Europarlamentari români (și PSD) mi-au explicat de ce a dat-o în bară Dragnea cu Ierusalimul

Liviu Dragnea a zis că România ar trebui să-și mute ambasada de la Tel Aviv la Ierusalim, după anunțul făcut de Donald Trump pe 6 decembrie că SUA ar putea face acest lucru.

Dar ce părere au europarlamentarii români de la Bruxelles despre anunțul lui Liviu Dragnea, care ar scoate țara noastră din rândul statelor UE? I-am întrebat pe câțiva dintre ei:

„Dragnea vrea să fie mai trumpist decât Trump”, mi-a declarat europarlamentarul Cristian Preda (PPE).

Maria Grapini (care tehnic face parte din grupul socialist, ca și deputații PSD) mi-a spus și ea un punct de vedere pe tema asta.

Europarlamentarul PSD Cătălin Ivan a fost și mai dur:

Ce să priceapă oportuniștii PSD-iști dintr-un subiect de o asemenea complexitate? Scurtul mesaj de condoleanțe al lui Ponta la moartea lui Ariel Sharon în ianuarie 2014 a fost un dezastru diplomatic total:

„Doresc să transmit expresia profundei mele compasiuni faţă de familia îndurerată şi poporul evreu şi să le adresez acestora sincere condoleanţe”, a declarat atunci prim-ministrul Ponta.

Gafa politică era gravă: nu „poporul evreu“ spunem, ci „poporul israelian”. (Oare i-o fi scris textul Dan Șova?)

De comparat cu omagiul adus atunci de Obama :
„We join with the Israeli people in honoring Sharon’s commitment to his country”…

„Israeli people” a spus Obama, iar nu „Jewish people”. Ficțiunea de respectat este că în Israel și arabii au aceleași drepturi ca și evreii. „Poporul israelian”, nu „poporul evreu”.

Se vede că lăsați singuri la manete, ăștia din PSD ar declanșa pe loc un război în Orientul apropiat.

Pe plan simbolic, Ierusalimul este într-adevăr capitala eternă a Israelului, acolo a construit Solomon templul, cel pe a cărui arhitectură mistică se bazează și francmasoneria noastră, de-i și zicem lui Dumnezeu „Marele Arhitect”. Tot în Ierusalim este acel Templu din care a gonit Hristos vânzătorii de tinichele, din care a rămas Zidul Plângerilor pe care s-a cocoțat și Mahomed când a zburat până acolo, în vis, călare pe măgărușul Buraq, cel care zvârle acum din copite prin Rai.

Acel Ierusalim desfrânat, pe care profetul Iezechiel îl compara cu o prostituată care s-a întins pe spate și „s-a crăcit pe la răscruci“ (în minunata traducere a lui Gala Galaction). Mai zice Iezechiel, profetul, despre Ierusalim:

Ierusalimul este un loc sfânt pentru evrei, creștini și musulmani, aceștia numind de altfel orașul foarte simplu: al-Quds, adică „Sfânta”.

Chiar dacă ar fi priceput despre ce e vorba, Dragnea ar fi trebuit mai întâi să se gândească serios cât de rău face. Nicio țară din UE nu s-a declarat de acord cu Trump, în primul rând pentru că declarația acestuia este contrară tuturor rezoluțiilor ONU din ultimii 50 de ani și pentru că pune în pericol întregul proces de pace din Orientul Apropiat.

Până și eurodeputații din propriul său partid își dau seama că Dragnea nu se consideră un politician și că nu-i pasă nici de soarta miilor de români care lucrează prin țările arabe din regiune. A fost doar o declarație oportunistă prin care el spera că va atrage atenția și simpatia SUA asupra persoanei lui amenințată de rigorile justiției.

E adevărat, Trump n-a făcut decât să confirme o rezoluție a Congresului SUA din octombrie 1995 care cerea mutarea ambasadei de la Tel Aviv la Ierusalim. O astfel de rezoluție intră în vigoare atunci când e semnată de președinte. Problema este că nici Bush fiul, nici Clinton și nici Obama, adică un președinte republican și doi democrați, nu au vrut să facă pasul, cunoscând prea bine fragilitatea și volatilitatea regiunii.

Dragnea ignoră probabil felul sistematic în care Trump a stârnit ranchiuna palestinienilor și a sprijinitorilor acestora. Trump reușește performanța de a face Orientul Apropiat să regrete cele două mandate ale lui Bush, care au avut consecințe dezastroase pentru regiune, prin invadarea Irakului. Noul președinte american împinge seria provocărilor inutile.

Deja în noiembrie amenințase că va închide biroul din Washington al Organizației pentru Eliberarea Palestinei. Apoi, pe 5 decembrie, cu o zi înainte de anunțul lui Trump privind mutarea ambasadei, Congresul SUA a votat în unanimitate legea Taylor Force, care blochează până în 2024 orice ajutor financiar adus Autorității Palestiniene dacă aceasta nu suprimă pensiile vărsate familiilor militanților palestinieni morți în atentate sau care sunt inculpați în Israel.

Prin anunțul mutării ambasadei, Trump se plasează astfel cu totul de partea Israelului, făcând imposibilă o mediere în conflictul cu palestinienii, în momentul în care UE rămâne cel mai mare sprijinitor al cauzei palestiniene. România nu e unul din cele 50 de state ale SUA, ci unul din cele 28 ale UE. Nici măcar Marea Britanie, cel mai apropiat aliat al SUA și care se pregătește acum să iasă din UE, nu a urmat decizia americană.

Asta pentru că rezoluția 472 a Consiliului de Securitate ONU din 1980 respinge orice modificare adusă statutului Ierusalimului, care e teritoriu neutru din perspectiva dreptului internațional.

Sigur, unele țări au un consulat în Ierusalim, dar un consulat e altceva decât o ambasadă. Un consulat eliberează pașapoarte sau se ocupă de turiștii accidentați sau închiși.

Comunicatul oficial al lui Trump nu a fost înțeles de Dragnea: E vorba acolo doar de mutarea fizică a ambasadei (ceea ce ar lua oricum ani de zile), însă se precizează că statutul ulterior al orașului sfânt pentru cele trei religii monoteiste va trebui reglat prin negocieri.

Trump nu a vorbit despre suveranitatea totală Israelului asupra Ierusalimului, întrucât pentru Națiunile Unite statutul juridic al orașului sfânt pentru cele trei religii monoteiste (iudaism, creștinism, islam) a rămas neschimbat din 1967 încoace.

În 1967, Ierusalimul istoric a fost ocupat de Israel în urma unui scurt război în care, într-adevăr, Israelul fusese agresat. Ultima rezoluție a Consiliului de Securitate ONU prin care este respinsă orice modificare a statutului Ierusalimului datează de altfel din decembrie 2016, adică abia în urmă cu un an.

Pentru ca Ierusalimul să fie capitala Israelului ar trebui ca el să fie și capitala Palestinei. Nimic nu împiedică asta, palestinienii ar putea să-și instaleze guvernul în suburbii, cum s-a și propus de fapt, insistent.

Un exemplu similar ar fi Bruxelles, care este în același timp capitala Uniunii Europene, a Belgiei ca stat federal, apoi e capitala Flandrei (Parlamentul și guvernul Flandrei sunt în Bruxelles, deși flamanzii reprezintă doar vreo 10% din populația orașului) și capitala comunității francofone din Belgia, precum și o entitate federală în sine. Bruxelles are pe deasupra propriul său guvern și un parlament regional, fiind la rândul său împărțit în 19 entități autonome.

Numai Valonia n-a vrut să aibă nimic de-a face cu Bruxelles, așa că și-a pus capitala în târgul Namur. Precum Autoritatea Palestiniană are capitala în Ramallah. Problema este că Israelul nu acceptă o asemenea soluție comună, iar aici Trump se plasează cu totul de partea premierului israelian Benjamin Netanyahu.

Mutarea ambasadei SUA acolo ar fi apoi și un cadou adus Iranului, cel mai mare dușman al statului Israel, care și-ar vedea astfel justificată politica sa regională de amestec în Irak, Siria și Liban, trei țări prin care Iranul și-a trasat deja, cu complicitatea Rusiei, o autostradă spre Marea Mediterană.