Un altfel de interviu cu Kendrick Lamar
Toate hainele sunt Prada
Muzică

Un altfel de interviu cu Kendrick Lamar

Rapperul din Compton discută, în cadrul unui interviu rar, despre Trump, Obama, și cum putem schimba cu toții lumea.
fotografii de Craig McDean
translated by Raluca Miheșan
24 Decembrie 2017, 9:45pm

„Eu nu… nu știu”, spune Kendrick Lamar atunci când este rugat să explice de ce Donald Trump a devenit președintele Statelor Unite. Doar câțiva oameni au capacitatea de înțelegere a lui Kendrick în ceea ce privește America, așa că el sigur trebuie să știe cum de am ajuns să fim conduși de un miliardar care se întâmplă să fie și star de televiziune. Lamar stă într-o cameră mică, vopsită gri închis, din culisele Centrului Barclays din Brooklyn, într-o duminică după-amiază. Mai sunt doar câteva ore până la începerea show-ului. Poartă o pereche de Nike Air Max argintii și un pulover maro, cu logoul TDE, și în partea de sus și în cea de jos. Este marca lui Lamar, Top Dawg Entertainment. Este calm, iar cuvintele lui sunt alese cu grijă și-s pline de însemnătate. Kendrick nu este vorbăreț, dar este profund. Este receptiv, înțelept și destul de des genial, așa că atunci când îl întreb despre Trump, îmi spune că e încă în stare de șoc, la fel ca mulți alți americani. „Suntem cu toții uimiți”, spune el. „Este ceva ce ne-a dat busola morală complet peste cap”. Schimbarea este aproape tangibilă pentru Kendrick, pentru că Obama nu a fost doar un președinte pe care l-a respectat și admirat, a fost și este de asemenea și prietenul lui, care îi iubește muzica, motiv pentru care l-a invitat la Casa Albă.

„Vorbeam cu Obama”, spune el, și cel mai tulburător lucru pe care l-a zis a fost „Wow, cum de am ajuns aici?”. M-a dat puțin peste cap. Vreau să zic că este un moment ireal când doi tipi de culoare stau față în față, fiecare cu o viață diferită, dar care provin din aceste medii din care și-au jurat mereu că nu o să se mai întoarcă. Face o pauză. Își aduce aminte de bunica lui, care a murit când Kendrick era doar un adolescent. Cât de incredibil i s-ar fi părut să aibă un președinte de culoare, care să stea de vorbă cu nepotul ei. „Asta mă uimește. Să fiu aici, să stau de vorbă cu el și să văd tipul de inteligență pe care îl are și influența pe care a avut-o nu doar asupra mea, ci și a comunității din care fac parte. Mă face mereu să mă gândesc la cât de departe putem ajunge. Doar simplul fapt că el stă în acest birou este dovada că noi, ca popor, putem face orice vrem. Avem inteligența și iscusința pentru a o face.”

Atât Barack, cât și Kendrick au pornit fără niciun fel de ajutor și au ajuns cine sunt acum grație cuvintelor lor puternice și a talentului lor oratoric. Au stat și au vorbit în Biroul Oval despre improbabilitatea vieților lor: Cum de am ajuns aici?. Și cum au ajuns acum să fie amândoi considerați inamici ai statului. „Este un mindfuck complet”, spune Kendrick atunci când vorbește despre cum a ajuns să se simtă disprețuit de toată lumea de la Casa Albă.

„Cele mai importante diferențe [dintre Obama și Trump] sunt principiile morale, demnitatea și simțul realității”, spune el. Îi vine greu chiar și să-l respecte pe Trump, având în vedere că Obama a fost o sursă de inspirație pentru el. „Cum poți să urmezi pe cineva care nu știe cum să abordeze o persoană sau cum să le vorbească oamenilor cu amabilitate, compasiune și sensibilitate?”. Dar ascensiunea lui Trump din ultima perioadă a scos la iveală ceva nou în Kendrick. „S-a aprins o vâlvătaie în mine. Un foc care mă îndeamnă să continui să lupt.”

Vâlvătaia dinăuntrul lui e clar că mocnește pentru că Damn, al patrulea album pe care l-a lansat recent, este un succes comercial, atât în rândurile publicului, cât și în ochii criticilor. Albumul s-a vândut în peste două milioane de exemplare și criticii nu mai știu cum să se întreacă în laude. Pitchfork spune despre Damn că este „o privire de ansamblu asupra muzicii rap, plină de beat-uri bogate, versuri care emană furie și un storystelling inegalabil despre destinul lui Kendrick în America”. Viziunea lui Lamar pentru Damn a însemnat să-i întrebe pe producători: „Ce putem să facem ca să trăim într-un alt spațiu, în care să fim noi înșine, dar în care să ne putem pune la încercare constant?”

În ceea ce privește sound-ul albumului, „am vrut să-l facem să sune de parcă am fi făcut o călătorie în timp, ceva ce nu ai mai auzit, dar în același timp ceva care să sune familiar, dacă are vreun sens ce zic”. În acest moment, industria hip-hop este de acord că Kendrick Lamar este cel mai bun MC din lume în momentul de față. El ar putea să câștige o competiție cu MC-ii de pe scena underground și să-i întreacă în vânzări pe majoritatea artiștilor pop. Este fără îndoială regele actual al hip-hop-ului.

Dacă ai impresia că Kendrick are o viață pe măsura faimei de rege al hip-hop-ului, atunci ai dreptate, dacă asta înțelegi tu prin faptul că el practic trăiește în studio, în căutarea beat-ului perfect și a rimei care să acopere tot. „Câteodată mă deconectez de tot pentru a scrie un vers care mie mi se pare perfect”, spune el. Pot să fiu toată ziua în studio, cu telefonul închis, și să mă detașez complet pentru că asta e menirea mea. Și nu pot lăsa pe nimeni să intervină”. Spre deosebire de mulți alți MC, Kendrick preferă să fie treaz atunci când creează. „Vreau să fac muzică când sunt treaz, ca să mă asigur că eu sunt cel care o creează, nu băutura!”. Dacă hip-hop-ul este un joc, atunci Kendrick vrea să câștige. „Eu văd hip-hop-ul în două feluri: o dată ca pe un sport de contact, și o dată ca ceva cu care te conectezi, când scrii versurile. Am crescut ascultând întrecerile dintre Nas și Jay-Z, ăla-i sportul meu. Ăla e locul în care lucrurile pot deveni interesante, în care pot să spun orice vreau, cum vreau, când vreau. Dar mai e și celălalt aspect, faptul că e ceva cu care oamenii se conectează, în care se regăsesc. Am o fire competitivă, dar posed și compasiunea de a vorbi despre ceva ce e real.”

„Eu văd hip-hop-ul în două feluri: o dată ca sport de contact, și o dată ca ceva cu care te conectezi, atunci când scrii versurile. ”

Întrebat dacă a reușit să scrie versul perfect, Kendrick a decis că a douăsprezecea melodie de pe album, Fear, conține cele mai bune versuri pe care le-a scris vreodată. „Primul vers este despre tot ce mi-a fost frică încă de la vârsta de la 7 ani. Al doilea vers e despre perioada când aveam 17 ani, iar al treilea vers este despre temerile mele de la 27 de ani. Versurile astea sunt în întregime sincere”. El a ajuns să fie atât de onest grație tuturor anilor de muncă depuși alături de familia sa de la studio. Ei sunt cei care l-au păstrat pe rege modest. „Nu tot ce scrii este mișto”, spune el. „Chiar dacă ești un scriitor bun, o grămadă din chestiile pe care le scrii sunt de rahat. Dar mulți oameni nu vor să aibă pe cineva în jur care să le spună asta e de rahat. Kendrick are prieteni care sunt împuterniciți să-i spună când ceva nu e ok și asta l-a ajutat enorm mereu, spune el. „Am stat în studioul ăla și am scris versuri proaste, am scris „cârlige” groaznice, alături de tovarăși, prieteni și oameni în care am încredere și care nu se fereau să-mi spună E o porcărie. Am dezvoltat un obraz gros, m-am întors acolo și am încercat din nou. Și până la urmă îți dezvolți abilitatea de a-ți seama când ceva este exagerat. Am învățat să-mi impun mereu noi provocări pentru a putea deveni mai bun.”

Dar i-a luat lui Kendrick mult mai mult decât să învețe cum să compună rime pentru a ajunge regele hip-hop-ului. A crescut în Compton, California, un loc dur care a secătuit multe suflete, unde găștile de stradă, ucigașii și cadavrele presărau Rosecrans Avenue, locul în care a stat până s-a mutat relativ recent. Muzica n-a fost doar o scăpare, a avut nevoie de ea pentru a se salva. A fost obsedat încă de mic de Snoop, Dre, Pac, Public Enemy, KRS-One, Rakim, Jay-Z și Kayne, dar și de Michael Jackson, Quincy Jones, Prince, Marvin Gaye, Frații Isley, Luther Vandross și Malcom X. „Ideile lui [Malcom X] au stat la baza abordării mele”, spune el. Cartea The Autobiography of Malcom X pe care a citit-o în adolescență a contribuit foarte mult la formarea lui Kendrick ca artist. „Aia a fost prima idee care mi-a inspirat modul în care aveam să-mi abordez muzica. De la ideea simplă că voiam să devin o versiune mai bună de-a mea prin modul ăsta de gândire, în același fel în care a fost și Malcom”.

Fără muzică, s-ar fi pierdut pe parcurs. „Oamenii ăștia de succes obișnuiau să vină și să ne spună ce e bine și ce e rău în lume, dar pentru noi era fix nimic. Pentru că ne spui nouă toate lucrurile astea pozitive când noi ieșim afară și vedem cum sunt împrăștiați creierii cuiva pe asfalt. Orice ai fi zis își pierdea însemnătatea. Și-ți slăbește încrederea în sine. Te face să te simți neînsemnat. Cu cât ești mai mult expus la violență în copilărie, cu atât îți scade mai mult încrederea în sine. I-a distrus pe mulți dintre copiii cu care-mi petreceam timpul. I-a distrus în așa fel încât au ajuns să spună La dracu’ cu totul, o să fac tot ce e necesar ca să supraviețuiesc”. Cum a scăpat Kendrick și cum de nu a căzut în prăpastia asta? „Am început să mă refugiez în muzică înainte să rămân complet fără încredere în mine însumi”.

Mai târziu în noaptea aia, la Centrul Barclays din Brooklyn, Lamar urcă pe scenă ca să întâmpine o mulțime neîncăpătoare, care îl aclamă. Poartă un trening galben cu margini negre, care îți amintește de Bruce Lee în Game of Death. Are autoritate asupra scenei, face spectacol de unul singur și domină locul. Corpul lui mărunt radiază putere în timp ce se mișcă pe scenă. Precum Rakim și Nas înaintea lui, nu dansează și este serios. Mulțimea nu-și poate lua ochii de la el. Între melodii, imagini cu el din The Legend of Kung Fu Kenny, un scurtmetraj pe care l-a realizat, inspirat de kungu fu flicks din anii ‘70, apar pe ecranul mare. Lamar arată de parcă ar fi într-un film kung fu, dar ăsta nu e simplu spectacol cu costume, este despre cine este el cu adevărat. În filmele astea există mereu obsesia de a dobândi abilități și a etala măiestria, alături de o luptă interioară pentru a excela. Așa este Kendrick ca artist.

E concentrat pe perfecționarea abilităților lui, demonstrarea măiestriei și impunerea constantă a unor obiective. Întrebat care sunt cuvintele lui preferate, pe lângă „perspectivă”, Lamar a răspuns „disciplină”. „Iubesc acel cuvânt”, spune el, „pentru că demonstrează cine ești cu adevărat. Există atâtea vicii pe lumea asta, mai ales în industria de divertisment. Ești expus atât de des la ele, în orice moment. Orice ai nevoie e chiar în fața ochilor tăi. Dar cât de disciplinat mai ești în vizorul camerelor de filmat, când luminile se închid? Asta mă inspiră. Cum să te controlezi. Și asta arată cine ești cu adevărat. Să ai control asupra ta, asta-i adevărata putere”.

Kendrick e într-un continuu proces de învățare în cadrul căruia încearcă să capete control asupra propriei persoane, printr-o serie de meditații zilnice realizate dimineața. „Am nevoie de 30 de minute în fiecare zi ca să reflectez la prezent”, spune el. „Când ești în industria asta, totul este… *pocnește din degete* ... anii trec atât de rapid, pentru că lucrezi și îți planifici munca pe următoarele 6 luni - 1 an. Așa că am nevoie să mă așez și să reflectez la ceea ce se întâmplă în prezent timp de 30 de minute”. Meditația îl ajută să privească în perspectivă, care este și „cuvântul lui preferat”.

Dar Kendrick tot trăiește în America lui Trump, unde rasismul este din ce în ce mai fățiș, mai prevalent și mai violent. Câțiva dintre cei care fac parte din mișcarea de rezistență au adoptat melodia „Alright” de pe albumul To Pimp A Butterfly ca pe un imn, și el știe ce putere are melodia asta. „Aș zice că este unul dintre cele mai bune albume ale mele pentru că le-a oferit acelor copii o voce și o direcție ca să iasă în lume și să încerce să schimbe ceva. Ies în lume și fac chestii, discută, indiferent dacă fac asta în comunitatea de care aparțin sau într-un sistem pentru delicvenții juvenili. Ei vor să facă o schimbare”. Există vreun dram de responsabilitate pe umerii lui? „Este cu siguranță o responsabilitate”, recunoaște el.

„Sunt o ființă umană, o persoană, am o familie, am problemele mele personale. Dar trebuie să ofere ceva lumii. Este responsabilitatea mea. Nu este doar un job sau divertisment pentru mine, este ceea ce am de oferit lumii.”

Pe lângă impactul pe care îl are asupra industriei pop globale, comunitatea locală din care Kendrick face parte beneficiază și de pe urma succesului său. A ajutat zeci de localnici să-și găsească locuri de muncă care nu le „dau niște bani”, ci le oferă „posibilitatea de a-și câștiga traiul”. „Pui asociații YMCA (Young Men's Christian Association ) în comunitatea ta și le oferi de muncă tuturor care nu se pot angaja. Creez oportunitățile, asta fac eu. Dar de îndată ce încep să țină puterea în propriile mâini, pot continua să clădească mai departe. Oamenilor nu le vine să creadă că așa se produce schimbarea. Trebuie să înceapă cu o singură persoană”. Dr. Dre, Venus și Serena William sunt de asemenea activi în Compoton, unde Aja Brown, o femeie-primar în vârstă de 35 de ani, pune în aplicare adevărate schimbări.

„Generația asta are oportunități pe care a mea nu le-a avut”, subliniază el, adăugând că adevărata putere constă în a fi prezent în comunitățile astea. Nu e suficient doar să donezi, să scrii cântece cu mesaje puternice sau să postezi de Twitter mesaje pozitive; trebuie să apari în fața oamenilor și să le dovedești ce zici. „Sunt o grămadă de oameni cărora le este frică de proprii semeni, cultura găștilor de stradă încă mai există, dar nu îți poți permite să-ți fie frică. Trebuie să fii acolo, ca să demonstrezi că ai încredere nu doar în tine, ci și în comunitate. Oamenii caută un motiv ca să te urască. Nu le da motivul ăla. Ce se întâmplă acum este schimbarea aia când nu mai suntem speriați de mediul din care provenim. Și ideea asta o să fie propagată”.

Mulți oameni vor schimbare, dar cum se întâmplă o adevărată revoluție? Este „Alright” doar o melodie sau e ceva mai mult în spatele ei? Lamar promite că totul va fi în regulă, dar cum? „Mă gândesc mereu la comunitate”, spune Lama. „Într-atât este de simplu. Pentru că îi văd pe copiii ăștia cum cresc fără tată și nu au încrederea în sine ca să-și dea seama că sunt mai buni decât mediul în care trăiesc. Lucrurile se vor îndrepta când vom reuși să-i facem să aibă încredere în ei înșiși. Vreau să-i fac să înțeleagă că provin din același mediu ca ei și că poți reuși într-un final să aduci o schimbare”. Kendrick Lamar știe că este un artist care are puterea de a schimba lumea și lucrează întocmai la misiunea asta. „Când o să mor, o să mă odihnesc în pace pentru că o să știu că am contribuit la evoluția modului lor de a gândi”.


Mulțumiri

Text Touré
Fotografie Craig McDean
Fashion Director Alastair McKimm
Grooming Francelle Daly de la Art and Commerce.
Asistenți fotograf Nick Brinley și Maru Teppei.
Tehnician digital Nick Ong.
Asistenți stilist Sydney Rose Thomas și Madeleine Jones.
Asistent grooming Ryo Yamazaki.
Producție Gracey Connelly și Dyonne Wasserman.
Toate hainele pe care le poartă Kendrick sunt Prada.