vacanta

Toți românii enervanți peste care am dat cât am căutat cazare la mare în august

Doi adulți, cameră dublă, 3-5 august. Atât am vrut și n-am știut ce trebuie să înfrunt.
4.8.18
E mereu opțiunea să cauți cazare din ușă-n ușă. Niciodată nu pare de succes. Fotografii de Răzvan Băltărețu.

Cererea mea, fără mari pretenții de la ce are de oferit litoralul românesc, s-a lovit constant de oameni care se cred un fel de zei. Cum nu sunt tipul ăla de om cu zeci de contacte în telefon pentru cazări pe litoral, am apelat la internet. Proprietarii de hoteluri și pensiuni pe care i-am găsit pe net sunt dintr-un fel de univers paralel.

Cu o săptămână înainte de plecare, ai zice că nu ceri imposibilul să rezervi și tu o cameră pentru două nopți, oriunde la mare, de preferat în sud. Ca să fii aproape de Vamă, duh. Ceea ce am crezut eu că se va rezolva cu două - trei telefoane, s-a transformat într-o adevărată sagă, cu multe replici de genul „e ocupat tot, reveniți la sfârșitul lunii”.

Așa că weekendul ăsta mă găsește acasă, în București, resemnată și fericită că nu mi-a mers, până la urmă, cu cazarea. Dar până a ajunge la concluzia că e mai bine așa, am trecut prin toate situațiile astea enervante, una lăsându-mă și cu un gol financiar, fie el și temporar. Ți le scriu aici, că poate înveți din ele.

La o agenție turistică din aia pe vechi mi s-a râs în nas că vreau să dau 200 de lei pe cameră

Spune-mi nostalgică sau cum vrei, dar prima mea alegere pentru unul dintre cele mai pline weekenduri pe litoralul nostru a fost o cazare într-un hotel comunist. Le știi, genul Doina, Rodica, Muntenia și alte denumiri din astea, care-ți apar acum în descriere ca renovate și cu facilități de secolul XXI, dar care, odată ce le calci pragul, te aduc cu siguranță înapoi în timp. Am ales unul oarecare din Neptun, să zicem Tomis, și am sunat la un număr care m-a adus în biroul agenției turistice Neptun-Olimp. Cât de optzecist sună?

Doamna de la telefon, cu o voce cât trebuie de blazată pentru jobul ei, până la urmă, mi-a spus ce era evident: nu mai sunt locuri la acel hotel, dar îmi caută în altă parte. Are ceva liber la vreo 300 de lei. Pe noapte! O întreb destul de direct dacă ăsta i se pare un preț sănătos la cap pentru litoralul românesc și-mi bagă placa aia cu „e sezon, e full, astea-s prețurile”.

Probabil că ploile i-au deprimat mult pe hotelieri, de încearcă să se scoată acum, spre final de sezon, cu tarife din astea de Bora Bora. Am încercaat altfel: „Ce-aveți până-n 200 de lei pe noapte?”. Aveam să aflu că ăsta e un buget mic și că nu găsesc cazare la banii ăștia (nici când e liber) decât la Holiday Club Neptun. O denumire pretențioasă pentru fostul camping cu căsuțe care și-a trăit gloria în comunism și după Revoluție.

După 17 august, sunt șanse să găsești liber în weekend, dar tot la preț de nababi

În caz că te-aștepți să găsești ceva cazare pentru weekendul viitor, ăla de dinainte de Sfânta Maria, să nu-ți faci mari speranțe. Chiar și-n stațiuni precum Neptun sau Olimp, mai puțin bătute de turiștii de weekend, e full. Și ți-o spun pe surse, căci m-am întors cu un telefon la prietena mea de la agenție și-am întrebat-o de la obraz când mai are ceva cazare la un preț rezonabil. Sub 200 de lei, deși și tariful ăsta mi se pare aiurea.

După 17 august, poate găsi o cameră la banii ăștia la Hotel Bâlea, de două stele. Până atunci, singura chestie mai ieftină disponibilă e la 250 de lei camera. Hotel Apollo, dar numai cu plata pe loc și integrală. Am întrebat, desigur, dacă celebrele tichete de vacanță au umplut litoralul până la refuz, că altfel mi se pare nebunie să dai atât pe o cameră comunistă. „Noi avem cereri”, mi s-a răspuns scurt și fără invitații la alte conversații.

Modelul „Când ajungi la mare, treci pe la noi la agenție și-ți găsim ceva liber! ”

OK, dacă nu-i Neptun sau Olimp, poate-i Venus sau Jupiter sau Saturn. Dacă prin agențiile astea oficiale n-a mers treaba, m-am hotărât să sun eu direct la hotelurile pe care le găseam pe net cu prețuri mai simpatice. Nu mai țin minte cum se numea hotelul care mi-a dat unul dintre cele mai simpatice răspunsuri, să zicem Rodica din Venus, chiar nu contează.

Ideea era următoarea: nu mai aveau camere pentru weekendul ăsta, dar să mai sunt vineri (în ziua plecării) și sigur mă rezolvă cumva. O cazare cu suspans, cum ar veni. Așa mi s-a recomandat și la agenția din Neptun și din Olimp: vineri seară, când ajung la mare, să trec pe la ei și sigur îmi găsesc o cameră pe undeva. Nici nu vreau să mă gândesc la ce preț. Probabil că este o tactică mișto a hotelierilor: îl simți pe bucureșteanul obosit și dornic să-și verse undeva bagajele și-i oferi singura cameră rămasă liberă, aia la preț de cinci stele în Grecia.

Pensiunea care s-a supărat ca Poliția Română, pentru că nu puteam ajunge până la ora închiderii

Convinsă că n-aveam să prind vreun loc la hotelurile alea semi-fantomă care fac umbră degeaba pământului, la noi la mare, am zis că e cazul să mă orientez spre cazări mediocro-obișnuite, căruia tu le mai spui și pensiuni. Intru pe site-ul dumnezeu al cazărilor, Booking, și dau căutare pentru weekendul ăsta, unde-o fi. S-a nimerit să găsesc în Mangalia, la o pensiune destul de curățică, în poze, Mihai Eminescu Residence, dacă vrei neapărat și numele.

Prețul pentru camera dublă pe două nopți era de 460 de lei, dar până terminai rezervarea sărea la 511 lei, că-ți intra și taxa de curățenie.

Publicitate

OK, să zicem că am fost destul de disperată încât să rezerv undeva în Mangalia, la banii ăștia, gândindu-mă că e doar un loc de unde să plec și să vin, fără să fac mulți purici prin zonă. Fac rezervarea, conștientă că e parțial rambursabilă în caz că mă răzgândesc și că banii îmi vor fi retrași de pe card as we speak.

Problema a fost că oamenii de la proprietate păreau deranjați de turiști, căci mie mi-au dat de înțeles că fac orice ca să-i piardă. Am fost sunată să mi se atragă atenția că recepția se închide după ora 18 și că, dacă nu ajung, mă privește. Dorm pe stradă, că ei nu se deranjează să facă ore suplimentare pentru mine.

M-am gândit să le sugerez să vină cineva cu o cheie, mai târziu, așa cum mi s-a mai întâmplat la alte pensiuni. În străinătate, ce-i drept. Nope, omul era categoric și aproape că mă ruga să anulez rezervarea, că n-are chef de turiști întârziați. Numai că vezi tu, dacă anulez, pierd 70% din avans, anularea gratuită expirând la numai o oră de la finalizarea rezervării. Îi zic omului, lui nu-i pasă, și-mi schimb planurile ca să plec mai devreme, astfel încât să ajung din București la Mangalia până la fatala oră 18.

N-a putut să se termine așa, căci omul de acolo chiar nu mă voia la el în pensiune și mi-a trimis un mesaj că a cerut el anularea gratuită a rezervării, către Booking. Doar să nu mă mai arăt, cumva.

Cum am rămas și nerezervată, și cu banii luați, totul cu ajutorul lui Booking

OK, omul de la Mangalia a cerut anularea gratuită a rezervării, eu am acceptat, că dragoste cu sila nu se poate, iar cei de la Booking mi-au luat banii. Pe toți. Gratuit și 500 și ceva de lei parcă nu sună la fel! Și nerezervată, și cu banii luați, cu alte cuvinte.

Evident că a urmat o perioadă de discuții interminabile cu banca, care a promis că-mi va debloca suma dacă îi dau mailul cu anularea, dar n-a făcut-o. Apoi, am primit un mail foarte simpatic de la Booking, care mă anunța că a emis ramburs pentru suma oprită imediat, dar rambursul ăsta va fi transferat în contul meu în următoarele șapte până la 12 zile.

Publicitate

Da, 12 zile ca să-ți dea banii înapoi și 12 secunde să ți-i tragă de pe card.

N-am avut atâta răbdare, evident, și le-am mărturisit asta într-un mail neprietenos. Booking n-a vrut să mă piardă și a făcut decontul către bancă, numai că banca se comportă ca Poșta Română și-mi cere să merg într-o filială și să completez un formular cu refuz la plată. Și asta doar pentru că nu puteam să ajung în Mangalia până-n ora 18.

Altă cazare n-am mai găsit, desigur, și nici n-am mai avut curaj să caut.

Pe scurt, în august nu-i de stat la noi la mare. Sau să stai pe unde apuci, chiar și sub Lună. După două zile de căutări, am găsit doar cazări care făceau mișto de mine. OK, am înțeles, nu-i o treabă să stai în weekend la hotelurile de la noi, oamenii de acolo vând pachete de-o săptămână, mai accesibile. Dar să găsești camere libere doar la 800 – 1 000 de lei pe noapte? Și nu neapărat la Mamaia. Cam cât dai pe două nopți de cazare într-un apartament extrem de generos, dintr-un resort ca în Rai, în cea mai scumpă insulă din Grecia, Santorini.

Nu, în Vama Veche nu mai sunt locuri până-n septembrie. Ca să nu mă-ntrebi degeaba de ce n-am căutat acolo.

Citește mai multe despre vacanță în România:
**[Cum se schimbă vacanța la mare după ce faci 30 de ani, în România

](https://www.vice.com/ro/article/vvez49/vacanta-la-mare-la-20-si-30-de-ani)[Clipul ăsta de promovare pentru Mamaia o să te facă să mergi în alte țări

](https://www.vice.com/ro/article/ev4y4m/clipul-promovare-mamaia-penibil)Vacanța de vară în Deltă e ca într-un film de Kusturica**