Cum înveți limba maghiară când ești actor român și joci pentru un regizor de Oscar

Deși maghiarii reprezintă cea mai mare minoritate etnică din România, puțini dintre noi știm mai mult de „igen”, „seretlek”, „baszd meg”, pentru la cei care vor să recunoască înjurăturile când le aud, sau câte un kurtos și gulyás pentru românii care apreciază mâncarea vecinilor. Sigur, poate tu știi mai multe, depinde prin ce părți ale țării ai crescut, dar maghiara e oficial una dintre cele mai grele limbi ale lumii. Așa că să o înveți în câteva luni pare un miracol. Cam asta a făcut actorul român Vlad Ivanov, 49 de ani, care a ajuns să primească rolul principal masculin în filmul Apusul (The Sunset), în regia maghiarului László Nemes. Acesta din urmă e tipul ăla care a câștigat Oscarul pentru „Cel mai bun film străin” cu Fiul lui Saul (Son of Saul), acum trei ani. Când toată presa se mândrea cu actorul român Levente Molnár din distribuția filmului.

De data aceasta, Levente Molnár i-a fost profesor de maghiară lui Vlad Ivanov care, în patru luni, a trebuit să învețe limba maghiară, să asimileze și apoi să joace ca și când aceasta este parte din el. N-a fost treabă ușoară, mai ales că timpul a fost scurt, iar lecțiile intense și dure. Dar când ești actor profesionist și deja celebru pentru rolurile tale în pelicule internaționale ca Expresul zăpezii, Martor și acuzator sau Concertul, ajungi să joci roluri în germană, engleză, franceză, rusă, italiană, spaniolă, în maghiară și slovacă sau chiar în „el silbo”, limbajul fluierat.

„A venit Levente și am stat la un moment dat minute întregi pe un cuvânt, pentru că ei au niște grupuri de sunete pe care noi nu le avem. Sunt lucruri greu de pronunțat”, povestește Vlad Ivanov.

Deși castingul a fost în limba franceză, românul a obținut rolul și s-a pus cu burta pe limba maghiară. Am vorbit cu actorul român despre cum a fost tot acest proces și ce i-a fost cel mai greu pe parcursul lui.

VICE: Cât timp v-a luat să învățați replicile pentru filmul Apusul?
Vlad Ivanov: În afară de „Bună ziua” și „Sănătate” nu știam nimic în maghiară, așa că am început lecțiile cu Zita Verestoy și am continuat cu actorul Levente Molnár. A fost coach-ul meu în set. Cred că au fost vreo două luni și jumătate înainte de filmare și pe parcursul filmării, cam încă două luni, am continuat lecțiile în maghiară, în fiecare zi. După fiecare dublă, venea Levente și-mi spunea la ureche cum e corect.

V-a fost dublată vocea în film, în cele din urmă. De ce?
Limba maghiară este a doua limbă ca dificultate din lume, după un dialect din sanscrita veche. A fost o muncă foarte grea. Producătorul împreună cu Laszlo au luat decizia să mă dubleze pentru că exista acolo un accent care nu era ok. În film se aude vocea unui actor maghiar, nu este vocea mea. Dar munca mea a fost una ca și când nu aș fi dublat. Fără această muncă din spate, ar fi fost foarte greu, aproape imposibil, să mă dubleze corect.

A fost mai greu să intrați în rol, fiindcă a trebuit să vă concentrați pe cuvintele în maghiară la replici?
Această concentrare de care vorbiți e pentru fiecare actor care joacă într-o altă limbă, în afară de cea maternă. Pe mine m-a interesat nu doar să vorbesc corect maghiară, ci să pot să joc în limba asta, să mă exprim în maghiară.

V-ați uitat la filme maghiare în timpul acesta sau poate ați ascultat casete în maghiară?
Țin minte că atunci când stăteam cu echipa, toată lumea vorbea în maghiară, fiindcă aveam nevoie să aud sunetul limbii în ureche. Nu am ascultat filme sau casete, dar de câte ori eram acasă, dădeam drumul la TV doar pe posturile maghiare ca să mă familiarizez cu sunetul.

Chiar dacă nu mă uitam la el, mă ajuta să simt limba mai bine.

Ce a fost cel mai greu în acest proces de învățare a limbii?
Nu am învățat doar replicile, am învățat regulile de bază, de citire. Dacă iau un text în maghiară acum, știu să citesc, pentru că am învățat regulile gramaticale de bază. În timpul filmării, colegii râdeau pentru că deja ajunsesem să înțeleg contextul discuțiilor și interveneam cu replici ale personajului. Însă cel mai greu a fost să uit limba. Să o asimilez atât de mult, încât să o uit și să pot juca. Ăsta a fost pariul meu cu limba maghiară.

Dacă v-ați duce acum în Ungaria sau în Ținutul Secuiesc, v-ați descurca în limba maghiară?
Pot cere lucruri uzuale, pentru că am avut replici de tipul ăsta și în film, dar nu pot să zic că pot să întrețin o discuție. De exemplu, am fost la Sfântul Gheorghe de Brașov, unde e o populație majoritar maghiară, și le-am zis: „bună ziua”, „ce mai faceți”, „la revedere”. Altfel, nu pot să spun că stăpânesc limba.

Poate aduce acest rol o deschidere mai mare către filme în maghiară?
Nu știu, aștept să văd. E o muncă foarte grea, nu e o limbă ușoară și necesită foarte multă concentrare. În platou sunt alte emoții, te gândești la rol, la colegi, dacă nu stăpânești foarte bine limba te paralizează. După ce am vorbit în maghiară în Apusul, m-au contactat un regizor și un producător slovac și am învățat slovacă. Să învăț maghiară m-a ajutat foarte mult pentru slovacă.

V-ați întrerupt vreodată filmările din cauza limbii, nu a jocului?
Nu, nicodată, sunt un om profesionist. Când lucrezi în afară ca actor, poți să greșești o singură dată, a doua oară nu mai greșești, că nu te mai cheamă nimeni.

Cum a fost să învățați „el silbo”, limbajul fluierat pentru La Gomera a lui Porumboiu.
„El silbo” s-a născut în insula Gomera, din Tenerife. Insula este cu un relief vulcanic, cu teren accidentat, oamenii locului - pentru că nu aveau căi de comunicare, drumuri etc. - au creat acest limbaj prin care puteau să vorbească de la mari distanțe. Când am stat acolo, la filmări, trei săptămâni, am văzut că sunt școli speciale de „el silbo”, elevii din gimnaziu au ore speciale în programa școlară, ca acest limbaj să nu se piardă, fiind și în Patrimoniul Unesco. Cadoul pe care mi l-a făcut mie profesorul de acolo, la final, a fost unul foarte frumos. Eu i-am zis: „mulțumesc, Kiko, că ne-ai învățat el silbo”, iar el a răspuns: „Nu, eu trebuie să-ți mulțumesc că de acum tu vei putea să dai mai departe limbajul”.

Aveți o înclinație spre a învăța limbi noi.
Nu neapărat, mie îmi place foarte mult să învăț lucruri noi, nu să scot mereu din sertar ce știu eu că fac mai bine.

Când Son of Saul a câștigat Oscarul, au existat mulți români care s-au lăudat cu actorul Levente. Credeți că astfel de filme pot îmbunătăți relația dintre românii și etnicii maghiari din țara noastră?
M-au întrebat și cei de la Sfântul Gheorghe de conflictul dintre comunitatea maghiară și cea română. Eu am prieteni maghiari, foarte buni, merg în fiecare an la Cluj, văd că cei din comunitatea maghiară se împacă foarte bine cu cei din comunitatea română. Cred că sunt multe lucruri fabricate sau oameni care au ceva personal unii cu alții. Eu nu cred că lucrurile stau atât de rău cum se spune, sunt multe relații armonioase. Și cred că prin cultură armonia asta se menține sau chiar crește. Și eu mă duc cu drag la Teatrul Maghiar din Cluj, ei fac parte din cultura țării noastre.