiește. La fel ca și-n cazul termocentralei poluante, normalitatea întârzie în țara noastră.

Alin e campaigner Greenpeace pe energie de trei ani, așa că mă lămurește punctual despre cum stau lucrurile:

Din șirul de mesaje luminoase, mai sunt proiectate și propozițiile:

Îl rog să-mi explice informațiile astea. Cu răbdare, pe un ton calm, Alin îmi detaliază că „termocentrala funcționează ilegal de patru ani pentru că în cazul ăsta nu are autorizație integrată de mediu. Asta e diferită față de autorizația de mediu, dar e un act fără de care nu are voie să funcționeze. Mai mult, în actul ăla sunt trecute niște limite de emisie. Din moment ce nu există actul care conține chestiile astea specificate, e clar că nu ai limite."

Ține să precizeze că în legislația românească există concepte diferite: autorizație de mediu, acord de mediu, aviz de mediu, autorizație integrată de mediu. „Autorizația integrată e cumva actul suprem, e cea mai cuprinzătoare autorizație din punctul ăsta de vedere.", îmi zice, pentru că „acordul de mediu îl iei pentru chestii mărunte, de exemplu când vrei să-ți ridici un gard."

Legat de ultima remarcă, îmi spune că la Mintia dioxidul de sulf depășise de peste trei ori plafonul pe care-l aveau, în 2016. Mi-au spus că au făcut un raport similar și anul trecut „erau 31 de termocentrale pe cărbune. Între timp, s-au închis trei. Așadar, avem 28 de termocentrale, din care 15 funcționează ilegal. Da, peste 50%."

Mașinile încetinesc curioase, când trec pe lângă noi. Mă apropii de Mureș și de coșurile centralei, ca să observ mai bine proiecția, și văd două umbre de câini cerșetori. Știi tu, ăia care stau lângă centrală și așteaptă orice mică atenție care zboară din mașinile ce trec.

E o noapte liniștită, în care un vânt ușor e la unison cu susurul celui mai lung râu care izvorăște din munții noștri. Văzul, auzul și pipăitul pălesc însă, de îndată ce inhalezi un damf toxic. Tot coordonatorul de campanie mă trezește din experiența senzorială. Chiar dacă peste jumătate din termocentrale funcționează ilegal, și la cele care funcționează conform normelor există probleme:

După interviurile pentru Digi24 și Reuters, starea grupului trece însă la o turație mai mică. Reflectoarele s-au stins, iar activiștii privesc firul de lumină ce se amplifică până se izbește de betonul din Mintia al Complexului Energetic Hunedoara.

„Trebuie să amintim că Garda Națională de Mediu i-a amendat deja în 2012", atenționează Alin. „Era amendă și suspendare. Practic, îți suspendă funcționarea până ajungi la standard. Ei au contestat amenda și în România e o situație stupidă, în sensul că până se rezolvă contestația, ei pot funcționa. Practic, de doi ani funcționează printr-o portiță legală.

„Gândește-te cât profit au făcut în timpul ăsta, comparat cu amenda de 60.000 de lei de la Garda de Mediu. Noi am discutat cu ei, iar ei ne-au zis că nu pot să-i amendeze încă o dată, cât timp nu s-a finalizat litigiul. Pe 25 septembrie e următorul termen în dosar. Dacă pierd, măcar nu mai fac pagube pe viitor. Că aerul poluat respirat de locuitorii zonei în ăștia doi ani nu îl va lua înapoi nimeni", îmi mai zice Alin.

Remarc că-n seara asta vântul bate fix spre oraș. Oare hunedorenii au un grup civic de acțiune pentru aer curat? Întreb pentru că în orașul meu natal, producătorul de anvelope Continental e acuzat că își face de cap.

Alin mai adaugă că sunt și termocentrale care au autorizație integrată de mediu, dar noaptea „dau liber la filtre". Îi răspund că fix astea sunt și bănuielile activiștilor locali, în cazul fabricii timișorene. Îl întreb de măsurători, așa că îmi zice că ei verifică emisiile astea prin Agenția pentru Protecția Mediului (APM), care centralizează datele.

„Sunt unii care zic «am ars 10 tone de cărbune, deci calculez că am emis nu știu câte tone de sulf». Dar asta e doar teoretic. Practic, dacă o are, te uiți în autorizația de mediu și compari cu cifrele de la APM. Chestia e că APM le primește de la operatori, deci practic ei se măsoară singuri, cei care pot. Pentru că există măsurători concrete, cu aparate, dar și măsurători calculate, teoretice."

Unul dintre activiști atenționează grupul că suntem aici de peste 50 de minute, deci e timpul de spart gașca. Omuleții cu bocanci de munte se leapădă de gecile fosforescente. Își strâng catrafusele pe cronometru și pleacă.

Din acțiunea asta, Alin speră ca românii să înțeleagă de ce e importantă tranziția către energie regenerabilă. „Arderea cărbunilor e energia trecutului. E scumpă, e veche și e toxică. Pe de altă parte, prețurile la panouri fotovoltaice scad anual. La fel și la turbinele eoliene. Și sunt și tot mai eficiente. Vrem să înceapă tranziția, că-n zece, treizeci de ani, poate nu mai avem cărbuni. Și-atunci ce ne facem?", punctează el retoric.

„Suntem clar pentru captare și producție de energie regenerabilă și stocarea ei, domeniu în care Tesla, de exemplu, face progrese accelerate. Da, e adevărat că ar trebui mulți oameni din domeniu să treacă printr-un proces de conversie profesională. Valea Jiului a trecut prin chestia asta acum vreo zece ani. Sau, uite la Complexul Energetic Oltenia, în '90, erau vreo 150.000 de angajați acolo. Acum sunt vreo 15.000, iar când s-au făcut disponibilizări, statul a dat ceva salarii compensatorii și poate a gândit reconversie profesională, dar nu a mers.

Pentru ca forța aia de muncă să fie absorbită, trebuie în primul rând să existe investitori. Iar autoritățile locale trebuie să conlucreze cu aceștia, pentru că trebuie să-și dea seama că în zece ani, n-au să mai fie 15 000, ci 3 000, deci 12 000 de oameni nu vor mai avea loc de muncă. În momentul ăsta, Hunedoara și Gorjul sunt județe monoindustriale, bazate pe extracția și prelucrarea de resurse. Cândva, ele se vor termina, că-s finite, și trebuie pus ceva în loc.

Poate sună a utopie, dar de ce să nu avem mii de panouri solare într-o carieră de lignit? Oamenii să rămână în industria energetică, dar să treacă de partea energiei verzi, de partea bună a forței. Nu ar fi mișo?"

Ei vor continua campania prin care cer tranziția către regenerabile. Astfel, speră că până în 2050, țara noastră să funcționeze doar pe energie verde. „Destul de optimist", îmi zice Alin, „dar se poate. Sunt studii care duc acolo. Dar e nevoie de voință politică. Dacă încurajezi oamenii prin subvenții să-și pună panouri, asta vor face. Dacă, în schimb, scutești de taxe industria carboniferă, ghici ce se va întâmpla."