Cum a fost la cea mai mare petrecere de muzică trap din România, unde s-a lăsat cu papuci Gucci

Există, de ceva vreme, un eveniment dedicat strict păturii sociale consumatoare de trap (ironic sau neironic). Poartă numele de „On The Block” și este organizat de Off The Grid Events.

În spatele acestui nume care n-avea, efectiv, cum să fie mai millenial de-atât fără să dea-n absurd, se află o gașcă de șase puști, cu vârste cuprinse între 20 și 22 de ani. Oamenii ăștia au simțit, înaintea multora, potențialul din curentul trap, care a luat prin surprindere toată industria muzicală românească, la fel cum nămeții iau prin surprindere autoritățile, an de an.

Like, bruh, you knew it was coming… C’mooon!

Mișcarea lor îmi amintește de intro-ul lui Eminem din „Lose Yourself”: „If you got one shot, one opportunity, to seize everything you ever wanted.. One moment.. Would you capture it? Or just let it slip?”

Tinerii organizatori au profitat de oportunitate și și-au zis, probabil: „Bă, hai să facem un party tematic trap, să vedem ce se întâmplă”.

Primul event a avut loc prin noiembrie, 2016 și a adunat vreo 50 de oameni - în mare parte prieteni ai organizatorilor și câțiva outsideri. Feedback-ul a fost pozitiv, băieții au prins curaj și au continuat. Fast-forward vreo zece ediții mai târziu (au avut un event de succes și-n Cluj, cu vreo 500 de participanți), On The Block a ajuns punct de referință pentru hypebeasts și consumatorii de newschool și trap.

Cea mai recentă ediție a avut loc vineri, 21 septembrie, la un lounge super mișto de lângă metroul de la Pipera. Era scenă, era ring de dans, era un bar plasat în centrul zonei indoor, dar cea mai mișto chestie, din punctul meu de vedere, a fost grădina imensă neacoperită, amenajată cu beanbags, scaune și mese, unde lumea se chilluia înainte și după să urce pe scenă Ian și Azteca. Ajungem acolo imediat.

Am aterizat la 11 seara la party și, la coadă la intrare, o fată striga „Iaaaan, hai să facem o pozăăăă!”. Primul semn bun - coada, zic, tipa aia era agasantă.

A mai existat un pseudo beef, despre care n-am să zic decât atât: Un băiat (trapper și el) venise doar să se smardoiască cu Ian și Azteca. Nu s-a întâmplat nimic, evident.

*Reminder, nu suntem în State, „pull up” ca „pull up”, da’ ți s-a sculat ție fix în seara în care aveau ăștia cântare? N-aveai răbdare încă o zi? Gata cu beeful care n-a fost aprope deloc beef, ci mai degrabă niște ciondăneli puerile pe Insta Stories. Revenim.

Am intrat, am salutat un organizator, am schimbat două vorbe și-am început să mă plimb peste tot. Mă tot chinuiam să ginesc vreun minor, dar n-am reușit. Al doilea semn bun.

A fost cam tot underground-ul newschool acolo. Toată lumea se simțea bine, era destul loc de stat jos, dar era și destul loc la scenă. Din punct de vedere logistic, am participat la un party profi de la un capăt la altul.

Legat de participanți și outfit-uri, io mi-am luat niște vanși de tăvăleală în picioare și-n rest blugi simpli c-un tricou negru simplu. Dar, pot spune fără exagerare că am participat nu numai la un eveniment muzical, ci și la o paradă de streetwear. Hypebeasts errywhere. Ceea ce, din nou, a fost tare. Oamenii chiar sunt pe filmul ăsta.

La început, Feelip a întreținut atmosfera cu un mix atent selectat între oldschool și newschool, pe care lumea dădea din cap fără să strâmbe din nas în vreun fel. Errything chill.

Mișunau oameni nestingheriți între scenă și grădina interioară și practic, toată lumea se știa cumva cu toată lumea. Ai putea spune c-a fost chiar o adunare de cult. E nucleul ăsta - acest On The Block - în jurul căruia se adună adepții. Dacă ești ascultător de trap și-ai fost acolo, te provoc să-mi zici că nu te-ai simțit în elementul tău. Serios.

Aproape toată lumea era prin grădină când s-a pus pauză la muzică și după o secundă s-a auzit vocea lui Azteca urlând la microfon un fel de shoutout care inspira „Haideți, broșilor, înăuntru că începe!”.

No gimmix, eram prin fundul grădinii cu tovarășii și chiar ne-am chinuit puțin să pătrundem în mulțimea deja adunată la scenă. Dând din coate cu ai mei, am reușit s-ajungem cam prin centru, să-i observăm atent pe băieți.

Spre mirarea mea (nu foarte mare), trei sferturi de sală cântau vers cu vers piesele de la Ian și Azteca. Nu pot decât să-mi imaginez cât de mișto s-au simțit băieții când au observat că muzica lor chiar a avut impact.

A fost ultra hype la Ian și Azteca, lumea se zbenguia, aplauda și cânta. La un moment dat (și nu glumesc) a început să se facă pogo. A fost, efectiv, top! Iar io-s un blend ciudat între cinism și scepticism. Mi s-au depășit așteptările cu mult.

Să ne înțelegem, pe scena aia erau mereu minimum cinci inși, dar Ian și Azteca erau în prim- plan. Dintr-o dată se lasă liniște și începe beat-ul de la piesa „Papuci Gucci”, semnată Abi.

Nu mi-a venit să cred reacția publicului. Luase foc. A fost foc cu Ian și cu Azteca, dar s-a urlat tare de tot când Abi a apărut pe scenă purtând exact același outfit din clipul piesei pe care a și cântat-o.

După niște Dă-te mare, Abi, Ian și Azteca au continuat. Și aveau și ei o surpriză pentru noi. Au cântat două piese unreleased.

Una dintre ele a fost „Kika”, care, sub o formă sau alta a fost leak-uită. Piesa s-a răspândit organic în mediul offline, încât juma’ de sală știa versurile. Din ce înțelesem, Ian era nițel ciufut că se leak-uise piesa și nu mai voia s-o scoată. Probabil, când a văzut câți o știu și-o vor, i-a dat drumul pe YouTube ieri.

Frumos mi s-a părut că headlinerii o ardeau casual printre oameni, discutând cu fiecare-n parte, făcând glume și tot așa. N-am văzut arfă de artist, n-am văzut priviri superioare. Ian și Azteca au încheiat în aplauze, fluierături și toate cele, ca apoi să preia maneta DJ Oldskull, care, din nou, n-a dezamăgit. Bă, chiar a fost muzică mișto rău pentru publicul țintă.

După ce și-a terminat set-ul Oldskull, pe scenă s-au urcat duo-ul Alex și Tugay Tugay și Alex, care-au cântat câteva piese live. Hook-ul de la piesa „Singur”, pe mine, unul, mă sparge.

*PartyPartyParty*

S-a păstrat ce-i mai bun pentru sfârșit. endles a încheiat seara cu un mix pe cinste, care a animat orice zombie de pe la trei dimineața încolo. Endles este, totuși, mai mult decât un DJ. Omu’ și produce. Și n-o face rău deloc.

Organizare top, securitate on point, aer liber de ieșit la țigară fără să te izolezi de muzica dinăuntru. Mi s-a părut exemplar executat, având în vedere media de vârstă a organizatorilor.

Una peste alta, vreau să se știe că în București există un party de trap, cu muzică trap, pentru trapperi și pentru ascultători de trap. Se numește „On The Block” și dacă și următoarele ediții vor fi ca cea de vineri, io mă prezint și ar fi o idee să vii măcar o dată, de curiozitate, ca dup-aia să dai din gură despre cum e trapul.