Cele mai mișto scene cu mâncare din filmele tale preferate

Mâncarea a avut mereu un loc privilegiat în rândul artelor vizuale pentru abilitatea sa de a clădi mai multe straturi de înțelesuri și sentimente în formate recognoscibile care pot fi digerate ușor. În cazul regizorilor, mâncarea este un instrument puternic prin care pot să surprindă decadentul, nostalgia și chiar grotescul. Nu-i de mirare că cele mai legendare momente din filmele clasice – folosim o definiție neconvențională a cuvântului clasic aici; ne referim strict la filmele dinainte de 1990 – au la bază gătitul și mâncatul. Iată cele mai bune 15 momente din filmele clasice, chiar la țanc pentru maratoanele tale de sfârșit de vară. (Notă: articolul ăsta conține multe spoilere).

„Pot să mănânc 50 de ouă”, pune pariu Luke Jackson, interpretat de Paul Newman, un fost soldat care a fost închis pentru o infracțiune nonviolentă, lăudându-se în fața celorlalți deținuți. Încărcat cu simbolism religios, filmul face tot posibilul ca să-l portretizeze pe Luke ca pe-un martir, asemenea lui Hristos. După ce termină de mâncat cele 50 de ouă ca să câștige pariul și afecțiunea tuturor celor de față, Luke se întinde pe masă și oglindește astfel crucificarea lui Iisus și-și prevestește propria soartă.

Filmul ăsta SF este unul dintre cele mai bune lungmetraje regizate de Steven Spielberg. Roy Neary, un electrician din clasa muncitoare, interpretat de Richard Dreyfus, are parte de o întâlnire cu un OZN care-l lasă cu o fascinație intensă pentru navele spațiale și o formă misterioasă, în formă de munte. Obsesia îi afectează viața de familie, care este ilustrată într-o secvență legendară și emoționantă. El sculptează forma misterioasă, care se dovedește a fi Turnul Diavolului, într-un morman de piure, în timp ce copiii lui plâng în tăcere pentru tatăl lor nebun și bântuit de halucinații.

Îți amintești cum judecai sau erai judecat pentru pachetul pe care îl aduceai la școală? Filmul ăsta clasic prezintă cinci personaje stereotip – atletul, regina balului, tocilarul, infractorul și țăcănita – care sunt închise într-o bibliotecă pentru detenția de weekend. În pauza de prânz, fiecare scoate un pachet care dezvăluie și mai multe lucruri despre propria personalitate. Claire, snoaba populară, interpretată de Molly Ringwald, își condimentează sushi-ul fițos cu sos de soia, determinându-l pe scandalagiul Bender, cel fără pachet, interpretat de Judd Nelson, să întrebe dezgustat: Ce-i aia? Aici, mâncarea nu oferă doar informații despre mediul din care provine fiecare personaj, ci creează și o punte pentru conversație.

O poveste de dragoste mai bună decât Twilight, Doamna și Vagabondul este cel mai bun musical Disney de modă veche. Ca fapt divers: Walt Disney avea în plan să șteargă această scenă legendară, căci nu i se părea suficient de romantică. Ce s-a înșelat! Ce norocoși am fi cu toții dacă am avea parte de o întâlnire care se termină la fel de perfect ca sărutul accidental, cu sos de spaghete, al câinilor.

Inspirat de o nuvelă scrisă de Isak Dinesen, pe numele său adevărat Karen Blixen, acest film danez, care a câștigat Premiul Oscar, oferă unele dintre cele mai memorabile scene cu mâncare filmate vreodată. Două surori protestante, care locuiesc în peninsula izolată Jutland, sunt vizitate într-o zi de o femeie care pretinde că e o refugiată din Franța, care cere să lucreze pentru ele ca menajeră. Habar n-au ele că ea este de fapt fosta bucătăreasă a unui restaurant parizian faimos – asta până decide să le prepare un festin de Crăciun care le va schimba viețile pentru totdeauna. Compasiune, ironie și iertare – toate sunt pe meniu.

Un omagiu comic pentru tăieței, Tampopo a ajutat la popularizarea tăiețeilor japonezi în rândul publicului american care era în mare parte nefamiliarizat cu genul ăsta de preparat. Filmul ni l-a oferit și pe Ken Watanabe, care-l interpretează pe unul din cei doi șoferi de camion. El o învață pe văduva Tampopo, jucată de Nobuko Miyamoto, cum să facă tăieței grozavi. Dar trebuie să privești dincolo de tăieței ca să descoperi cea mai legendară scenă cu mâncare: există un al doilea fir narativ, cu un gangster libertin din punct de vedere sexual și amanta lui. În cel mai bun rol secundar de la Luke Mână Rece încoace, ei pasează un gălbenuș de la unul la altul, folosindu-și gurile până când acesta se rupe și începe să-i curgă ei pe bărbie, într-o scenă care e sugestivă și explicită în același timp.

Am spus grotesc în introducere. N-o să dăm prea multe informații la ăsta, dar înseamnă ceva pentru tine „monstru care țâșnește din piept”? SF-ul horror regizat de Ridley Scott prezintă unul dintre cele mai nasoale moduri în care poți să mori – în timp ce mănânci.

Filmată într-un restaurant franțuzesc de lux, infama dramă romantică a lui Peter Greenaway este un comentariu scandalos la adresa claselor sociale și puterii, cu tone de imagini cu mâncare, încărcate de erotism, și plasate între întâlniri secrete și crime oribile. Aici, Albert, patronul necioplit al restaurantului, interpretat de Michael Gambon, le ține celor așezați la masă o predică despre cum să mănânce ca un „gurmand”, fapt care o enervează pe Georgiana, soția lui inteligentă, interpretată de Helen Mirren. Ea se surprinde făcând contact vizual cu un posibil amant în timp ce ciugulește dintr-o bucată de sparanghel.

După ce începe cu melodia „What a Wonderful World” a lui Sam Cooke și se termină cu o bătaie zdravănă cu mâncare, scena asta din comedia subversivă cu studenți a lui John Landis a fost un moment măreț pentru regretatul John Belushi, care a interpretat un responsabil cu ordinea într-o frăție din clasa de jos. În timpul unor interviuri cu regizorul, a ieșit la iveală că scena a fost în totalitate improvizată și a fost trasă o singură dublă.

Acest clasic erotic îl surprinde pe John, un broker de pe Wall Street, interpretat de Mickey Rourke, și asistenta unei galerii de artă, jucată de Kim Basinger, în tone de episoade scandaloase, de la o partidă de sex în trei cu o prostituată până la o pseudopartidă de sex de împăcare într-un sex shop. Dar această ultimă scenă, „Pâine și Unt”, în care mâncarea devine fetiș, iese în evidență printre pasajele cu lanțuri și perversiuni și sex în public. Siropul de tuse și jalapeño n-au stârnit nicicând mai multe furnicături în vintre.

Da, într-adevăr, partea trasă de păr cu colindele de Crăciun din această scenă legendară este super rasistă, dar iese în continuare în evidență pentru portretizarea (și decapitarea) raței Pekin, acum faimoasă, pe care protagonistul lui Jean Shepherd o numește „curcan chinezesc”. Și pentru multe familii care nu sărbătoresc Crăciunul sau îl serbează la un restaurant chinezesc, scena asta este foarte familiară.

Cu mult înainte ca serialul Master of None să aducă în atenția publicului cele mai bune restaurante din New York, Harry, interpretat de Billy Crystal, se întâlnește cu Sally, jucată de Meg Ryan, la Katz’s Delicatessen, un restaurant îndrăgit de un oraș întreg. Între îmbucături zdravene de pastramă și pâine de secară, cei doi se contrazic dacă femeile pot sau nu să mimeze orgasmul. Spre surprinderea lui Harry, Sally îi oferă o reprezentație demnă de Oscar ca să-i dovedească contrariul, ceea ce o face pe o femeie de la masa alăturată să-i spună cu discreție ospătarului: „Aș dori ce și-a comandat ea”.

Cu o distribuție formată exclusiv din femei celebre – Sally Field, Dolly Parton, Shirley Maclaine, Daryl Hannah, Olympia Dukakis și Julia Roberts – drama asta prezintă o poveste inspirată dintr-un caz real despre capacitatea de adaptare și comunitate într-un oraș mic din Louisiana. Într-o scenă memorabilă, viitorul soț al Juliei Roberts, interpretat de Dylan Mcdermott, cere un tort în formă de tatu pentru ziua nunții, scoțând în evidență tradiția originară din sudul Statelor Unite de a avea un tort special pentru mire.

Un magazin cu lactate care vinde amestecuri îmbibate cu droguri stabilește contextul acestui film distopic, plin de dramă și mister, regizat de Stanley Kubrick. Loc frecventat de delincventul și violatorul Alex, interpretat de Malcolm McDowell, și de gașca sa de „gangsteri”, mobila din magazin întruchipează o femei dezbrăcată, cu „laptele modificat” care i se scurge din sfârcuri. Laptele pare să simbolizeze tinerețea personajelor – inocența care este coruptă de niște acte macabre de violență.

Filmul tehnicolor romantic-polițist al lui Stanley Donen este remarcabil pentru chimia dintre Regina, interpretată de Audrey Hepburn, și Peter, jucat de Cary Grant, exemplificată în această scenă unde Peter îi cumpără Reginei o înghețată, doar ca ea s-o scape pe el câteva clipe mai târziu. Adaugă cornete de înghețată în fața Senei pe lista ta cu întâlniri perfecte în Paris.

Articolul a apărut inițial în VICE US.