Cinci tineri români mi-au spus de ce n-au ieșit niciodată din țară

În vremurile astea, când un bilet de avion dus-întors până într-o capitală europeană costă și 20-30 de euro, e greu să-ți imaginezi că mai sunt mulți tineri care nu au ieșit până acum din România. Mai ales dacă lucrezi într-o multinațională, unde, invariabil, discuțiile ajung la țările pe care le-ai vizitat.

În școala generală, am văzut munții din România pentru că eram la cercetași, iar în liceu mi-am petrecut verile în Bacău și Timișoara, la festivaluri de teatru. Până la sfârșitul primului an de facultate n-am ieșit din țară, iar după aceea doar prin proiectele Erasmus+. Practic, am mers în mod gratuit și am făcut exerciții de dezvoltare personală în vreo trei țări. Altfel nu-mi permiteam să văd vreo țară străină.

La un moment dat știu că eram la muncă și am sunat o clientă care avea un copil în clasa a 12-a. Replica ei a fost: „Răzvan e plecat la Roma cu prietenii câteva zile, se întoarce luni”. Cu greu m-am abținut să întreb dacă e în Roma sau Roman, pentru că, la vârsta aia, mama mă lăsa maxim până în Roman.

Totuși, chiar și astăzi, încă există tineri care n-au pășit niciodată în afara granițelor. Am stat de vorbă cu cinci astfel de tineri, iar dacă pe cei de 20 de ani îi înțeleg, că n-a trecut prea mult timp de când o ard semi-independenți, mai greu îmi e să pricep cum de un june sau o jună de peste 25 n-a avut niciodată ocazia de a-și clăti ochii cu frumusețile altei patrii. Iată ce au avut de spus.

VICE: De ce nu ai ieșit până acum din țară?
Cristi: E simplu - ai destul de multe lucruri de făcut și de văzut în bătrâna Românie, nu tot timpul am atâția bani încât să-mi permit, dar nici cu cine să plec. Deși nu prea îmi trebuie cineva neapărat.

Dar ai avut nevoie să ieși din România?
Am avut o tentativă acum câțiva ani în urmă, am vrut să plec pentru o perioadă scurtă, dar nu neapărat pentru turism, ci ca să lucrez și să-mi strâng niște bani, dar am renunțat. Tot mai bine e acasă, indiferent.

Ce țări ți-ar plăcea să vizitezi?
Tibet, Pakistan, Irak, Mongolia, nordul Indiei, Rusia, Ucraina, Islanda musai, Scoția, Noua Zeelandă, Chile, Norvegia, Elveția, partea nordică a Americii și o regiune muntoasă, dar tropicală din America de Sud. După cum vezi, sunt legate de munți.

Ai de gând să rămâi în România?
În țară am rădăcinile, aici m-am născut, aici voi muri. Toți ar trebui să se întoarcă într-un final acasă. Mă leagă multe chestii aici, de exemplu familia. Nu îmi permite conștiința să-mi las părinții singuri. Deși nu stau în orașul natal, ne vedem de câteva ori pe an și vorbim mai zilnic. Eu unul aș prefera, de fapt, numai asta îmi doresc, să descopăr spațiul. Aș lăsa Pământul pentru cosmos oricând, luându-mi rămas bun de la toți, doar să știu că merg undeva unde n-a mai fost nimeni. M-aș arunca și într-o gaură neagră ca să ajung cine știe unde.

Ai cunoscut străini? Cum ți s-au părut?
Am cunoscut oameni de pe toate continentele și încă mențin legătura cu ei și ne vedem destul de des. Tipicarul din mine ar zice că e mare diferență între noi și restul, cel puțin la capitolul deschidere mentală. La noi în țară, mulți oameni de o anumită vârstă și categorie socială sunt mai degrabă îndoctrinați religios. Altfel discuți unele teme cu un străin care nu are legături crescute și formate în aceeași țară.

Cum crezi că te schimbă ieșitul din țară?
Sincer, nu m-ar schimba mai cu nimic. Cum m-am plimbat atâția ani prin țară, așa pot să mă plimb și prin afară fără să devin arogant. Nici măcar nu m-am urcat în vreun avion vreodată. Dar probabil aș rămâne la fel, poate doar mai împlinit personal și mai înțelegător la unele aspecte pe care le văd în media.

Ți-e rușine să spui ca n-ai mai ieșit din România până acum?
Rușine nu mi-a fost niciodată de absolut nimic. Sunt unii care iau călătoritul ca pe un stereotip și se laudă și fac mare gargară din el, pe când ei probabil nu-și știu nici orașul în care locuiesc. Am mers în multe locuri din țară, mă simt bine și așa. Fiecare face ce vrea și ce îi place. Eu nu regret absolut nimic, ci sunt mândru că pot să fac ceea ce fac și să iau la pas tot.

VICE: De ce nu ai ieșit până acum din țară?
Elena: Nu s-a ivit oportunitatea până acum. Am avut la un moment dat ocazia, în liceu, în cadrul proiectului Comenius. Proiectul era un schimb de experiență între elevi de liceu din diferite țări. Însă, una din condițiile pe care trebuia să le îndeplinesc pentru a pleca era să cazez un alt student la întoarcere. Acest lucru era imposibil în acea perioada, așa că am ratat ocazia. Dar nu am fost foarte dezamăgită. Nici atunci și nici acum.

Ce țări ți-ar plăcea să vizitezi?
Îmi doresc foarte mult să văd Italia. Să mănânc paste de la mama lor, asta ar fi pe primul loc. Mai sunt Marea Britanie, Statele Unite și Rusia, dar Italia e clar number 1. Sunt deschisă la a ieși din țară. Vreau să văd, să mă plimb, să aflu chestii despre diferite țări direct de la sursă, doar că nu am avut oportunitatea până acum. Totuși, nu aș putea să plec permanent din țară. Mă atașez foarte ușor de oameni și mi-ar fi imposibil să nu fiu aproape de ei. Pot rezista o lună fără să o văd pe mama, dar știind că pot oricând să dau o fugă până acasă mă consolează.

Crezi că oamenii ar fi mai deschiși la minte dacă ar ieși din țară?
Cred că majoritatea da. Pentru că vor vedea cum se fac lucrurile în alte țări și poate își vor da seama că schimbarea nu e o catastrofă. Dar mereu vor exista acei oameni care, oricât ar ieși din țară, nu vor vrea să accepte că există și alte modalități de a face lucrurile decât cele pe care le știu ei.

Despre globalizare ce crezi?
Nu mă pot hotărî dacă este un lucru bun sau nu. Îmi place ideea de cunoaștere a celorlalte culturi și civilizații, dar sper să nu se ajungă în punctul în care să ne pierdem propriile valori.

Ți-e rușine să spui ca n-ai mai ieșit din România până acum?
Nu cred că este un lucru de care ar trebui să îmi fie rușine și nici oamenii din jurul meu nu m-au făcut să mă simt prost pentru asta, deși ei au mai fost în alte state până acum. Sunt sigură că nici după ce voi călători în afara țării nu mă voi simți mai specială.

VICE: De ce nu ai ieșit până acum din țară?
Eduard: Nu am avut ocazia până acum să ies și nici nu mi-am făcut prea multe planuri. Am avut nevoie la un moment dat să cumpăr o mașină din Germania, dar am trimis pe altcineva să se ocupe. Eram la facultate și aveam un job unde îmi era imposibil să îmi iau liber.

Ce țări ți-ar plăcea să vizitezi?
Lista e lungă: America, Franța, Olanda, Austria, Spania, Rusia, China și tot continentul asiatic.

Ai de gând să rămâi în România?
Da, am de gând să rămân în România, vreau să încerc să fac ceva în țara mea, sper să nu fiu nevoit să plec.

Ai cunoscut străini? Cum ți se par?
Da, am cunoscut străini, mi se par mai open-minded și mai aventurieri.

Crezi te vei întoarce schimbat după o ieșire din țară?
Cred că am să mă întorc cu un gust amar. Am să mă gândesc de ce ceilalți pot și noi nu putem. Avem o țară superbă și nu știm să profităm de asta.

Care sunt diferențele între români și alte naționalități?
Diferențe nu văd foarte multe, cea mai mare cred că este modul de gândire. Dacă noi, de la cei mai mici până la cei mai mari, am vrea să facem ceva pentru noi și pentru țară, fără a fi împinși de la spate și fără să găsim scuze, am putea ajunge o țară de succes.

Ce crezi despre globalizare?
Eu cred că are efecte benefice, așa putem învăța unii de la alții și avem posibilitatea de a vedea diferite abordări legate de aceeași problemă și ne și putem ajuta unii pe alții.

Ți-a fost vreodată rușine să zici că nu ai ieșit din țară?
Nu îmi este rușine să spun asta. Întâi vreau să termin de vizitat țara noastră și după voi face și pasul ăsta.

VICE: Ai avut nevoie să ieși din România?
Mădălina: Nevoie cred că e mult spus, de dorit însă, mi-am dorit. Cehia mi-a făcut cu ochiul prin liceu, când am descoperit Comenius, un proiect de exchange students. Cu toate astea, în clasa a 10-a, plecatul din țară și locuitul acasă la niște străini m-a speriat puțin și am zis că o să mai fie ocazii.

În afară de Cehia, ce țări ți-ar plăcea să vizitezi?
Spania și Italia. Acum ceva timp mi-am propus că începând cu primul an de facultate, să vizitez în fiecare an câte o țară. Anul acesta s-a ivit o ocazie pentru Spania și am luat-o. O să plec în septembrie, iar la anul cred că o să fac o aroganță și iau Cehia la picior.

Crezi că totul începe și se termină aici?
„Aici" poate fi oriunde. Nimic nu începe și se termină în același loc. M-am născut în Buzău, m-am mutat în București, peste doi ani cine știe unde o să fiu. Poate alt continent. De ce să ne limităm?

Deci nu ai de gând să rămâi în România?
Când îmi pui o întrebare legată de viitor, e cam greu să primești un răspuns de la mine. Sunt de părere că lucrurile se așază de la sine, la timpul lor și plănuitul nu ajută cu nimic. Se poate să rămân în România și la fel de bine se poate să plec. Cert e că îmi place țara mea și nu mi-am făcut un obiectiv din a pleca din România.

Ai cunoscut străini? Cum ți se par?
Da, am cunoscut. Am avut la un moment dat în grupa de la facultate un băiat din Spania care se mutase împreuna cu tatăl său în România. Ieșea cu noi mai mereu după cursuri. Îi plăcea limba română și înțelegea tot ce vorbeam, însă noi vorbeam în limba engleză în preajma lui. Cumva, limba noastră nu ni se părea suficient de interesantă.

De ce limba română nu era suficient de interesantă?
Poate pentru că noi suntem obișnuiți cu ea și nu îi mai vedem frumusețea. Ni se pare că nu sună în niciun fel, „e română”. Engleza pe de altă parte e ceva nou, iar noul e mereu intrigant.

Care crezi că sunt diferențele între România și alte țări?
În teorie sau mai degrabă la TV, acolo unde sunt și promovate, diferențele sunt majore. România este mereu exemplul negativ, locul unde crește rata de sinucideri, unde guvernul este corupt și unde este cel mai slab sistem medical. Cred că cei care fac, în fapt, aceste diferențe sunt oamenii și mentalitățile. Aici România are de lucru.

Care sunt diferențele dintre cei care au călătorit în afara țării și cei care nu?
Cei care au ieșit din țară văd lucrurile puțin diferit la întoarcere. Au crescut într-un mediu și au căpătat o anumită viziune asupra lucrurilor. Ieșind din țară și implicit din acel mediu, își modifică acea viziune. Privește prin ochii românului, dar și prin ochii străinului. Nu cred că o schimbă complet, doar o adaptează .

Ți-e rușine să spui că n-ai mai ieșit din România?
Nu . De ce aș face-o?

VICE: De ce nu ai ieșit până acum din țară?
Mihai: Sunt o persoană destul de sedentară, dar nu în sensul clasic. Personal, contează mai mult cu cine merg, nu locul în care merg. Mă pot simți foarte bine acasă cu persoana potrivită sau deloc bine într-un loc destul de fun cu persoane care nu-mi dau o anumită stare. Faptul că n-am ieșit din țară a fost o alegere, nu lipsa oportunităților.

Dar ai avut nevoie să ieși din România?
Nu, aș fi putut merge în vizită la rude, dar nu am simțit nevoia, prefer momentele când suntem noi vizitați.

Totul începe și se termină aici?
Sunt o persoană deschisă, nu spun „niciodată”…

Ai de gând să rămâi în România?
Da, dacă n-ar fi fost așa, probabil eram deja plecat, dar nicăieri nu-i ca acasă. Nu musai pentru că sunt patriot, nu sunt cu lucrurile de genul. Doar că-mi plac oamenii, îmi plac apropiații și vreau să fiu alături de ei.

Ai cunoscut străini? Cum ți se par?
Da, foarte mulți. Într-un timp eram booster la un joc și lucram foarte mult cu străinii, în special cu americanii. Pot spune că fiecare regiune are anumite particularități. De exemplu, mulți ruși au o anumită superioritate, se enervează repede când nu se întâmplă ceea ce cred ei că ar trebui. Așa și americanii. Pe de altă parte, am avut mult timp un prieten din Ucraina cu care încă țin legătura. El era mult mai ancorat în realitate, mult mai înțelegător cu oamenii. Deși sunt țări vecine, este o diferență mare de gândire și comportament.

Care crezi că sunt diferențele între România și alte țări?
Depinde de țările pe care le folosim în comparație, dar cred că mentalitatea e una din diferențele majore. Românul face revelion la reușită și înmormântare la înfrângere.

Poți s-o urmărești pe Alexa care încearcă să fie amuzantă pe pagina ei de Facebook (aici) și sentimentală pe blogul ei, „O Mărie” (aici).