Am văzut cum se leagă Turcia de România la serbarea din București în care primești kebab gratis

Sunt musulman român și am o relație specială cu Turcia și comunitatea din Dobrogea, așa că întotdeauna am fost curios să cunosc și comunitatea din București. Primul contact l-am avut la cina de Iftar și la evenimentul de Kurban Bayram, una dintre cele mai importante sărbători din islam, din Parcul Titan. Am vrut să merg dincolo de festival, să înțeleg mai bine comunitatea și să aflu de ce e atâta muzică românească la Festivalul Turcesc.

Când am ajuns în Titan la începutul lunii, mi-a luat ceva să găsesc Festivalul Turcesc, că auzeam numai muzică populară românească. Până mi-am dat seama că exact de acolo venea muzica de horă, s-a terminat evenimentul. Din fericire a ajuns soția mea, Marina, înainte.

Kurban Bayram este sărbătoarea jertfei, în amintirea lui Avram, dispus să își sacrifice fiul, la cererea lui Dumnezeu (Știi tu, povestea care apare și în Biblia Ortoxă). După ce trece testul credinței, Avram nu mai este nevoit să își piardă fiul și sacrifică, în schimb, un berbec. În amintirea jertfei, musulmanii sacrifică un animal, pe care îl împart în trei părți: una cu persoanele sărace sau fără posibilități, o parte cu rudele, prietenii și vecinii, iar ce rămâne este păstrat în familie.

Pe același principiu, cine a poftit să vină în Titan, a primit un kebab gratis, modul organizatorilor de a împărți din sacrificiu. În fața scenei s-a încins hora pe muzică românească, au curs baclavale și tineri și copii au plecat pictați cu henna. În prima parte a festivalului, a fost și muzică tradițională turcească pe scenă, urmată de dansul dervișilor pe muzică mistică. Totul este organizat și desfășurat de membri ai comunității turce: bucătari, directori, profesori/oare, casnice, în mai multe orașe și sate din România, din responsabilitatea de a ajuta săracii și din nevoia de a serba împreună.

Ulterior l-am cunoscut și pe unul din reprezentanții acestei comunități, domnul Ramazan Yilmaz, directorul Centrului de Cercetare Interculturală, născut în Turcia. Venit cu ani în urmă în România, a învățat limba română, a făcut un masterat la Catedra UNESCO pentru schimburi interculturale si interreligioase, Universitatea din București, însă, atât în mediul academic, cât și în instituții sau în societate, în general, a simțit că ceva lipsește.

Dacă noi îl avem pe Soros ca țap ispășitor, turcii îl au pe Fethullah Gülen și mișcarea Hizmet. Discursul liderilor PSD, mai ales din ultima perioadă, pare de o inspirație cruntă din toate mișcările politice ale lui Erdogan și ale partidul său. Turcia pe care o cunoșteam prin imaginea proiectată de familia mea din Dobrogea nu mai există, iar comunitatea turcilor din București pare o comunitate asediată de paranoia regimului de la Ankara. Decizii și inițiative precum ideea unor parlamentari PSD de a fonda o Gardă Civilă voluntară, subordonată primarilor și prefecților sau recenta rectificare bugetară care suplimentează SRI cu 298 milioane de lei par motive de îngrijorare.

Ramazan Yilmaz ne-a explicat că toată lumea se descurcă la teorie, și în România, și în Turcia, dincolo de diferențe de religie, cultură sau limbă. Dar nu e suficient să studiem și să organizăm conferințe, e nevoie de multă, multă practică, de multe gesturi de bunătate, făcute fără a aștepta nimic în schimb și de educație. În absența lor, ignoranța, lipsa de putere, cauzată de sărăcie și individualismul creează neînțelegere și conflict.

De aceea, evenimentele organizate cu ocazia unor sărbători își propun nu doar să discute cum se poate trăi împreună, ci să practice traiul împreună, cu respect, de ambele părți. Cu alte cuvinte, vorbim, dar și mâncăm un fel tradițional, oferim mâncare și sărbătorim împreună. De aceea turcii români organizează acțiuni și de Crăciun, când distribuie cozonaci la școli, iar unii membri ai comunității musulmane participă alături de prieteni și rude la slujba de Paști, tot rugăciuni sunt și acolo. Durează schimbarea, dar, în general, lumea s-a deschis în România, mai mult ca în Vest. Acolo lumea se respectă, dar nu prea vorbesc, să nu se deranjeze reciproc. Or, dacă respecți pe cel de lângă tine, dacă respecți săracul, și atât, nu e suficient.

Legat de islamofobia recentă, Domnul Yilmaz a zis că cine judecă, probabil a avut experiențe negative, dar o generalizare e mereu problematică. Fiecare grup are exemplele sale de persoane care fac rău, și lui i-a dispărut telefonul în autobuz în București. Dar nu poți spune că „românii fură", că „sunt așa și așa", nu poți gândi așa.

Am vorbit la biroul său din cadrul ICHB, Liceu internațional de informatică din București. Am aflat că a terminat recent de înființat Asociația pentru dialog și valori universale, deschisă spre schimb cultural și practică, cu un consiliu consultativ în care au fost invitați reprezentanți din varii domenii, precum spațiul academic sau mass-media. Își propune colaborări cu alte religii, ortodoxă, catolică, mozaică, dezbateri și inter-faith food, precum așure, un desert legat de Arca lui Noe.

Legat de Turcia de astăzi, ne amintește de povestea lui Moise și a lui Aaron, care au încercat să îl convingă pe faraon să elibereze israeliții. Dar faraonul era corupt de putere și credea că el însuși e Dumnezeu. Puterea care reușește să aducă reformă, dezvoltare, valori democratice și respect pentru drepturile omului e aceeași care corupe și distruge totul. Criza regimului actual a creat, la rândul ei, sute și mii de victime colaterale, precum copiii părinților încarcerați politic din întreaga țară, ale căror povești vrea să le aducă la lumină într-un documentar.

În urmă cu un an, ambasadorul Turciei la București declara că România are o problemă cu cele 11 școli private pe care le-ar deține Fethullah Gülen în țară, în contextul în care Turcia cerea Statelor Unite extrădarea lui. Directorul Universității Lumina răspundea că școlile sunt acreditate, nu sunt finanțate de fundația patronată de Fethullah Gulen și că nici nu sunt afiliate la mișcarea Gülen, însă împărtășesc aceleași valori. De atunci, Universitatea Lumina a fost închisă, dar școlile continuă să își desfășoare activitatea. Domnul Ramazan Yilmaz se bucură că există activități precum echipe de baschet, cluburi extrașcolare, pentru că și ele, alături de medii precum afacerile, deschid un dialog și, dacă sunt făcute cu decență și moralitate, aduc comunitatea la un loc și creează spațiu pentru dialog autentic.