De ce sunt tinerii înnebuniți să aibă câini și să-i trateze ca pe copii

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.

Stau cu ogarul Lily de mai puțin de un minut. Miroase îngrozitor, a pufuleți și carne putrezită. Deși mi-am luat distanță de câine, cam vreo 10 metri, simțeam putoarea de parcă se ușura pe pantofii mei. „E la regim de miel”, mi-a spus Ali, stăpâna lui Lily. Ăsta nu-i un eufemism pentru ceva deosebit, cum ar fi menstruația canină. Lily pur și simplu e hrănită cu carne de miel.

Ali și iubita ei, la vreo 30 de ani, locuiesc în nordul Londrei, o mutare pe care au planificat-o de dragul lui Lily, pe care au cumpărat-o împreună. Cuplu s-a mutat în Hampstead Heath, unde ne-am întâlnit la plimbarea de dimineață, deoarece doar acolo ar fi avut spațiul necesar pentru câine. Viața lor se învârte în jurul ogarului: ieșirile nocturne (sau lipsa acestora), programul de lucru de acasă, efortul fizic. Ali mi-a spus: „Mă uitam pe Instagram zilele trecute și am observat că în 2017 nu prea am mai postat și m-am gândit, «Ce-ai făcut în 2017?». Ne-am luat un cățeluș, așa că nu am mai ieșit. Chiar și când ieșim, ajungem să vorbim tot despre câini.”

Ca și cum ai avea un copil! Sugerez eu. „Nu am vrut să spun asta”, mărturisește ea, „dar un prieten chiar ne-a zis că noi ne-am chinuit mai mult cu cățelușa noastră decât ei cu bebelușul.”

Generația milenială este topită după câini. În fine, majoritatea oamenilor adoră câinii, însă dragostea pentru prietenii patrupezi face parte din identitatea noastră. Când îi întâlnim pe stradă îi alintăm mai tare decât pe bebeluși. În plus, știm să profităm de avantajul lor în agățat. Suntem ipohondrii din fire, dar împărțim înghețata cu câinele, pentru că e băiat bun.

Câinii mereu au fost considerați cei mai buni prieteni ai oamenilor, dar pot spune că, recent, au mai crescut în rang. Până de curând, oamenii nu comunicau prin videoclipuri stupide cu câini. Până de curând, câinii nu aveau conturi pe platformele de social media și nici nu lucrau în divertisment. Este cât se poate de evident că lucrurile s-au schimbat.

Un studiu recent a descoperit că 44% din mileniali consideră animalele de companie o practică pentru copii, ținând cont că generația asta se căsătorește și procreează mai târziu în viață, decât cele anterioare. Din ce în ce mai mult, animalele de companie devin nu numai o practică înainte de copii, ci și o alternativă. Poate asta este doar o observație din punctul de vedere al unui stil de viață urban, însă niciunul dintre prietenii mei pe la 30 de ani nu discută despre copii. Ba mai mult, ne speriem când vedem un copil în public care se târăște pe jos. Noi preferăm tovarășii patrupezi, care nu ne chelesc de bani și nici nu incomodează atât de tare.

Așa cum au spus Bob (de 35 de ani) și Molly (de 29 de ani), care îl au pe câinele cBillie: „Ea ne costă mai nimic, doarme toată noaptea și prietenii noștri ne vizitează în continuare.” Pentru o persoană singură, sociabilă și de carieră, care stă în chirie și nu poate să-și imagineze cum va fi viața în cinci ani, cu atât mai puțin să cumpere un apartament și să facă un copil, e o alternativă mai realistă. Ceva pentru care merită să te maturizezi.

„Pe la 20-30 de ani, vrei să te simți responsabil pentru ceva, dar nu vrei să-ți întemeiezi o familie. Încă ne simțim foarte tineri”, spune Julian Victoria, editor al publicației DOG, o revistă chic pentru iubitorii de câini. Cititorii DOG sunt din generația milenială și, în mare parte, artiști independenți, persoane creative sau freelanceri. „Cum sunt mamele care se întâlnesc în parc cu bebelușii în cărucioare, așa sunt și stăpânii de câini. E o comunitate din care mulți tineri vor să facă parte.”

Asta a fost motivația lui Ali, care spune: „a fost mai mult pentru stilul de viață, dacă nu sună prea crud. De a sta mai mult afară și de a avea companie în timpul zilei.”

Evident, este relevant și că milenialii sunt generația de freelanceri. Afacerile s-au prins de asta. Există spații de muncă care permit oamenilor să stea cu animalele de companie, iar unele birouri oferă chiar și o persoană care să plimbe animalele. Un sondaj din birourile VICE UK despre permisivitatea de a aduce animalul de companie la birou și zvonul că un anumit coleg s-a tot opus, a creat indignare în rândul angajaților.

Kait, de 24 de ani, are un serviciu de îngrijire a câinilor în Londra, Doggy Day Care, și spune că majoritatea clienților ei sunt persoane cu cariere de succes pe la 20-30 de ani.

„Am o grămadă de cupluri queer care tratează câinii ca pe niște copii”, spune ea. „Sunt și multe persoane singure #singledogdads și #singledogmums. Nici nu pot să exprim cât de mult timp investesc în animalul de companie! Foarte puțini dintre clienții mei mileniali au copii.”

Kait mi-a arătat o fotografie cu o cățelușă mică, alb cu gri, pe nume Isla, pe care urmează să o adopte într-o lună. „Eu nu aș fi putut să-mi iau un câine, dacă nu ar fi existat îngrijitori de animale și oameni care vor să aibă grijă de câini. Așa, nu îmi afectează cariera sau viața, sau opțiunea de a reveni la un program full-time”, spune ea.

Un aspect cheie al serviciului oferit de Kait e că le trimite clienților update-uri adorabile. Ea face un grup pe WhatsApp pentru fiecare câine, unde postează cinci fotografii de-a lungul zilei. Contul ei de Instagram e un album adorabil cu câini, un alt lucru care atrage stăpânii de câini. Ea a mai adăugat că mulți clienți au ajuns la ea prin Instagram.

Bineînțeles, mulți dintre câinii de care Kait are grijă au propriile conturi de Instagram. Pentru unii stăpâni, un câine face parte din identitatea personală. Ce sens are să faci un copil, care e apreciat doar de tine, când poți să-ți iei un chow chow ce-ți aduce o grămadă de like-uri? Poți să fii designerul cu un Shih Tzu sau programatorul cu un dog german, sau femeia de afaceri cu un bulldog. Animalul tău de companie poate fi o extensie a principiilor tale sociale. (Eu o urmăresc pe @mildredthesausage, care aparține unui cuplu de femei și, recent, a participat la Pride Parade cu o pelerină multicoloră).

De asemenea, poți face bani de pe urma unui câine, dacă vrei. Pe Instagram găsești câini cu sute de mii de urmăritori, care câștigă bani din sponsorizări.

Trecând peste faptul că transformăm orice aspect al vieții noastre într-un proiect, câinii constituie un material editorial excelent. Julian de la DOG a spus ceva ce mi-a rămas în cap: „Câinele pe care îl ai e un simbol al personalității tale. În calitate de ființe umane, ne place să spunem că suntem atrași de o anumită rasă canină pentru că se potrivește cu personalitatea noastră.” De aia trimitem poze cu câinele care bălește la farfuria de mâncare sau considerăm că un animal de companie ne-ar ajuta să ne cunoaștem pe noi înșine mai bine.

Când nu putem evada de modalitățile post-ironice în care vizualizăm lumea sau de frustrările adunate din cauza evenimentelor din lume, câinii își fac treaba. „Câinii au puterea asta de a înmuia omul”, spune Julian.

De abia în era asta a singurătății am descoperit că hormonul dragostei, oxitocina, este declanșată între un câine și stăpânul lui. O generație care raportează niveluri ridicate de anxietate și depresie este conștientă că un animal de companie contribuie la scăderea tensiunii arteriale și a ratelor de stres. „E un sentiment înviorător când câinele aleargă entuziasmat prin jurul tău când te întorci acasă. Dragostea necondiționată se simte fantastic”, spune Bob și Molly, stăpânii lui Billie. „Ea e super amuzantă și te face să te simți mai bine când ești trist, doar cu un strănut amuzant sau o privire caraghioasă. Ea chiar ne dă un boost de serotonină.”

„Sunt atât de solicitanți, dar înțeleg de ce oamenii vor câini”, a spus Ali când i-am explicat scopul întâlnirii noastre. „Trebuie să respecți rutina zilnică. Un câine te aduce cu picioarele pe pământ. De fapt, e chiar minunat.”

Trebuie să recunosc, la sfârșitul plimbării mele cu Ali și Lily din Hampstead Heath, chiar am trăit acel sentiment de calmitate și stabilizare. Poate e de la natură, ziua însorită sau poate e de la câine.

@hannahrosewens