Lumea ciudată în care interlopii sunt tratați ca vedetele din showbiz

În februarie, un bărbat îmbrăcat într-o rochie gri și cu o perucă castanie pe cap a intrat discret în hotelul Regency din Dublin. După el au mai intrat doi polițiști care cărau câte o pușcă AK-47. Doar că ei nu erau polițiști, ci, la fel ca bărbatul în rochie, ei erau deghizați. Aceștia sunt trei din cei șase oameni implicați într-o crimă organizată la un eveniment de cântărire a boxerilor înainte de meci, care avea loc în hotel. După ce au deschis focul, doi oameni au fost răniți și un tip pe nume David Byrne a murit.

Atacul a alarmat comunitatea din Dublin, iar oamenii erau îngrijorați de potențiale represalii față de alți membri ai mafiei. Autoritățile s-au întrebat dacă piața neagră creată de legile împotriva drogurilor au încurajat găștile de traficanți, permițându-le să acumuleze averea și puterea necesară pentru a comanda asasinate. La înmormântarea lui Byrne au venit personaje criminale de peste tot din lume. Poliția a blocat intrarea și ieșirea din oraș.

Cel mai dur recuperator din Marea Britanie

Însă a existat un anumit grup care era mai mult decât încântat de asasinat: tabloidele irlandeze. În săptămâna dinaintea înmormântării, ei au dedicat sute de articole cu estimarea costurilor înmormântării și cu ce o să se îmbrace invitații. „Liderul crimei organizate, Daniel Kinahan, a dat două mii de euro pe un costum Armani în magazinul Brown Thomas din Dublin, pentru înmormântarea lui David Byrne", scria într-un articol din publicația Irish Sun, referindu-se la fiul traficantului închis Christy Kinahan. Mai multe tabloide din Irlanda au afirmat că Daniel Kinahan conduce cartelul Kinahan, deși el nu a fost acuzat de nicio infracțiune. „Câteva ore mai târziu, el a fost fotografiat alături de Fat Freddie Thompson, ambii bărbați la fel de bine îmbrăcați."

Meet One of Britain's Most Notorious Reformed Criminals: Walking Heavy

Publicul irlandez este inundat de povești despre „lumea gangsterilor", plină de personaje faimoase din underground, care sunt tratate la fel cum Grazia îi tratează pe Alexa Chung și Rita Ora. Articole concentrate pe detaliile vieții lor de zi cu zi: cu cine s-au combinat romantic, unde au fost văzuți, ce mașini conduc, când le place să se uite la filme, de ce au fost văzuți în public deghizați, cu ce vedete au petrecut și cum își cheltuie banii.

Articolele astea au un ton jovial, pe care cititorii britanici îl pot recunoaște din propriile tabloide. „El le-a spus prietenilor că de abia așteaptă știrile de dimineață și bârfele și spune că are o nouă perspectivă asupra valorii unei vieți", a scris The Sunday World, în știrea foarte importantă despre sexagenarul irlandez Martin „The Viper" Foley, care a găsit o nouă dragoste și urma să devină tată pentru a treia oară. Titlul articolului: Old Father Crime.

Un alt articol prezenta în detaliu costumul de Halloween purtat de prietena unui criminal. „Aceste fotografii exclusive prezintă femeie cum defilează într-un pub din Tallaght, într-un outfit extrem de sumar, acompaniat de un bronz fals și ruj rox", a scris aceeași publicație, într-un articol intitulat subtil: „A Scare at Bedtime".

Aceste știri mai chill despre lumea gangsterilor sunt intercalate cu reportaje adevărate despre detaliile înfiorătoare ale unei infracțiuni, deși fiecare infracțiune este tratată de parcă ar fi ultimul film al unul actor de la Hollywood. Totul se rezumă la personaje și personalități.

„Personalizarea și o atenție față de individ e o tradiție veche în jurnalism, care se trage de prin 1800", spune dr. Harry Browne, profesor de jurnalism de la Institutul de Tehnologie din Dublin.

„Se trage dintr-o tradiție veche de povești cu eroi și răufăcători, în mare parte răufăcători. De asemenea, e foarte greu ca cineva cu cazier criminal să dea în judecată o publicație pentru defăimare, conform legii irlandeze de defăimare. Argumentul ar fi că ei nu au o reputație de protejat."

Subiectele reportajelor din lumea gangsterilor sunt într-adevăr programate. Oricine care se suspectează să fi fost implicat într-o infracțiune este descris printr-un limbaj care dezumanizează, cuvinte precum „ticălos", „cuțitar" și „monstru".

Desigur, să scrii despre gangsteri e un risc enorm pentru siguranța personală, dar riscurile astea tind să afecteze jurnaliștii individuali, decât organizațiile mari de știri. „O să pară ironic într-o lume în care jurnalistă irlandeză Veronica Guerin este împușcată și jurnalistul Paul Williams trăiește sub protecție", spune Browne. „Dar, din punctul de vedere al protecției buzunarului angajatorului și a nu petrece mult timp în instanță, uneori este mai ușor să scrii povești «corupte» despre oameni «corupți»."

Poveștile astea se vând ca pâinea caldă. Două dintre cele mai bine vândute ziare din Irlanda, The Sunday World și The Sunday Independent, sunt pline de articole despre crima organizată irlandeză în fiecare săptămână. Alte ziare, cum ar fi Evening Herald, The Irish Daily Star și The Irish Sun deseori acoperă subiecte similare.

„Astea sunt genul de povești zguduitoare", spune autorul Frankie Gaffney, care este dintr-o zonă a Dublinului la care se referă tabloide în mod tipic ca „lumea gangsterilor". Cartea lui, Dublin Seven, spune povestea unui tânăr care devine implicat în infracțiunile din capitala Irlandei. La sfârșitul fiecărui capitol, există o vinietă cu o știre, care imită felul în care s-ar raporta în media irlandeză despre un gangster.

„Acum ceva timp în urmă, The Evening Herald a avut pe prima pagină o fotografie cu Fat Freddie (personaj din lumea gangsterilor irlandezi) care bea ceai", spune el. „Știrea era intitulată: «Cup of Hate». Ce interes ar avea publicul să știe că Fat Freddie bea niște ceai?"

El îmi arată un alt articol din Sunday World, din aprilie, intitulat: „Gangsters Molls love to flash their other halves cash", care vorbea despre cheltuielile iubitelor de gangsteri. „Pedichiurile de 80 de euro intră în tratamentele regulate ale doamnelor din lumea gangsterilor, care plătesc până la 50 de euro pe seară pentru un make-up artist", scria în articolul de 900 de cuvinte. „Competiția este acerbă pentru un loc la masa gangsterilor și, uneori, prețul ca să-și păstreze bărbații e unul destul de mare."

Poveștile despre opulența gangsterilor sunt prioritare, sub pretextul că sunt de interes național, pentru că astea fac tirajele. Totuși, ideea generală este deseori trecută cu vederea. De exemplu, anul trecut, rata de criminalitate din Irlanda a scăzut, dar asta nu e o poveste care o să ajungă pe prima pagină.

„Dacă chiar le păsa de criminalitate", spune Gaffney, „ei ar vorbi despre cauze și metodele corecte și empirice de a stopa crimele. Dar nu asta îi interesează pe ei, ci bârfele senzaționale."

Singurele dăți când reportajele despre lumea gangsterilor devin mai serioase și abordează un ton mai sumbru, e atunci când crimele afectează clasa mojlocie și pacea suburbană. Odată ce există o vorbă despre violențe care afectează un cititor mai bogat al ziarelor, poveștile devin brusc îngrijorate de ordinea publică.

„Certurile criminale au depășit limitele gangsterilor și au întrepătruns societatea civilă", a scris un jurnalist îngrijorat pentru Irish Independent, atunci când un copil de la o școală privată din Dublin a primit protecție din partea poliției de frică că viața lor ar fi pusă în pericol de un război între găști.

Nu e o surpriză că cei din găștile de gangsteri sunt flatați când reportajele menționează „lumea gangsterilor". Un studiu din 2009 întreprins de jurnalista Lisa-Marie Berry, în care ea a intervievat 30 de deținuți dintr-o închisoare din Dublin, despre relația lor cu munca jurnalistului în criminalistică Paul Williams, a constatat că infractorii considerau incluziunea lor în ziare sau în cărțile lui Williams ca semn de succes și că astfel de reportaje au încurajat efectiv să se implice în lumea interlopă.

„Am descoperit că acești tineri infractori sunt inspirați de ce percep ei ca o glorificare în reportajele lui Paul Williams și se consideră „mințile strălucite ale criminalității" din generația lor", a subliniat Berry în discuția despre munca ei.

„Știi că ai ajuns acolo sus, cu cei mai buni, dacă Paul Williams te caracterizează ca pe un «crime boss», sau dacă te poreclește în vreun fel. Asta insuflă frica în oameni, ceea ce nu poate fi un lucru rău în afacerile astea", a spus un deținut în timpul interviului. „El ne prezintă ca pe nașii Mafiei, iar băieților le place asta."

Faptul că există mai puține infracțiuni ca niciodată în Irlanda, și poate fi chiar mai bine dacă reportajele despre „lumea gangsterilor" nu ar mai încuraja interlopii să ajungă la știri, nu le va convinge pe tabloide să se oprească. Atât timp cât noi considerăm că e OK să citești articolele astea, reportajele despre „lumea gangsterilor", acest văr mai urât al bârfelor despre celebrități, nu o să dispară prea curând. Cel puțin în jurnalismul irlandez, infracțiunile merită.

@BigPaulieDoyle