Publicitate
High hui

Ce să-i spui copilului tău despre droguri ca părinte în România

În România, sunt copii care se apucă de droguri de la 13 ani, dar societatea preferă să închidă ochii.

de Ana Tepșanu
23 Aprilie 2019, 12:01pm

Poți să începi să vorbești cu copilul tău despre droguri chiar și de la 9 ani, spun specialiștii. Persoanele din poză nu au legătură cu textul Fotografie via Pixabay

Anul trecut, drogul „Zombie” le prăjea mințile a zeci de tineri din Câmpia Turzii, unii dintre ei încă elevi la liceu. Era vorba despre unul dintre drogurile așa-zis legale, adică etnobotanicele despre care, tot anul trecut, Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a decis că procurarea lor pentru consumul propriu nu mai e ilegală. Asta, în timp ce, dacă ești prins cu un joint la tine, riști să te ia garda.

În campania VICE „România în sevraj”, ți-am arătat ce înseamnă consumul de droguri în România, de la marijuana medicinală și bolnavii care utilizează canabis ilegal până la morții pe care statul îi ascunde pentru că îi e rușine cu ei. Deși drogurile au rămas un subiect tabu la nivel declarativ, ele se regăsesc constant în viața de zi cu zi. Chiar și a copiilor tăi.

O arată și Raportul național privind situația drogurilor în România 2017 realizat de Agenția Națională Antidrog (ANA): media de consum a drogurilor este de 17,3 ani, iar vârsta de debut este de 13 ani. Marijuana (canabisul) a înregistrat o creștere de consum față de anii trecuți și continuă să fie cel mai utilizat drog din România. În top urmează noile substanţe psihoactive (NSP) sau etnobotanice, cocaină, ecstasy, ciuperci și heroină.

Dintr-un studiu făcut în școli, în 2015, cu răspunsuri de la elevi români de 16 ani, afli că pentru prima dată din 2000 încoace, consumul de droguri tari (altele decât canabisul) în rândul acestor tineri a depășit în România media Uniunii Europene. Deși multora nu le place să vadă realitatea, în condițiile astea se pune o problemă serioasă pentru părinții români: cum vorbesc cu copilul lor despre droguri și ce trebuie să știe ei pentru a putea deschide discuția.

Chiar dacă astăzi vorbim despre legalizarea marijuanei sau despre beneficiile canabisului medicinal, multe studii demonstrează că să consumi canabis din adolescență îți poate afecta creierul încă în formare (poți citi aici sau aici). Adică, poți să te prăjești pe bune dacă fumezi constant de la 14 ani, nu mai includ aici și consumul de droguri de mare risc.

Am vorbit cu Alina Ciupercovici, manager la Clinica ALIAT din Suceava și psihoterapeut specializat în adicții, pentru a afla cum poți să vorbești cu copilul tău despre droguri și cum poți evita un abuz din partea lui.

facebook-Alina-Ciupecovici
Alina Ciupercovici Fotografie via contul ei de Facebook

VICE: La ce vârstă este indicat ca părinții să înceapă să discute cu copiii lor despre droguri și de ce?
Alina Ciupercovici: În ultimii ani, a scăzut îngrijorător vârsta de debut al consumului de droguri în rândul tinerilor. Pacienții noștri tineri cu dependență de droguri declară debutul consumului în jurul vârstei de 13-14 ani, în anturaj, însă de multe ori poate coborî până la 12 ani. La vârsta asta, copiii deja aud, știu, sunt în anturaje în care drogul poate fi disponibil, chiar dacă la început e privit ca ceva „cool de încercat”. Părinții ar trebui să vorbească cu cei mici în perioada preadolescenței, când ei au între 9 și 12 ani.

Sunt probabil părinți care vor spune că este prea devreme să le pomenești copiilor de droguri. Cum combați asta?
Gândurile că ar putea fi prea mici și nepregătiți emoțional pentru un astfel de subiect sunt ale noastre, ale adulților și ale părinților, și nu exprimă realitatea copiilor noștri. Pentru adulți încă poate fi un subiect tabu, un comportament incriminat, asociat cu delincvența, despre care nu vorbim de teamă cumva să nu obținem efectul invers. Realitatea copiilor noștri, cea trăită de ei zi de zi în grupul de colegi, prieteni, școală, prin accesul mai mare la informație și tehnologie, este alta.

De ce e important ca părinții să discute cu copiii lor despre droguri și nu să închidă ochii ca și când drogurile nu există, iar copiii lor nu le vor folosi niciodată?
În primul rând, pentru că drogurile sunt deja un subiect pe care îl aud în jurul lor, nu are niciun sens să ascundem că noi, părinții, știm despre asta și că putem vorbi despre asta. Este recomandat ca părinții să inițieze ei această discuție cu copiii lor și să prevină astfel situația în care copiii să afle de la prieteni mai mari, să își formeze credințe eronate despre droguri sau chiar să fie inițiați în consum fără să știe real despre ce este vorba.

„Disponibilitatea și accesibilitatea drogurilor au crescut în ultimii ani foarte mult odată cu apariția etnobotanicelor.”

Drogul este mai la îndemână și mai ușor de procurat. Este un aspect care trebuie luat în considerare când vorbim despre necesitatea sau nu a discuției despre droguri cu copiii. Nu înseamnă însă că obligatoriu odată cu aceste schimbări fiecare copil prezintă un risc înalt, aproape de neevitat, de a consuma droguri. Discuția venită din teamă sau furie a părinților poate pune presiune în relație și poate transmite neîncredere copilului, ceea ce îl poate inhiba în a vorbi deschis despre ce simte și crede, de a pune întrebări și de a se ajuta de informațiile pe care părintele i le-ar putea da.

Care este cel mai bun mod prin care poate fi abordată situația; cum ar trebui gestionată discuția?
Este important să-i transmiți copilului că poate să te întrebe pe tine, pentru că îi ești părinte și îi ești aproape necondiționat. Este important să nu te panichezi sau te înfurii dacă îți povestește ce știe despre droguri sau că a auzit că sunt colegi sau prieteni consumatori în anturajul lărgit. Este firesc să simți teamă, îngrijorare sau furie dacă descoperi că nu știi tot ce se întâmplă cu copilul tău și nu ai putut să îl protejezi în situațiile la care poate a fost expus. Însă, este indicat să nu fie proiectate aceste emoții asupra copilului – nu va avea încredere să îți spună mai multe, cine l-a îndemnat și i-a dat droguri, dacă a consumat sau a simțit tentația de a consuma.

Spune-i clar copilului că nu tolerezi consumul de droguri, că este o valoare de bază pe lângă toate valorile familiei pe care i le-ai transmis deja și care sunt informațiile care îți mențin această valoare. Copiii trebuie să știe că toate substanțele de acest tip sunt nocive pentru creier. Nu există negociere sau nuanță aici.

Cum se pot informa corect părinții cu privire la droguri?
Informarea corectă cu privire la droguri poate fi asigurată prin apelarea la profesioniști specializați în adicții și prin urmărirea subiectelor și a materialelor despre droguri pe internet sau media, însă doar atât timp cât este dată sursa informațiilor, sunt realizate de profesioniști și instituții avizate sau aparțin clinicilor terapeutice și medicale din domeniul sănătății și adicțiilor.

Este recomandată precauția în citirea nefiltrată a materialelor despre droguri, pot fi și informații eronate, incomplete sau părtinitoare. Până la urmă, tot așa pot ajunge adolescenții să consume droguri – prin accesul la informații fragmentate, cum este cazul etnobotanicelor „din plante” care pot fi consumate des și în cantitate mare, odată ce sunt doar „amestecuri din plante”.

Diferă modul în care trebuie sa abordezi discuția cu copilul dacă s-a apucat sau nu?
Da, discuția este specifică momentului sau etapei în care este copilul cu privire la consumul de droguri. Calmul, informarea, conectarea emoțională la copil și la ce are de spus, sprijinul spre a lua deciziile potrivite, transmiterea atitudinii și emoțiilor personale într-un mod non-agresiv sunt însă invariabile. Discuția este abordată diferit și în funcție de drogul consumat sau încercat, dat fiind că unele droguri au o putere adictivă crescută, chiar de la prima doză.

„Este important ca părintele să cunoască clasele de droguri și efectele specifice.”

În situația în care există deja un episod de consum sau un consum recreațional, este indicat ca discuția să fie făcută cu mult calm și să fie ascultat copilul, pentru a înțelege cum a ajuns să consume, cu cine, ce crede și simte despre asta, ce l-a făcut să consume din nou, cum au evoluat episoadele de consum, ce credințe are deja formate, dacă este un episod de consum unic, un consum recreațional sau este deja un abuz de drog. În funcție de aceste lucruri, se poate vedea care sunt necesitățile de intervenție, informare, comunicare.

Și dacă s-a ajuns deja la un abuz de droguri?
În situația de abuz de drog (episoade de consum crescut ca durată, frecvență, cantitate), este indicat ca discuția să fie direcționată spre a-l face pe copil să reflecteze la situația gravă în care s-a pus și se pune continuând consumul. Este necesară evaluarea grupului de prieteni, dacă abuzul de drog este influențat de acesta, și în ce măsură copilul poate fi autonom de grup sau nu. Și, cel mai important, să înțeleagă că abuzul duce la adicția de substanțe, o problemă gravă și cronică de sănătate psihică.

Este bine ca părintele să ceară ajutor, pentru că mulți părinți pot reacționa impulsiv, sub conducerea fricii, a panicii, neputinței sau furiei, îndepărtându-și copilul și mai mult.

Cum își poate da seama un părinte dacă are motive de îngrijorare cu privire la copilul lui, în ceea ce privește consumul de droguri?
Semnele care ar putea genera părinților motive de îngrijorare și un potențial consum de droguri al copilului pot cuprinde: schimbări recente în comportament sau personalitate (dacă a devenit mai retras, se enervează ușor, este neliniștit, apatic), schimbări ale obiceiurilor alimentare (lipsa poftei de mâncare, scădere în greutate, poftă mai mare de alimente dulci), neglijarea igienei personale și a aspectului fizic, scăderea sau pierderea interesului pentru activități de care obișnuia să se bucure, schimbarea cercului de prieteni, cere mai mulți bani, are absențe școlare, petrece cel mai mult timp în afara casei, pare că nu îi mai pasă de prieteniile de dinainte, de valorile sale, de reputație.

Dacă un copil este într-un anturaj despre care părintele știe/bănuiește că utilizează droguri. Ce poate face în astfel de cazuri?
Poate cel mai potrivit ar fi ca părintele să discute deschis cu copilul său despre aceste îngrijorări, pentru ca apoi să poată ști cum ar fi indicat să reacționeze și să intervină. Comunicarea rămâne și aici cea mai potrivită intervenție. Este importantă cultivarea către copii a independenței față de anturaj și a-i face atenți la presiunea grupului și la cum să procedeze în aceste situații. Dacă într-adevăr în anturaj se consumă droguri, părintele poate transmite copilului recomandarea retragerii din anturaj prin aducerea de informații și/sau exemple personale în acest sens (experiențe personale despre situații în care a luat decizii legate de alegerea anturajului pe motive de siguranță, valori, confort etc.).

Ar trebui ca părinții să facă diferența între droguri, spre exemplu, droguri ușoare (canabis) și cele de mare risc (heroină, cocaină, ecstasy) sau etnobotanicele?
Da, de asta depinde foarte mult intervenția încă din momentul în care consumul ar fi la început, unul recreațional, sau chiar episod de consum unic. Spre exemplu, chiar dacă sunt considerate droguri „legale”, etnobotanicele, unul din drogurile cele mai consumate de tineri, au o putere adictivă ridicată, uneori dorința și gândul de a consuma din nou instalându-se de la prima doză.

Nu este indicat să fie considerate toate drogurile sub eticheta „substanțe interzise” pentru că în funcție de cunoașterea drogului și a efectelor lui poate depinde evoluția consumului, specificul discuției cu copilul și posibilitățile de intervenție înainte să se ajungă la dependență.

Dacă deja are nevoie de intervenție (dezintoxicare sau substituție) cum îl conving să accepte ajutorul?
A vrea să convingi pe cineva de ceva poate transmite de multe ori că te concentrezi pe punctul tău de vedere și nu mai aduci emoțiile tale în comunicare și nu arăți disponibilitate pentru emoțiile lor. Ceea ce poate face un adolescent sau tânăr adult să accepte să primească ajutor este legătura emoțională cu cei apropiați.

În situația în care persoana refuză situația de a primi sprijin pentru problema de dependență de droguri cu care se confruntă, recomandăm familiilor să discute cât mai deschis, calm și fără să pună presiune, să comunice că doresc să sprijine pentru că sunt îngrijorați și doresc ca fiul/fiica lor să fie bine, să povestească variantele pe care le-au aflat legate de primirea de ajutor specializat și împreună să găsească un plan de intervenție cât mai potrivit. Asta poate însemna dezintoxicarea ca prim pas, apoi monitorizarea medicală, psihoterapia individuală și de familie, în regim ambulatoriu și/sau rezidențial. Este importantă disponibilitatea familiei în recuperare, nu doar ca sprijin, ci ca implicare propriu-zisă, prin participarea întregii familii la ședințe de psihoterapie familială.



Din experiența ta, cum știi că reacționează cei mai mulți părinți când descoperă că fiul/fiica că a fumat canabis?
De multe ori, atunci când descoperă că fiul/fiica a fumat un joint, părinții reacționează cu panică și furie, și ca urmare adoptă reguli și limite deseori nefirești în raport cu vârsta copilului (de exemplu la 16 ani nu îl mai lasă să meargă nicăieri neînsoțit de ei înșiși) sau au o atitudine distantă și întrerup comunicarea. Dacă deja a consumat, este recomandat să fie ajutat să cunoască toate informațiile referitoare la marijuana, dincolo de anumite mesaje de marketing incomplete menite să sprijine legalizarea.

Apoi, ar ajuta să audă de la părinți că:

„La fel ca tutunul, cel mai bine este să nu te apuci, toate substanțele de acest tip sunt nocive pentru creier. Dar, dacă ai încercat, iată care sunt efectele pe termen scurt și lung; este bine să știi că abuzul este un risc și ce se poate întâmpla atunci când se ajunge la abuz.”

Crezi că este mai degrabă un subiect tabu pentru părinții din România?
Menținerea consumului de droguri ca tabu poate fi dată pe de o parte de lipsa de informare reală și completă sau de neacceptarea actualității legate de consumul de droguri în țara noastră. Pe de altă parte, tabuul vine și de incriminarea consumului de droguri, de asocierea cu delincvența. Cu toate astea, observăm o schimbare în această privință. Tot mai mulți părinți caută să se informeze, să înțeleagă fenomenul, să știe cum să reacționeze și să comunice cu copilul lor despre droguri.

Credem că este important să fie dezvoltat în acest sens un sistem de informare și sprijin pentru părinți la nivel național despre consumul de droguri și adicții în general (jocurile de noroc și consumul de alcool sunt de asemenea în creștere în rândul tinerilor). Un astfel de sistem ar putea reduce cazurile de abuz și de dependență gravă în rândul tinerilor, ar putea îmbunătăți comunicarea și relaționarea între părinți și copil, accesul mai rapid la sprijin și prognosticul mai favorabil pe termen lung.

Editor: Iulia Roșu