MEMENTO MORI

Bucăți de oameni de acum un secol

Medicii de altă dată extirpau o tumoare și apoi o conservau, pentru studenți. Imaginile te pot afecta emoțional.

de Ioan Stoleru
05 Martie 2019, 8:47am

Profesorul Richard Constantinescu, coordonator de Istoria Medicinei și custodele muzeelor de la UMF Iași: de Istorie a Medicinei, de Istorie a Farmaciei și de Anatomie. Fotografii de autorul articolului

În rubrica Memento Mori discutăm săptămânal despre moarte și misterul care o înconjoară. Dacă vrei să fii la curent cu ce apare nou, abonează-te aici.

Practica de a conserva și păstra organe, bucăți de oameni sau schelete pentru studenții universităților de medicină s-a pierdut odată cu progresul tehnologic. Totuși, la parterul Institutului de Anatomie din Iași, pot fi văzute zeci de astfel de exponate.

Muzeul de Anatomie de la Universitatea de Medicină și Farmacie Grigore T. Popa Iași a fost inaugurat în secolul al XIX-lea. La vremea respectivă era mai complex, pentru că nu existau mijloace digitale de stocare. Profesorul Ernest Juvara, de exemplu, inovator în tehnica chirurgicală și instrumentală, făcea operații, dar și fotografii, mulaje și desene.

Brancusi
Ecorșeu realizat de Constantin Brâncuși, sub îndrumarea profesorului Dimitrie Gerota. Muzeul de Anatomie are câteva sute de piese, o parte dintre acestea încă în depozit, în proces de preparare, urmând a fi expuse.

Cum intri, te întâmpină un ecorșeu - corp jupuit de piele -, realizat de sculptorul Constantin Brâncuși, sub îndrumarea profesorului Dimitrie Gerota, și un tablou din 1895 cu o lecție de anatomie de la vremea aceea.

Injectare
Pentru a evidenția venele (albastru) și arterele (roșu) se folosesc tehnici existente încă din Renaștere, precum injectarea de ceară fierbinte și coloranți.

Actualul custode al muzeului de la UMF Iași, profesorul și coordonatorul de Istoria Medicinei, Richard Constantinescu, mi-a explicat:

„După ce scoteau o tumoră, o aduceau aici. Pentru că nu existau modalități moderne (n.r.: pentru stocarea și predarea informațiilor), compensau cu partea asta reală. În prezent, puține instituții medicale din România mai păstrează piese.”

bebe
Unii vizitatori nu fac față exponatelor și, din cauza șocului, ies din sală sau încep să plângă

Vitrinele muzeului conțin exponate vechi de un secol, realizate de foștii profesori de anatomie ai Universității, conservate și restaurate în timp. Există și câteva mulaje din plastic, însă cele mai multe sunt bucăți din cândva oameni reali: un schelet de copil care atârnă de unul adult, bucăți de corpuri țintuite, cranii și torace secționate, fetuși și scheleți de fetuși.

plastinarea
Cei care prepară părțile de cadavru folosesc tehnici precum plastinarea pentru a le menține cât mai multă vreme.

Pentru conservare, exponatele au fost desecate (s-a scos apa din ele și au fost uscate) și plastinate (se înlocuiește apa și grăsimea cu materiale plastice), tratate cu conservanți și vopsite pentru evidențierea diverselor regiuni.

studiu
Când învață respectiva regiune la facultate, studenții asistă la disecția de cadavru, apoi vin în muzeu, să o studieze și aici.

Mulți profesori, printre care și primul de Anatomie al UMF Iași, Aristide Peride, care a înființat muzeul, aduceau obiecte din Franța. Aceștia studiau în Occident și ulterior reveneau în țară cu viitoarele exponate.

masca1
În momentul în care era întâlnit un caz interesant, se realiza o astfel de mască care e expusă la Muzeul de Istorie a Medicinei

Înainte de 1989, unii chirurgi români își făceau „micro-muzee” în clinici și spitale, conservând tumori, pietre scoase de la vezica biliară sau obiecte înghițite de oameni, dar, cu timpul, practica s-a pierdut.

„Mă bucur că totuși s-au conservat unele obiecte. Sunt în discuții cu mai multe clinici, să expunem lunar ce au strâns de-a lungul timpului, pentru chirurgie, medicină internă și așa mai departe”, spune profesorul Constantinescu.

Conform Legii privind manipularea cadavrelor umane şi prelevarea organelor şi ţesuturilor în vederea transplantului, „serviciile de anatomie patologică și de prosectură (n.r.: morgă) din cadrul spitalelor, precum și ale altor unități sanitare cu paturi care dețin cadavre nerevendicate sau fără aparținători, au obligația să informeze de îndată, în scris, disciplinele universitare de anatomie la care sunt arondate”.

De asemenea, profesorul vrea să recupereze și să expună și alte instrumente similare primului ciocănel de reflexe al lui Constantin Bacaloglu, de pe vremea când era tânăr medic la Paris.

MASCA-2
Se făceau măști după persoane bolnave care prezentau anumite tumori sau patologii. O găsești expusă la Muzeul de Istorie a Medicinei

Constantinescu spune că munca cu exponatele astea nu îi schimbă în vreun fel percepția despre moarte, cu atât mai mult cu cât e familiarizat cu ea încă de mic. „De la doi ani am mers anual, timp de 16 ani, la Mănăstirea Neamț, care avea un osuar pe care îl frecventam. Am avut multe morți în familie, am coborât la 15 ani în mormânt și am adunat resturile de oase ale unui unchi de-ai mei, pentru că cioclului îi era teamă. Cât am practicat medicina, am fost în contact cu moartea și am trăit multe experiențe «de film» cu unii pacienți care au murit în gărzile mele.”

SCHELET-CU-COPIL
O parte dintre cei care vin aici se amuză și își fac selfie-uri cu exponatele

Cu toate astea, nu poate să nu se gândească că toți cei care au ajuns între timp exponate în muzeu au fost cândva oameni vii. „Au simțit, au iubit. Și azi, am avut ore într-un amfiteatru și am trecut pe acolo, și mă uitam gândindu-mă că au fost cândva, nu știu ce, nu știu unde, dar au avut o poveste și oricând fiecare dintre noi poate să ajungă într-o vitrină de acolo. Mă gândesc la perioada când au fost ei însuflețiți.”

Cei care vor să viziteze muzeul trebuie să facă programare la 0232 301 600.

Editor: Ioana Moldoveanu

Tagged:
Features
Locale
disectie
cadavre
muzeu
tumori
Mumie
schelet