Cinci efecte ale încălzirii globale care lovesc deja România, precum furtuna mortală din vest

În România, o furtună de un sfert de oră e mai mult decât necesară ca să ridice nițel preșul și a zvânta gunoiul adunat dedesubt de guvern, primării și, în general, toate chestiile alea care se adună sub denumirea generică de „autorități". În 15 minute, furtuna a omorât opt oameni, a rănit alți peste o sută și, în general, a devastat un oraș ca Timișoara care, cel puțin în albumele foto, arată impecabil.

Trec peste faptul că furtuna din vestul țării este genul de fenomen meteo care îi face pe politicienii români să urmeze, la virgulă, același scenariu penibil, exersat în zeci de ani mai ceva ca un kata. Îi vedem mai întâi luându-se cu mâinile de cap: o reacție instinctivă de apărare urmată apoi, la fel de natural, de atacuri concretizate în pasatul răspunderii, înfierarea firmelor private ori a corporațiilor și lăudatul autorităților pentru măsurile care se iau (întotdeauna după dezastru).

Premierul mai aruncă o glumă în vânt, trec trei zile, morții sunt îngropați, povestea e băgată sub preș, iar restul țării se aliniază în ordine la coada pentru următorul dezastru, mai mare sau mai mic, după cum ne-o fi norocul.

În paralel, cei de la secția de Climatologie a Administrației Naționale de Meteorologie vor fișa respectiva furtună (pe care o vor cataloga drept „eveniment de vreme") și o vor pune în dosarul cu fenomene ciudate care, de ceva vreme, sunt tot mai vizibile în România. Cu o lună mai devreme, un val de căldură a lovit Europa atât de tare încât meteorologii l-au botezat, pur și simplu, „Lucifer".

Vipia a atins atunci și la noi vestul țării, unde ANM a dat cod roșu de caniculă. La Timișoara au fost, atunci, 42 de grade la umbră. Căldura a fost atât de mare încât, șapte persoane din Dâmbovița au intrat în șoc anafilactic după ce au fost atacate de viespile înnebunite de caniculă.

E clar, vine Apocalipsa. Dar nu e aia din Biblie, plină de călăreți, trompete și o ditamai curva însemnată-n frunte. Pentru experții în climatologie, semnele sunt mai clare și mai ușor de interpretat: ne aflăm, pur și simplu, în mijlocul unei încălziri globale. Iar furtuni și vijelii de tipul celei din Timișoara se vor petrece, aproape matematic, după fiecare val de caniculă.

Cei de la ANM lucrează, din acest punct de vedere, cu statistici. Dacă iei la puricat datele meteo pe o perioadă îndelungată de timp, vei observa imediat extremele de temperatură. În ultima perioadă, extremele astea au început să se înmulțească.

„În cazul României putem observa deja câteva semnale care să ne arate că mergem spre o nouă climă. Vorbim despre schimbare climatică", spune Roxana Bojariu, șefa Secției de Climatologie a ANM.
„Avem, de exemplu, frecvența și intensitatea – ambele crescute – ale valurilor de căldură. În arhivele noastre avem cifre care ne arată că numărul de zile cu valuri de căldură a crescut semnificativ, raportat la deceniile precedente", spune Bojariu. „Se vede în arhive".

Aceste modificări pot fi puse în legătură cu schimbarea climei, spun meteorologii. „În anotimpul cald vom avea mai multe valuri de căldură, mai intense, mai persistente", spune șefa secției de Climatologie.

Cască bine ochii, urmează puțină fizică și ceva logică: cu cât e mai cald, cu atât cantitatea de vapori din atmosferă crește. Exemplu: dacă te-ai udat pe pantaloni și afară sunt 42 de grade, apa aia se evaporă mai repede decât dacă temperatura e de 28 de grade. Și se evaporă și mai repede dacă pui foehnul direct pe pată. Reține binomul ăsta: căldură mare = mulți vapori în atmosferă. Valurile de caniculă produc, în esență, „combustibil" pentru precipitațiile care vin după ele.

„Dacă avem o cantitate mai mare de vapori în aerul mai cald, precipită mai mult", spune Bojariu. „Sunt legate între ele". Furtuna din Timișoara urmează, logic, acest raționament. Când masa de aer cald din vestul țării a fost înlocuită cu un „front rece" a dat naștere la furtuna care a paralizat orașul.

„Dacă am fi avut temperaturi mai mici, n-am fi avut această eliberare de energie cu impact asupra orașelor și localităților din vest și a oamenilor, din păcate", spune șefa secției de Climatologie.

Veștile proaste nu se termină aici. Vom avea veri tot mai lungi și tot mai calde. Cu furtuni pe măsură. „Observăm că vara se prelungește tot mai mult în septembrie", spune Bojariu. Or, prelungirea verii e un factor favorizant pentru contraste termice care pot aduce astfel de fenomene. E mai multă energie în sistem, odată cu încălzirea globală.

Statisticile ANM arată că, de la an la an, iarna, pe suprafețe tot mai întinse, stratul de zăpadă e din ce în ce mai puțin extins. „Grosimea stratului, statistic vorbind, e din ce în ce mai mică", spune Bojariu.

„Asta nu înseamnă că nu poți avea episoade cu căderi masive de zăpadă. Dar astea sunt, și ele, din ce în ce mai rare. Per total, dacă faci media, stratul de zăpadă devine din ce în ce mai mic. Primăvara apare mai timpuriu, iar vara continuă și în septembrie cu temperaturi caracteristice mai degrabă lunilor iunie și iulie.

Lipsa ploilor și temperaturile ridicate au dus la apariția dunelor în județe precum Doljul, de pildă. Aici, zece mii de hectare de teren arabil s-au transformat deja în nisip. În fine, trebuie să spun că deșertificarea e un proces mai complex, care, pe lângă vreme, mai depinde de tipul de sol, tehnicile de cultivare a terenului, sau felul în care e gestionat terenul.

„Este adevărat că factorul climatic înrăutățește și crește riscul de a avea în sudul țării o zonă din ce în ce mai aridă", spune Bojariu.

La final, las aici, prognoza ANM pentru toamna asta. Să știe primarii și guvernanții unde o să plouă rău și unde nu o să plouă deloc. Nu-mi fac însă nicio speranță că o va citi cineva.