Economie

Toate lucrurile dubioase pe care bărbații le spun colegelor la petreceri

Băieți, vă rog eu, nu le ziceți femeilor ce „fertile” arată.
08 Noiembrie 2018, 10:50am
tipi la birou
Imagine via Shutterstock  

Care-i faza cu petrecerile de după muncă? Deși majoritatea facem eforturi sincere să ne păstrăm relațiile profesionale și să nu ne purtăm ca niște siniștri misogini la locul de muncă, aceste bune maniere par să piară pe apa sâmbetei când ia lumea niște alcool la bord.

Pe parcursul ultimei jumătăți de an sau cam așa, am auzit un șuvoi infinit de acuzații de abuz și hărțuire, iar o parte semnificativă dintre ele vizează decoruri nu-chiar-de-birou-dar-tot-cu-colegii-de-muncă. Aici, vedem cum unii bărbați abuzează de alcool și de natura relaxată a unui eveniment la birou, ca să-și exercite dreptul autoproclamat la corpul și atenția femeilor.

O să auzi adeseori chestia asta explicată drept flirt inocent, o lipsă de filtre sau pur și simplu interpretarea greșită a unor semnale. Ca persoană care tocmai și-a ascultat un coleg râzând pe tema violului timp de șapte minute încontinuu, sunt aici să-ți spun că e o epidemie în toată legea și că probabil nu e „inofensivă”. Mai ales pentru că bărbații care fac comentarii nelalocul lor sau agresive sunt, de obicei, într-o poziție de putere față de colegele lor.

De prea mult timp, femeile au fost nevoite să se confrunte cu asta, perpetuând o cultură a hărțuirii sexuale „acceptabile”. Ca să le dau un indiciu acestor bărbați, care poate că n-au fost niciodată admonestați public, am vorbit cu un grup de prietene și le-am adunat poveștile cu comentarii scârboase pe care le-au încasat la petrecerile de birou. De la prietene avertizate deschis cu privire la niște șefi cu „mâini deosebit de lungi”, la prietene cărora superiorii le cer să se machieze și să poarte fuste mai scurte, se pare că, totuși, mai e mult până la egalitatea la locul de muncă.

*Unele nume au fost schimbate.

„Cine a comandat curva?”

Lucrez într-o industrie dominată de bărbați care își petrec majoritatea timpului la crâșmă, unde se plâng de teme care au de a face cu proprietățile imobilare sau cu golful. Ca să nu ratez această oportunitate de networking, trebuie să mă supun la acest eveniment în fiecare joi, unde cele patru halbe de bere ale lor sunt egalate de cele patru pahare mari de vin ale mele. Săptămâna trecută când am intrat în crâșmă, unul dintre colegii mei a urlat spre celălalt capăt al încăperii (în fața atât a unor clienți, cât și a șefilor): „Cine a comandat târfa?” Ca să nu jignesc pe nimeni și să par „sensibilă”, m-am prefăcut că râd și eu odată cu brutele. Ha. Ha. Ha. — Jane*, 24 de ani, Londra

„Ești fată bună, Clare, și-ai și cur mișto”

Ăsta a fost un superior la o petrecere de birou, în fața altor seniori din firmă. Aș fi sperat la o scuză jenată luni dimineață, dar n-am primit nimic – poate era prea beat să țină minte. Nici nu mai e nevoie să zic că eu și curul meu mișto n-am mai făcut mulți purici pe-acolo. — Clare, 25 de ani, Londra

„Deci, cum stai cu viața sexuală?”

Nu-l mai văzusem pe tipul ăsta de foarte, foarte mult timp. Dar se pare că e o replică perfect acceptabilă cu care să începi o conversație cu cineva. M-a întrebat ce mai fac și cum stau cu viața sexuală – toate într-o singură suflare. M-a prins grav în offside, așa că am răspuns doar „bine și bine”, iar apoi, cea mai rea parte, i-am și mulțumit. „Bine și bine, mersi.” După aia n-aveam ce să mai fac decât să plec. Păcat de mine. — Marta*, 23 de ani, Londra

„Vin la tine sau zici pas?”

Eram la un eveniment de socializare la facultate și-mi savuram în liniște băutura la bar, perfect mulțumită. Dar, vai și-amar, o băutoare singură într-un asemenea mediu e ca o picătură de sânge într-un ocean pentru rechinii din Saratog, așa că imediat am auzit tropotul bine-cunoscut al mârlăniei care se apropie. Mă uit cum un tip la costum mă remarcă, bagă mâna în buzunar ca să-și scoată telefonul, fără să formeze niciun număr, și-l pune la ureche și vine spre mine. Văd și acum ecranul care i se aprinde la obraz, când zice: „Haha, nu, tu ești super tare. Pa, frate.” Se așază lângă mine și, fără să aștepte să scot un cuvânt, zice: „Probabil te întrebi despre ce-a fost faza aia.” „Am fost jucător profesionist de hockey și vorbeam cu un coleg de echipă.” Sperând să acopăr liniștea pe care o cream prin a nu-mi păsa câtuși de puțin de el, zice: „Știu la ce te gândești, tipul ăsta e mușchi și-atât. Și eu am făcut facultate, OK? Nu mai fi așa cu nasul pe sus.” E întotdeauna o mișcare bună să insulți o persoană pe care încerci s-o seduci și, deși a mi se spune că sunt cu nasul pe sus face minuni pentru libidoul meu, schimbul ăsta de replici nu prea m-a coafat și am urmat acest comentariu cu liniște. După efortul inițial al câtorva propoziții despre care credea, în mod evident, că-s destul flirt cât să asigure un futai: „Vin la tine sau zici pas?” „Zic pas de tot”, i-am răspuns eu. Cu un dat din umeri și un „treaba ta”, s-a dus la ale lui. Dar, hei, măcar colegul lui imaginar de echipă consideră că e „super tare”. — Morgan, 22 de ani, Saratoga



„Fetelor, sunteți epilate brazilian?”

Mă guduram din plin la un eveniment de muncă – lucrez în imobiliare, deci, practic, sunt eu și 15 bărbați zilnic – când șeful m-a întrerupt ca să mă întrebe dacă sunt epilată brazilian. Apoi a continuat prin a-i pune singurei mele colege aceeași întrebare. Se pare că întreba pentru soția lui. O fi mai bine, o fi mai rău? — Amy*, Reading

„O să-ți ling pizda lună”

Era tipul ăsta de la birou, cu care tot flirtam de ceva vreme – era șeful altui departament, dar lucram destul de mult împreună, deci, tehnic vorbind, îmi era superior. Deși relația era preponderent una de muncă, se știa că mai exista și niște flirt discret, dar niciodată nimic deplasat, pentru că am o relație fericită. La o noapte în club cu colegii de muncă, și-așa destul de bizară, a început să se dea la mine destul de intens și era evident că ar fi trebuit să-l potolesc. După ce i-am amintit că am prieten, s-a aplecat spre mine și, într-o tentativă de șoaptă seducătoare, mi-a zis: „O să-ți ling pizda lună.” Acum, după câțiva ani, nu-mi aduc aminte dacă a zis „până se usucă” sau „lună”. Dar, ca să fiu sinceră, amândouă mi se par la fel de moartea pasiunii. De ce-ar vrea s-o lingă până se usucă și de ce-aș avea eu nevoie să mi-o lingă lună?—atâtea întrebări. După asta m-am cărat și acum, de fiecare dată când doar mă gândesc la cuvintele alea, mă ia cu tremurat din plin și simt cum mi se sudează picioarele unul de altul, pentru, probabil, tot restul timpului. Nu e nevoie să mi-o lingă el până se usucă, trebuie doar să mă gândesc la el și mă usuc ca Sahara. — Heather*, Londra

„New York-ul vrea doar sex și artă. E defectă, dar într-un fel sexy”

Eram la petrecerea de deschidere a festivalului de film de la Toronto și m-am blocat într-o conversație cu unul dintre șefii de departament, care-mi explica ce fel de femei ar fi capitalele lumii. Conform acestui suflet înțelept, Londra e genul de tipă care-i „un pic cu nasul pe sus, foarte curviștină, dar ai vrea s-o prezinți alor tăi”. Se pare că cel mai mult îi place New York-ul – „New York-ul vrea doar sex și artă. E defectă, dar într-un fel sexy”. În timp ce a continuat să-mi enumere 15 orașe diferite și ce atribute feminine ar avea (Copenhaga are super craci), mi-am dat seama că poate e vina mea. Trebuia să opresc chestia asta înainte să înceapă. Însă tipul ăsta era important în companie, așa că am făcut ciocul mic și am numărat în gând de câte ori a zis „futai” și „țâță”. Am pierdut șirul la 32. Tot n-am zis nimic, însă, în schimb, am dat pe gât trei pahare cu votcă, în timpul pe care el la petrecut spunându-mi de ce „San Francisco are o pereche de țâțe super mișto, dar e plictisitoare, în pula mea”. „Am fost cu multe Londre”, îmi zice, și-mi face cu ochiul. Din păcate, cred că până și el s-a încurcat în propria metaforă la final; se referea doar la femei care locuiau acolo sau încerca să facă generalizări majore, jignitoare, despre toate femeile, în timp ce le asocia arbitrar cu niște orașe? Toată chestia avea nevoie de un pic mai mult efort. În fine, divaghez cu încercarea de a-i înțelege demența, pentru că, efectiv, cui îi pasă? —Kat*, Toronto

„Mor după vibe-ul tău. Arăți atât de FERTILĂ”

Ăsta a fost un comentariu neprovocat de la un bărbat pe care nu l-am cunoscut niciodată. M-a oprit să-mi zică: „Nu fac de-astea în mod normal, dar a trebuit să vin la tine și să-ți zic. Mor după vibe-ul tău. Arăți atât de fertilă.” Nu eram sigură dacă fertilă e un compliment și, de-atunci, am rămas incapabilă să deduc ce zicea. Bănuiesc că o să rămână pe veci una dintre marile întrebări fără răspuns ale universului. — Emily*, Londra



„Doar sânul?”

Eram într-un mediu semi-profesional prima dată când l-am întâlnit pe iubitul prietenei mele (care e astăzi soțul ei, dar să nu deschidem acea cutie a Pandorei). Ca în multe interacțiuni sociale preliminare, mi-a spus că e avocat. Eu sunt actriță. Se pare că era extaziat să-mi poată vorbi despre diverse aspecte ale industriei în care lucrez și care-l interesau. Sunt mai mult decât fericită să pot vorbi despre ceea ce fac, dar nu sunt sigură de câte ori poate să-mi menționeze cineva sânii într-o tiradă de întrebări, înainte să devin un pic suspicioasă de motivele lui. „Ai fost vreodată nud în vreun rol?”, m-a întrebat. „Cât de mult ar trebui să te plătească ca să te dezbraci?” „Doar un sân?” „Ce-ar trebui să se întâmple ca să te dezbraci la o filmare?” Cea mai ciudată parte a interacțiunii ăsteia e că încerca să fie realmente interesat, într-un fel despre care cred c-a presupus că nu m-ar deranja. Din păcate, interesul ăla era strict față de nuditatea mea și nu eram pe zonă cu faza asta. Sunt actriță, nu star porno, și să mă întrebi ce sân aș prefera să arăt la cameră „dacă aș fi nevoită” e pur și simplu incredibil de straniu în contextul socializării, și nu e o conversație pe care aș vrea s-o mai port vreodată. (Dar, doar de dragul clarității, ar trebui să fie dreptul.) — Daniella, 26 de ani, Vancouver

„O, ia uită-te la toate femeile astea și uită-te și la toate lucrurile astea”

O, doamne. Mai puțin amuzantă și mai degrabă sinistră a fost conversația pe care-a trebuit s-o îndur cu un producător executiv alb, care vorbea despre diversitate în film, în timp ce se afla la un eveniment al industriei, la Londra. Era britanic, cu un accent internațional, pe care clar îl culesese după ce locuise o vreme la L.A. și fusese un cretin și acolo. Conversația a început când ne-am apucat să discutăm despre diversitate în filme, la care mi-a zis că lui i se pare „bifat de căsuțe” în mod inutil. „O, ia uită-te la toate femeile astea și uită-te și la toate lucrurile astea”, a zis. Nu știu la ce se referea când a spus „lucruri” (cu tot cu ghilimelele mimate) și cred că e mai bine să nu mă gândesc la asta. Conversația s-a încins pe măsură ce îi contraziceam vehement toate comentariile pe care le făcea; nimic nu se compară cu a ți se spune „șșș”, în timp ce cineva continuă să fie jignitor în mod inexplicabil, sincer, rămăsesem mască. După o vreme am tăcut și l-am lăsat, pur și simplu, să treacă peste mine. După, am făcut un duș foarte, foarte lung. —Sasha*, Londra

„Aproprierea culturală e o invenție a stângii”

Mă îmbarcasem pentru un eveniment de socializare pe un iaht la Londra – știu ce-ți trece prin cap: networking + incapacitatea de a scăpa de-acolo transformă totul într-un mare chin. Ai avea dreptate. Petrecerea avea o temă vagă cu „tente de sălbăticie”. Eu una n-am participat la temă, ca, de altfel, nici 99% dintre oamenii de la bord. Un tip a participat, a venit îmbrăcat din cap până-n picioare în straie africane, cu tot cu aranjament de fructe pe cap. Era alb. Când i-am zis că mi se pare incredibil de nepotrivit, a pufnit. Apoi m-a întrebat dacă sunt „una dintre liberalele alea îngrozitoare” și s-a lamentat că „aproprierea culturală e o invenție a stângii”. Ne-am certat vreo 20 de minute, iar apoi mi-am amintit că o să fiu blocată cu el pe iahtul ăsta următoarele trei ore, așa că m-am dus să mă ascund în cabină. — Lil, 23 de ani, Londra

„Am auzit că ești foarte emancipată sexual zilele astea”

M-am dus la un eveniment pentru absolvenți la câțiva ani de la absolvire și am fost expusă la toți oamenii cu care tăiasem legătura dintr-un foc imediat după ce am plecat de la universitate. Pe la jumătatea evenimentului am fost abordat de un vag prieten al unui prieten – vorbim despre genul de tip căruia probabil m-am prezentat de fiecare dată când l-am văzut, pentru că era atât de nememorabil. Fără niciun fel de introducere, zice: „am auzit că ești foarte emancipată sexual zilele astea”. Apoi mi-am amintit instantaneu de ce nu-i mai văzusem pe oamenii ăștia de doi ani. — Meg*, Oxford

„Ne pregătim de un threesome de supt pula?”

Lucram ca runner în post-producție și m-am trezit într-o conversație cu un tip de vârsta mea și superior ierarhic, la niște pahare după birou. S-a apropiat un coleg senior și, în fața tuturor oamenilor din încăpere – era o băută la job destul de liniștită, așa că nu exista niciun zgomot de fond bețivănesc ca să-l acopere – „Ce se-ntâmplă aici – ne pregătim de un threesome cu supt pula?” Am fost atât de surprinsă încât n-am zis nimic. Cea mai dezamăgitoare parte e că au auzit cel puțin zece oameni și nici măcar unul n-a intervenit să admonesteze comentariul nelalocul lui, în schimb, au chicotit cu el, ca și cum voiau să-l mulțumească. E dubios să lucrezi în media. — Katie, 22 de ani, Colorado

„Cât costă?”

Ieșisem la un eveniment obișnuit de networking cu o prietenă și taică-său. E drept că era un pic mai în vârstă decât băutorul obișnuit, dar nimic ieșit din comun. Vorbim de vârsta lui John Hamm, nu a lui Hugh Hef. Un tip la costum începe să vorbească cu mine la bar, în timp ce ne așteptam băuturile – părea în regulă, un pic arogant, dar la limita suportabilului. Îi vedeam pe barmani pasându-și sticla de vodcă, așa că m-am gândit că Porn Star Martini-ul meu nu poate să fie prea departe. După câteva minute de conversație, zice: „Deci... cât costă...?” și apoi a arătat din cap către tatăl prietenei mele. „Cât costă ce?”, l-am întrebat. „Păi, știu – și știi și tu – că n-o arzi cu tipul ăsta de distracție, nu?” Mi-a picat falca și m-am uitat de la tipul la costum (și zgârietura lui din barbă murdărită, încă acoperită cu o bucățică minusculă de hârtie igienică de la rasul de azi-dimineață) la tatăl prietenei mele și înapoi. Tipul la costum a rânjit, cât timp eu mă bâlbâiam. Tatăl prietenei mele a fost, în mod dubios, flatat, dar să nu explorăm asta prea mult. Aia a fost prima dată când am fost confundată cu o prostituată, dar, având în vedere că doar săptămâna trecută o femeie mai în vârstă a afirmat că nu arăt „îndeajuns de mare cât să fii iubita cuiva”, sunt destul de sigură că n-o să fie ultima. —Megan, 25 de ani, Londra

„Ai un cur ca Kim K”

Lucram într-o crâșmă cu mulți colegi care în același timp flirtau cu mine și erau și incredibil de nepoliticoși. Cred că se trage din politica de pe terenurile de joacă, care zice că dacă un băiat place o fată, probabil ar trebui s-o îmbrâncească și s-o facă urâtă. Colegii mei de serviciu nu erau cu nimic diferiți, din păcate. Odată am fost întrebată dacă am o dizabilitate, pentru că sunt atât de scundă. La băuta de după muncă, același tip mi-a zis a doua zi că am „un cur ca Kim K”, pentru că mă văzuse aplecată peste xerox și-i plăcuse ce-a văzut – ceea ce e ciudat, pentru că chiar sunt prea scundă ca să mă aplec peste orice. Apoi, mai târziu în discuție, mi-a spus că oricum îi plac fetele înalte cu fundul mic. Ce infantil dubios era. — Constance, 24 de ani, Londra

„Porți chiloței albi?”

Eram la o petrecere enervantă de tip white party, un eveniment pentru întreaga industrie, la care toată lumea trebuia să poarte ceva alb. Toți oamenii cu care lucram zi de zi erau acolo, plus cei cu care speram să lucrez pe viitor. Toată lumea bea și se descurca destul de bine cu menținerea etichetei și lucrurile mergeau minunat, până când m-am blocat într-o conversație cu șeful meu – ȘEFUL MEU – care m-a întrebat în șoaptă dacă port și „chiloței albi”. Chiloței! Nu e nimic mai rău decât un om care se zice „chiloței”, mai ales cu tot cu un mic lins de buze. Ce-a fost mai rău e că a și trebuit să lucrez cu el a doua zi. — Lucy, 27 de ani, Londra

„M-am gândit la asta și probabil că ai arăta bine goală”

Lucram la un bar și, după o tăcere demonstrativă, prelungită, un coleg mi-a zis: „M-am gândit la asta și probabil că ai arăta bine goală”. Nu știu ce-a fost mai jignitor – faptul că a zis „probabil” sau faptul că i s-a părut o chestie potrivită de spus unei colege, plus faptul că „probabil” mi-ar plăcea să aud așa ceva! — Zoe, 20 de ani, Hampshire

„Apoi ne-am fute pe birou, la muncă”

Colegul meu știa că am prieten, dar asta nu l-a împiedicat să se îmbete muci la petrecerea de Crăciun și să mă implore să mă despart de prietenul meu, ca să fiu cu el. Curtea/cearta menită să declanșeze respectiva despărțire a implicat niște detalii grotești despre cum și-ar imagina că facem noi doi sex. Se pare că „ne-am fute pe birou la muncă” și, din fericire pentru mine, a adăugat că m-aș „simți foarte bine”. Cel puțin era luată în calcul și plăcerea mea, în fantezia lui. Cu toate astea, a trebuit să refuz politicos. Apoi a sfârșit prin a pleca acasă cu o altă colegă. Probabil s-au futut pe birou, la muncă. — Rhea*, Londra

Articolul a apărut inițial pe VICE CA.