Publicitate
hartuire sexuala

Ce poți face dacă ești hărțuită la facultate

Poți să te simți extrem de izolată dacă ești victima unui stalker într-un campus universitar. Am stat de vorbă cu experți, ca să aflu cele mai eficiente moduri ca să scapi de el.

de Dominique Sisley; translated by Ioana Pelehatăi
11 Aprilie 2019, 4:00am

Ilustrație de Michelle Thompson 

În mod normal, începerea facultății e văzută ca un nou capitol plin de entuziasm și formator. E o ocazie să-ți lărgești cunoștințele, cercul social și, în majoritatea cazurilor, de a te muta de acasă pentru prima oară.

Dar libertatea asta poate să vină cu un preț. Traiul independent într-un mediu nou poate fi o experiență tulburătoare, mai ales dacă te-ai mutat departe de prieteni și familie într-un oraș pe care nu-l cunoști. Mai ales pentru fete, perioada poate fi însoțită de o vulnerabilizare crescută: un studiu din 2009 a constatat că cele mai mari cote de victime ale hărțuirii și stalking-ului tind să apară pe segmentul de vârstă 18-19 ani.

Deși au apărut câteva studii care examinează riscurile cu care se confruntă femeile la facultate în mod expres, în 2010, Uniunea Națională a Studenților din Marea Britanie (NUS) a dat publicității un raport incriminator numit „Semne ascunse”, singurul raport de acest gen din țară. Cercetările organizației au dezvăluit că 68% dintre studente au suferit „o formă sau alta de hărțuire verbală sau non-verbală”, printre care expunerea organelor genitale, comentarii sexuale nedorite și pipăit. În plus, 14% au suferit „abuzuri fizice sau sexuale grave”, în timp ce 12% au fost victimele stalking-ului. Investigația Broadly din seria Libertatea Informației care a analizat fenomenul a scos la iveală că 381 de studenți ai universităților britanice au fost acuzați de stalking și violență domestică în ultimii trei ani.

Pentru Laura Richards de la organizația caritabilă anti-stalking Paladin, concluziile astea de-abia dacă încep să expună fenomenul. „12% cred că au fost urmărite, dar îmi închipui că procentul e mult mai mare de-atât”, spune ea despre raport. „Ține de cum pui întrebarea. Unele comportamente pot fi trecute cu vederea drept hărțuire minoră sau comportament intruziv - când, de fapt, țin de stalking. Dacă e nedorit, se repetă și te sperie, e stalking.”

Iar astăzi, când rețelele sociale îți fac momentele cotidiene din ce în ce mai accesibile, e posibil ca genul ăsta de hărțuire să fi devenit mult mai răspândit de la publicarea raportului, acum aproape zece ani. Deci, ce să faci dacă crezi că ești urmărită sau hărțuită în campus. Am vorbit cu experții, ca să aflu cele mai eficiente căi de a acționa.



Ai încredere în propriile instincte

„Dacă crezi că cineva te urmărește, cel mai bine e să-ți iei instinctele în serios”, spune Jane Monckton-Smith, criminalist specializat în stalking și control coercitiv de la Universitatea din Gloucester. Adaugă că, adeseori, principalul obstacol pentru victime e propria îndoială de sine, care le poate face să treacă cu vederea niște comportamente care le neliniștesc. „Dacă-ți faci griji, nu te gândi că pari ridicolă sau că bagi pe cineva în necaz - spune cuiva. Nu te teme să folosești cuvântul stalking cu profesioniștii. Zi-i pe nume: cel mai bine [e] să te exprimi clar.”

Mai e important și să nu justifici hărțuirea minoră sau comportamentul deranjant, dacă vin din partea cuiva cunoscut. De exemplu, în multe cazuri de urmărire, abuzatorii sunt persoane pe care victima deja le cunoaște. „Ține minte că cei mai îngrijorători stalkeri sunt foștii parteneri”, adaugă Monckton-Smith. „Nu presupune că ar trebui să fie ignorați.”

Adună toate dovezile posibile

Dacă începi să fii hărțuită, fie online fie în viața reală, Paladin recomandă să reții toate dovezile cu putință. Începe un jurnal în care să incluzi toate detaliile fiecărui incident, indiferent cât de mic sau insignifiant ar putea să pară. Înregistrează apelurile telefonice nedorite și fă capturi de ecran după toate mesajele sau e-mail-urile cu probleme. Dacă poți, filmează-ți și fotografiază-ți stalkerul. Toate astea vor deveni probe de neprețuit în cazul în care comportamentul se agravează și trebuie să depui plângere la poliție.

Fii atentă ce informații apar despre tine pe net

E ușor să pierzi șirul a cât de multe informații despre tine - de la interesele la prietenii tăi, la locurile în care mergi cel mai des - apar online. „Utilizarea sporită a platformelor sociale a făcut ca stalking-ul să fie mult mai simplu”, spune Monckton-Smith. „Studentele trebuie să aibă grijă cu genul de informații pe care le pun pe rețelele sociale și să fie atente cu monitorizarea prin GPS.”

Richards accentuează importanța căutării după propriul nume pe Google, ca să afli dacă există ceva ce n-ar trebui să fie public (dacă da, ajustează-ți în conformitate setările de confidențialitate). Ar mai trebui și să-ți dezactivezi monitorizarea geopoziționării pe smartphone și posibilitatea de a fi etichetată pe rețelele sociale, ca să-ți reduci riscul de a fi urmărită sau monitorizată.

Ține-ți prietenii aproape

Efectul pe termen lung al stalking-ului poate fi devastator emoțional, iar multe victime ajung să se izoleze anume de prieteni și familie. Pentru a preveni situația, NUS-ul imploră oamenii să fie cât pot de deschiși față de oamenii în care au încredere. „Dacă te simți nesigură în campus sau pe drum, invită-ți persoanele cele mai apropiate să te însoțească”, spune Sarah Lasoye, Ofițer pentru Problemele Femeilor la NUS Anglia.

Chiar dacă nu ești tu victima, e esențial să fii vigilentă. După cum indică Laura Richards, există semne grăitoare dacă prietenii tăi și cei dragi suferă: „În cazul în care comportamentul unei prietene se schimbă - poate e mai retrasă, iese mai puțin, se izolează, slăbește sau dacă-și pierde strălucirea - te rog, pune întrebări”, spune aceasta. „Verifică ce-ți mai fac prietenii.”

Anunță universitatea și poliția - cât mai devreme

În afară de a vorbi cu prietenii și familia, e esențial să păstrezi o linie de comunicare deschisă cu universitatea de îndată ce te simți amenințată.

„Adeseori, studentele nu raportează cazurile de stalking, întrucât simt că nu sunt incidente clare sau suficient de grave”, spune Lasoye. „Cu toate astea, e important să le reamintim studenților că n-ar trebui să aștepte ca situația să escaladeze pentru a fi luată în serios. Dacă cineva se comportă într-un fel care te intimidează, amenință sau interferează cu senzația ta de siguranță în campus, trebuie raportat.”

NUS-ul se ocupă de fiecare incident din cazurile individuale, dar îndeamnă toate persoanele care au probleme să contacteze imediat personalul universității. „Ar putea să fie un tutor personal, supervizor”, adaugă Lesoye. „Pot să te îndrume către angajatul sau responsabilul de angajați care se ocupă de cazurile de hărțuire și ar trebui să te susțină pe tot parcursul procesului, făcând intervențiile necesare ca să te simți în siguranță și să ai acces liber la educație.”

Dacă nu simți că primești sprijinul necesar sau dacă simți în continuare că ai putea fi în pericol, trebuie anunțată și poliția - mai degrabă mai devreme decât mai târziu. „S-a spus că poliția nu ia întotdeauna în serios plângerile de stalking, [dar] cred că situația s-a schimbat”, spune Monckton-Smith. „Nu uita să nu-ți minimizezi experiențele, fii deschisă și clară. S-ar putea ca poliția să nu poată umple golurile. Spune-le întotdeauna dacă ți-e frică: trebuie să știe asta.”

Chiar dacă ți se pare că te poți descurca cu situația, să nu subestimezi niciodată de ce poate fi capabil un abuzator. „Să iei întotdeauna stalking-ul în serios”, adaugă aceasta. „Cu cât intervii mai devreme, cu atât sunt mai mari șansele de a gestiona eficient situația.”

Articolul a apărut inițial pe VICE US.