Chestii

M-am dus la un curs unde trebuie să mă holbez la vagine

Și a fost o experiență excelentă.

de Rebecca Baden; translated by Oana Maria Zaharia
27 Iunie 2017, 12:17pm

Stau pe spate, goală de la buric în jos, în sufrageria unei necunoscute, unde o femeie pe nume Jasmin îmi inspectează vaginul, iar eu trec printr-un moment rar de conștiință de sine: mi-am dat seama că mai degrabă mi-aș arăta vulva unor necunoscuți decât să vorbesc despre sentimentele mele.

În prezent, Jasmin se antrenează să devină o specialistă în sex la un sex shop feminist din Berlin numit „Sexclusivity". Motto-ul magazinului e: „Femeile pot face orice, dar nu sunt obligate să facă nimic." În fiecare seară de vineri, magazinul găzduiește un workshop care are scopul de a le ajuta pe femei să-și înțeleagă și să-și aprecieze mai mult corpul. Tema săptămânii acesteia e privitul vulvei, care a descris pe pagina evenimentului astfel: „Vrem să fim văzute și auzite prin intermediul păsăricilor noastre frumoase și unice."

Așadar, acum câteva zile, m-am alăturat unui grup de șase femei cu vârste între douăzeci și treizeci și ceva de ani, în sufrageria Laurei Merrit, proprietara magazinului Sexclusivity. Laura are apartamentul chiar deasupra magazinului și l-a decorat cu elemente pe care le vinde și jos: Cartea Vulvei, de Dian Hanson, se află pe un raft, deasupra unor perne în formă de vulvă. Pe celălalt perete sunt afișate dildo-uri, vibratoare și strap-on-uri. Din magazin se aude vocea unui client de sex masculin, dar el nu e primit la mica noastră întâlnire, pe care Jasmin o numește salonul de plăcere al femeilor.

Prin ateliere de yoga nud, vizionări de filme porno feministe și lecții de ejaculare feminină, Laura și echipa ei încearcă să ajute femeile să-și privească altfel corpurile. Jasmin crede că, prin creșterea vizibilității vaginelor, femeile vor dezvolta o relație mai sănătoasă cu propriul corp.

Citește și: Clipul ăsta îți explică toată drăgălășenia din spatele clitorisului

Conform unui studiu al Societății Germane de Operații Intime și Estetică Genitală, aproape jumătate dintre femei nu-și suportă organele genitale. „Trăim într-o societate suprasexualizată", mi-a zis Jasmin. „Generația noastră vede multe filme porno și crede că așa trebuie să arate o păsărică perfectă. E o tâmpenie." Laura speră ca, prin aceste ateliere, femeile să învețe să aibă încredere în ele și să depășească stereotipurile promovate de filmele porno.

Lucrarea socioloagei Anna-Katharina Meßmer analizează idealurile de frumusețe aplicate vaginelor. „Cea mai populară formă e cea de chiflă", mi-a zis ea prin telefon. „Trebuie să ai cea mai strâmtă și netedă vulvă, care nu arată semne de îmbătrânire, nașteri sau experiențe sexuale. Nu prea e o viziune realistă." Terapeutul Andre Bräu e de acord, dar notează și că, pentru că bărbații cresc cu organul genital atârnat în față, și-l înțeleg mai bine și se obișnuiesc mai ușor cu imaginea lui.

Revenind în sufrageria Laurei, ne pregătim de o ședință de privit vulva. Nu m-am uitat la ea niciodată, a recunoscut una dintre participante. Celelalte femei au aprobat și ele din cap. Două minute mai târziu, eram toate dezbrăcate.

Citește și: M-am lăsat pe mâinile unei antrenoare de sex timp de o săptămână

M-am întins pe spate cu mâinile pe burtă și Jasmin a îngenuncheat în fața mea. După câteva clipe, îmi dau seama că nu mă deranjează foarte tare să stau dezbrăcată. Îmi cunosc vulva foarte bine – o privesc adesea în oglindă. Nu prea pot rezona cu femeile care nu și-au inspectat propria vulvă, pentru că eu fac asta de la vârsta de șapte ani, când am început să fiu curioasă în legătură cu corpul meu. Mi-am încurajat și foștii iubiți să-mi exploreze îndelung vulva. Mi se pare aproape natural să las o necunoscută să facă asta.

Mai mult îmi fac griji în legătură cu discuția de după. Așa că încerc să mă gândesc la orice altceva – la vreme, la mama, la destinații de vacanță...Dar un gând alarmat îmi întrerupe starea de zen: „Căcat, sper că nu-mi curge sânge!" Aproape am uitat că mi-a venit ciclul de dimineață.

În scurt timp, inspecția e gata și ne adunăm toate în cerc să discutăm despre experiență. Din fericire, se pare că nu sunt singura care nu se simte confortabil să vorbească despre asta – majoritatea participantelor preferă să facă glume decât să vorbească serios. Jasmin intervine și ne salvează: „Fiecare vulvă e diferită, dar toate sunt frumoase. Mi-ar plăcea să-mi rog toate prietenele să mi le arate pe ale lor."

După discuție, e rândul meu să inspectez. Jasmin se întinde pe o pernă și își desface picioarele. Timp de câteva minute, nu fac altceva decât să mă uit la vulva ei. Mă străduiesc să nu fac mutre ciudate și să nu mă gândesc că e o situație jenantă sau dubioasă. După câteva clipe, înclin capul într-o parte și apreciez cât de diferită e vulva lui Jasmin față de a mea.

Citește și: Manualele medicilor care ziceau că femeile nu au organe genitale

Avem ceva mai mult de vorbit la a doua sesiune de discuții. Eu vorbesc despre cum sunt descrise vaginele în societate și cum, până atunci, n-am mai văzut niciun alt vagin decât în arta feministă, niciodată în viața reală. „La început a fost un pic jenant, dar chiar e mișto să stai dezbrăcat în fața altor oameni", a zis o participantă.

Două ore mai târziu, atelierul se încheiase. Toată lumea a recunoscut că se simțea mai deschisă decât până atunci. Unele au zis că, inițial, le-a fost greu să țină ochii deschiși, dar apoi au lăsat imaginea să le umple mintea.

Eu m-am simțit satisfăcută și pot spune că apreciez și mai multe proiectele feministe care au scopul să le facă pe femei să se simtă mai frumoase și mai apreciate. „Toate vrem să fim vizibile", a zis Jasmin mai târziu. „Poate fi o provocare inițial, dar e și vindecător."