FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

Am jucat rolul unui violator psihopat într-o emisiune din România

Poți să faci un ban frumos de pe urma producțiilor de televiziune care mimează realitatea de tip „reality show”.

Amintirea primilor bani câștigați pe barba ta se situează, cel mai probabil, pe locul doi în topul experiențelor hardcore din tinerețe. Unii și-au luat prima chenzină după ce au fript cartofi la McDonald's sau după ce au vândut halbe de bere pe plajă – astea sunt, dacă vrei, punctele de reper față de care toți tinerii din România își calibrează existența când vine vorba de câștigat niște bani din munca de tip part-time – genul de activitate care vine la pachet cu iluzia unui câștig rapid într-un interval de timp convenabil.

Publicitate

Dar, cum criza e mare și banii nu sunt (și nu vor fi) niciodată suficienți, nevoia de a-i produce în fel și chip dă naștere la tot felul de combinații sucite și soluții de compromis care de care mai dubioase. În Japonia, de pildă, dai de unii care-și câștigă existența împingând oameni în vagoane, în timp ce țări ca Germania plătesc oameni să mângâie vacile pe burtă.

La noi, în România, o metodă – destul de bănoasă – de a face un ban cinstit, dacă ești un tânăr absolvent de liceu ori student pus pe căpătuială, e să joci în producțiile alea de televiziune care mimează realitatea.

Citește și: Mă uit la „Supraviețuitorul" de un deceniu și am analizat la sânge toți concurenții români

Poveștile sunt rudimentare, genul de iubiri imposibile dintre un „el" și o „ea" ținuți din scurt de părinți, aventuri extraconjugale sau sex ocazional între vreun elev-minor și o pumă-profesoară.

Am stat de vorbă cu Ștefan Păun, un tânăr de 19 ani care a jucat într-o astfel de producție, pe post de amant psihopat-violator, să văd dacă merită încercată o astfel de experiență.

Vezi, mai jos, emisiunea în care a jucat Ștefan Păun și convinge-te singur de performanțele acestuia.

„Înainte să avem secvența cu violul, ne-am sărutat vreo 5-10 minute"

VICE: Cum ai ajuns să joci într-o astfel de producție? Ai fost la un casting? Cum ai aflat?
Ștefan Păun: O cunoșteam pe regizoare. Mi-a propus să intru în proiectul ăsta. A fost un part-time.

În ce producție ai jucat?
E un serial – Nebuni de iubire, difuzat pe National TV. Azi, în România, pentru o casă de producție, genul ăsta de reality show-uri sunt mai bine apreciate și mai importante - ca proiect - decât un film serios. E un compromis, un fel de McCinema: se livrează o marfă, iar tu, actor angajat să joci în așa ceva, știi care e convenția: știi că e o falsitate toată chestia asta. Accepți compromisul și joci. Evident, când te gândești la genul ăsta de producții îți vin în cap următoarele: că e fals, e prost, nu e justificat, nu e nimic autentic, nimic! Dar, încet, încet, ele câștigă teren în fața producțiilor serioase din România.

Publicitate

Se fac mai ușor bani din treaba asta?
Exact. Nimeni nu vrea să se lege la cap să facă o producție mare, cum vedem în Occident. E mult mai simplu să recurgi la un reality show care e și mai ieftin și presupune mai puțină muncă. Na. Rezultatul e cum e.



Cum e atmosfera pe platoul de filmare?
Super OK. Regizoarea a fost mult mai OK decât mulți alți regizori cu care am avut de-a face, la alte filmări, așa-zis profesioniste.

Spune-mi niște diferențe între o producție „serioasă" și un reality-show
La Nebuni de iubire ești foarte lejer pe set. Poți să ieși când vrei la țigară, poți să te duci când vrei la toaletă, poți să-ți iei pauză când vrei, poți să te relaxezi, poți să-i spui regizorului „n-am chef să filmez acum, hai peste 10 minute, te rog".

Pe un platou profi, se schimbă situația, trebuie să respecți niște reguli. Ești constrâns de un timing. În cazul „reality show"-urilor de tipul ăsta se pune accent pe improvizație. Nu ai o replică fixă, bazată pe un script standard. Se pune preț pe naturalețe, trebuie să improvizezi, cum îți vine. Chiar dacă se vede cu ochiul liber că nu e profesionist.

Ce rol ai avut?
Am fost un psihopat. Conform scenariului, trebuia să violez o fată. Inițial, mă îndrăgostisem de mama ei, care mi-era profesoară. Ei bine, profa m-a respins și eu, drept răzbunare, îi răpesc fiica și o violez. Treburi de genul ăsta.

Pe fata „violată" o știai dinainte?
Nu, ne-am cunoscut direct acolo, pe platou.

Publicitate

Și cum ați pregătit „scena"?
Înainte să avem secvența asta, ne-am sărutat vreo 5-10 minute. Stăteam acolo, pe platou, ne plictiseam și ne-am sărutat. Adică ne-am pupat noi doi, cei din „viața reală". Eu cu ea. Ne-am plăcut! Ei, acuma, după ce ne-am sărutat, îți dai seama că apoi secvența a ieșit și mai bine!

Ce indicații regizorale primeai pe platou?
Am avut în episodul ăsta două-trei secvențe în care a trebuit să par foarte drăgăstos cu doamna profesoară. Femeia aceea era mult mai în vârstă. Ei bine, eu trebuia să par foarte, foarte îndrăgostit de ea. Dar mie, personal, nu-mi plăcea de femeia aia. Mi-a fost foarte greu să fac scena aia.

Te-ai simțit nașpa?
Da, să știi. M-am simțit de căcat. Nu aveam nicio atracție față de femeia aia. Dar trebuia să joc ca și cum ar fi fost foarte atractivă. Regizoarea îmi tot dădea indicații de tipul: „Măi, Ștefane, trebuie să fii așa, într-un fel…". Și eu îi spuneam:

„Știu, dar nu pot! Dar încerc!" În fine, doamna profesoară nu era genul meu.

Crezi că te va ajuta vreodată la ceva această experiență?
Ca experiență, da. Orice experiență e cool, e mișto să o ai. Dar, dacă vrei să fii actor, mai bine nu faci asta. Sunt foarte amatoricește făcute. E mai simplu să investești într-un astfel de proiect, decât să scrii un scenariu complex și să începi să lucrezi la o producție mai mare.

Citește și: Am urmărit cele mai prăjite reality show-uri românești, ca să înțeleg de ce cred românii în ele

Nu te aștepta la un „reality-show" să fie filmat cu macarale. Se filmează low-budget și pe principiul „să iasă ceva să nu zicem că nu facem". Noi aveam o cameră video de 3 000 euro. Una micuță, fără lumini, fără nimic. Se filmează ziua. Noaptea se aprinde becul pe cameră și cam atâta. Ca la știri!

Se sincronizează camerele, chestii d-astea?
Nu. E o cameră! Bine, când am filmat eu, aveam două camere, dar una era stricată și era folosită doar pentru sunet. Ca un reportofon.

Cu cât ai fost plătit?
530 de lei pentru trei zile de filmare. De la 9 dimineața la 3 după-amiaza, cu o oră și jumătate pauză de masă. Fast money! Dar wrong money! Că ar trebui să fie exact invers. În România, dacă mergi ca figurant, la producții „serioase" (filme sau reclame), la „figurație simplă" iei 70 de lei pe zi. Pentru figurație specială - maximum 200.

Citește și alte articole despre joburi ciudate:
Joburi dubioase găsite pe net în România la care să te duci după facultate
Am întrebat oameni cu meserii pe care le urăști de ce se țin de ele