Românii care spun că Răzvan Ciobanu merita să moară că era gay și bogat îți arată ipocrizia noastră

Pe 29 aprilie, Răzvan Ciobanu, 43 de ani, creatorul de modă și fostul jurat din emisiunea „Bravo, ai stil!”, a murit în urma unui accident. Încă se discută cauzele care au dus la acest accident, așa că nu o să o lungesc și eu cu prea multe detalii. Până acum se știe că Răzvan Ciobanu se întorcea de pe litoral, conducea cu viteză mare, a pierdut controlul volanului, a mers pe un câmp cam șapte sute de metri, apoi a intrat în niște copaci. Nu purta centură de siguranță, iar greșeala asta i-ar fi fost fatală.

În ciuda numeroaselor campanii de conștientizare de la noi, și din alte țări, oamenii tot nu vor să înțeleagă că scopul centurii de siguranță nu e doar unul platonic - ca să nu primești tu amendă - ci unul cât se poate de real: îți poate salva viața.

Din cercetările Poliției, Ciobanu a fost singur pe drum, la producerea accidentului, așa că nu au existat alte victime. Dar, cu toate că e vorba despre un accident produs din neglijență, tot mi se pare o tragedie de care nu mă pot bucura.

Accidentul a fost în a doua zi de Paște și ai zice că măcar într-o zi sfântă creștinilor se vor abține nițel să fie răutăcioși pe Facebook. M-am înșelat, internetul ține să mă contrazică. Nu vorbesc de oamenii care-l critică pe răposat că n-a purtat centură și a condus într-un mod care putea fi periculos și pentru alții. Mai jos, însă, o să-ți arăt reacții de la oameni care chiar jubilează că tipul a decedat, pentru că era homosexual, avea bani și, mă rog, alte motive de-astea dubioase pentru care oamenii merită să moară, în percepția lor.

Cei mai vocali au fost românii care nu au auzit până acum de Răzvan Ciobanu și sunt de părere că un om necunoscut lor nu merită să ajungă subiect de știri. Genul ăsta de indivizi cred că totul se învârte în jurul lor și cumva presa ar trebui să filtreze știrile în așa fel încât să nu mai vorbească de persoane „anonime”.

Știu că nu e singurul om care a murit într-un accident, dar chestia e că genul ăsta de știri apar zilnic, numai că, de data asta, șoferul a fost o persoană publică. Nu ai să vezi niciodată oameni care să comenteze la alte știri cu accidente că nu-i interesează subiectul sau victimele. Ba din contră, toate reacțiile sunt pline de compasiune și păreri de rău. Dar, aparent, dacă ești persoană publică, nu mai meriți astfel de reacții.

Apoi mai sunt ăștia care cred că stă în putea lor să decidă care-s oamenii mai importanți de care ar trebui să-ți pară rău. Cică nu e știre de interes public, i-auzi! Orice accident e de interes public, pentru că în România cinci români mor zilnic în accidente rutiere, ceea ce ne clasează pe un loc fruntaș în Uniunea Europeană. Avem cele mai însângerate șosele, iar motivele sunt numeroase: de la educația șoferilor la condițiile proaste de drum și lipsa autostrăzilor.

Din nu știu ce motiv, unii au o problemă cu omul pentru că avea bani. Aici cred că ar putea intra aia cu „capra vecinului”. Înțeleg că prostia se plătește, nu contest, dar luxul ce are? Se pare că e greșit să muncești și să câștigi suficient cât să trăiești în lux. Nu luxul i-a adus sfârșitul creatorului de modă, dar pe unii gândul ăsta îi face, cred, să se simtă mai bine cu viața lor. Oricât de rău mi-ar merge, n-aș putea să mă bucur niciodată de o tragedie, doar pentru că acel om a dus-o mai bine ca mine.

Oh, vai, rușine oamenilor care au exprimat un „Dumnezeu să-l ierte”, că aparent e un păcat să faci „un ban ușor”. De parcă știu ei exact cât de ușor a făcut omul ăsta banii. Dar, vorba aia, să moară toți bogații, nu?

După cum spuneam, sărbătorile Pascale nu i-au înmuiat pe unii creștini care se respectă. Aici ai un exemplu de român care nu numai că dezaprobă stilul de viață al lui Răzvan Ciobanu, dar mai și insistă să-i educe pe cei care și-au exprimat părerile de rău. Atâta ură și repulsie față de un om, încât te apuci să-i cerți pe alții prin comentarii, că și-au permis să fie oameni.

Gata, subiect încheiat. A venit un nene pe internet și a aplicat judecata divină. S-a stabilit că tipul se duce în Iad.

Dacă aș avea un bănuț pentru fiecare comentariu cu „un homosexual mai puțin” citit, cred că aș putea să-mi cumpăr ceva drăguț. Dar, de dragul discuției, mi-ar plăcea să o întreb pe doamna de mai sus cu ce e mai bună lumea, acum că e cu un homosexual mai săracă. S-a simțit diferit dimineața? E aerul mai plăcut? Friptura de miel are alt gust?

Frumoasă constatare. Mă amuză oamenii care nu se întind cu argumente, dar bagă direct o concluzie pasiv-agresivă, că oricum se înțelege care-i procesul lor de gândire.

Sincer nici nu mai știu de ce se mai complică poliția cu atâtea anchete și investigații, să stabilească cauzele accidentului, când pot mult mai simplu să citească comentariile. Au informații suficiente pentru un raport: era drogat, părăsit de iubit, homosexual păcătos și foarte neinteresant. Ce rost are să te complici cu detalii despre viteză, centură și alte posibile cauze, când e plin internetul de experți.

Nu sunt o persoană religioasă, dar știu măcar din copilărie că să fii creștin înseamnă să fii un om mai bun și să nu te bucuri de răul altuia. Din comentariile astea și din altele pe care nu le-am mai cules, îți dai seama că toate valorile astea s-au pierdut și au fost înlocuite cu principii toxice și antagonice.

Mai adaugă la toate astea și că, înainte să vină ajutoarele la locul accidentului, unii localnici s-au repezit să fure lucruri din mașină. I-au băut apa și sucurile și l-au golit de lucruri personale și părți din caroserie.

Știu, a ieșit un portret dezolant al acelor români care sunt treziți din amorțeală de moartea cuiva.