Toate tipurile de reacții pe care le au românii pe Facebook la Baltagul și alte opere violente

De câteva zile internetul românesc este invadat de păreri despre Baltagul. Totul a pornit de la profesoara Cristina Tunegaru care a postat un cârnat de status pe Facebook despre cât de violente sunt anumite opere din literatura română. Textul este de fapt un șir de citate din romane cu personaje feminine care încasează bătaie de la bărbați, însoțite de comentariile profesoarei. Tunegaru vorbește despre copiii care sunt expuși la asemenea povești tragice, cum violența în familie este încă răspândită în România și cum profesorul care lecturează aceste romane automat aprobă să-ți iei nevasta la palme. Statusul este concluzionat în cel mai feminist mod posibil și anume că în literatura română clasică lipsesc personaje feminine pozitive, puternice și independente.

Multe puncte de vedere expuse de Tunegaru sunt ok, pentru că într-adevăr prin programa școlară sunt opere care exprimă depresie, nedreptate, sărăcie, crime, frică și așa mai departe. Atmosfera este sumbră și celor mai mulți elevi nu le face o deosebită plăcere să citească aceste opere. Problema e că profesoara s-a dus puțin în alte extreme cu acel status. Ea își dorește modele feminine în literatura clasică, în timp ce oferta nu prea există. În aceeași măsură, consideră că un profesor care predă aceste romane este automat unul care aprobă violența.

De la un status care prezintă niște chestiuni problematice din literatura română s-a ajuns la tot felul de extreme dubioase. Pe de-o parte e Tunegaru care bate spre o politică PC, iar pe de altă parte e internetul care a reacționat ca și cum cineva vrea să confiște Baltagul. Cert e că nimeni nu ține cont de faptul că cei mai mulți elevi nu citesc operele respective, preferă să se limiteze la cărțile de comentarii impuse, pentru că sunt mai scurte și efectiv nu sunt atrași de romane.

O bună parte din reacții au venit de la oameni care ar prefera scoaterea Baltagului din programă. Tunegaru nu a susținut asta în mod precis, dar tot a zis că ea nu-l va preda elevilor. Chestia asta mi se pare puțin cam egoistă, pentru că opera face parte din programă și este datoria profesorului să o prezinte într-un mod corect, fără să dea de înțeles copiilor că e ok să-ți bați nevasta.

Însă mi se pare puțin cam deplasat să te întrebi de beneficiile Baltagului. Romanul ăsta nu a fost niciodată predat ca un exemplu negativ sau ca o lecție de viață, ci pur și simplu ca o monografie a satului românesc. Sunt niște detalii care fac parte din istorie și care, cândva, reprezentau o realitate. E drept, unele obiceiuri n-au dispărut de tot din mediul rural, dar nu poți să-i ții pe copii într-o bulă plină de povești fanteziste și motivaționale. Asta ar ridica semne de întrebare față de tehnica de predare și face profesorul să pară incapabil să prezinte un roman în mod obiectiv și fără să dea idei proaste.

O altă extremă prezentă prin mediul online este aia în care oamenii interpretau la mișto cărți inofensive, ca să o combată pe Tunegaru. Se insistă foarte mult pe ideea că un copil este oricum expus la exemple negative, gen la televizor sau pe internet, iar Baltagul nu este cea mai violentă chestie cu care intră în contact. În sensul că fiecare operă are o parte negativă care poate fi preluată, chiar și o poveste cu un pinguin.

Într-adevăr, este foarte puțin probabil ca un copil să copieze un comportament dintr-un manual de la școală. Cu toate acestea, România are o problemă culturală cu violența de acasă și nu cred că un copil care trăiește într-un asemenea mediu are nevoie de opere în care un bărbat violent este luat drept erou. Nu Baltagul este de vină că unii copii au părinți violenți, dar cred că n-ar strica să existe, pe lângă astea, și ceva lectură care să-i scoată din realitatea de acasă.

Unii oameni au luat foarte personal statusul Cristinei Tunegaru și se tem că Baltagul și alte opere de genul vor fi complet interzise. Nu s-a pus niciodată problema asta, dar e bine de știut că unii compară negarea literaturii cu negarea holocaustului. Lăsând gluma la o parte, nici eu nu cred că soluția este eliminarea acestor opere din programa școlară. Cel puțin nu din motivele discutate până acum.

Da, sunt învechite, sunt plictisitoare și deprimante pentru un copil, însă prezintă o realitate pe care nu ai de ce s-o ignori, mai ales că nu a dispărut complet din mediul rural din România. Nu e greșit să studiezi Baltagul, dar trebuie să te asiguri că profesorul este capabil să-l predea într-un mod corect și că manualele compensează lipsa de caracter a cadrului didactic.

După cum am zis, cam toate reacțiile s-au dus în câte o extremă. Oamenii se tem de schimbări și au impresia că orice modificare în programa școlară va duce la chestii de propagandă gay, deși nu a sugerat nimeni așa ceva. Genul ăsta de reacții le poți vedea și în cazul profesoarei sancționată pentru că le-a recomandat elevilor un film despre poeții francezi Verlaine și Rimbaud, pentru că cei doi erau gay.

Nu e prima dată când românii se agită că dispar clasicii din literatură. Acum câteva luni s-a vorbit de introducerea unor opere din literatura universală, gen Harry Potter. Unii profesori au fost vizibil deranjați de această idee, în timp ce alții erau foarte încântați. Introducerea acestor opere nu presupunea interzicerea celor clasici, ci pur și punea la bătaie niște alternative, dar nici așa nu e bine, pentru că Baltagul este sacru. Jos labele de pe Baltagul!

Și dacă tot vorbeam de opere mai de actualitate, uite că și aici poți să delirezi grav. Dacă se discută despre modernizarea programei școlare, trebuie musai să cazi în cealaltă extremă în care clasicii sunt înlocuiți cu povești despre droguri, căpșunari, abuzuri sexuale și alte probleme de genul. Nu există o zonă gri în discuția asta, pentru că dacă optezi pentru alternative, e clarc că promovezi nonvalori, iar dacă lupți pentru Baltag, înseamnă că încurajezi violența. Sunt o grămadă de probleme în programa școlară și e loc de modificări care să nu supere niciuna din aceste tabere, însă lumea se așteaptă mereu la ce e mai rău. Da, literatura română este greoaie și plină de crime, dezbinări, bătăi și țărani proști. Asta nu înseamnă că trebuie predate într-un mod în care personajele să fie prezentate ca un model de viață, la fel cum nu înseamnă că orice operă de actualitate este un exemplu negativ care încurajează un altfel de violență.

Personal, n-aș interzice nimic. Aș lucra puțin la modul în care sunt predate, pentru că tot ce-mi amintesc din liceu sunt comentariile criticilor literari care vorbeau despre geniul autorilor. Perspectiva lor era sfântă, iar interpretarea elevului nu conta, pentru că trebuia să susții fix ce au susținut alții, dar eventual cu cuvintele tale. Literatura română predă mai mult comentarii, nu opere, motiv pentru care elevii nu au aproape deloc înclinație spre literatură. Schimbarea ar trebui să înceapă la modul în care operele sunt predate, în așa fel încât elevii să gândească cu capul lor.