Să faci videochat este mai obositor emoțional decât fizic
Photo: ronstik / Alamy Stock Photo

FYI.

This story is over 5 years old.

18+

Să faci videochat este mai obositor emoțional decât fizic

Presiunea fizică și psihologică pusă pe femeile din industria în care succesul are nevoie de consistență și accesul este adesea uitat în mod voit.
IG
translated by Irina Gache

Undeva pe LiveJasmin, My Free Cams sau Chaturbate, este o fată îmbrăcată cu un ham roz care este plătită cu 10 lire (52 de lei) ca să-și frece un balon de picior fiindcă un tip cu fetiș a rugat-o să o facă. Nu trebuie să se uite la fața lui – ridată precum un cur de pisică – pentru că nu a plătit cât era necesar ca să-și poată da și drumul la webcam.

Oriunde pe site, o fată care câștiga salariul minim pe economie făcând burgeri pentru clienți care nu i-au mulțumit niciodată, are acum o pagină de Instagram dedicată modului cum își mișcă fundul plin de frișcă. Nu numai că lucrează de acasă, dar și din confortul propriului pat. Altă fată studiază psihologia la universitate. Înainte să facă videochat a fost forțată să mănânce sandvișuri cu salată în timp ce-și aștepta următoarea tură de bani de la împrumutul studențesc. Tocmai ce și-a vândut o pereche de chiloți Primark jegoși pentru 30 de Lire (157 de lei). Practic este plătită ca să nu-și spele hainele.

Publicitate

Toate ca toate, să faci videochat sună ușor, dar cea mai grea parte nu este să te obișnuiești cu ideea că-ți transmiți live celulita de pe coapse, ci cererile fizice și emoționale constante. Ca să-și câștige traiul, fetele lucrează de la trei la 12 ore pe zi, dar succesul necesită consecvență.

Am vorbit cu Miss Dammer, o fostă videochatistă care lucrează acum ca escortă. Era una dintra cele mai de succes top zece fete de pe My Free Cams, unde făcea mai mult de 20 000 de lire pe lună. „Tipii ăștia sunt tot timpul online: dacă într-o zi nu ești acolo, ar putea să intre pe pagina altei fete și să-ți pierzi un client fidel”, îmi spune ea. Bucuria a făcut curând loc anxietății în timp ce Miss Dammer a devenit conștientă că succesul ei depindea de consecvență: „Am stat și 24 de ore online la un moment dat. Am reușit să muncesc un an întreg fără să-mi iau o zi liberă.”

Nu este numai frecvența creării de conținut care duce la burnout. Este natura muncii care necesită să-ți menții audiența interesată. Cu cât te miști mai mult, cu atât ai șansa să prinzi atenția unui client în timp ce se uită de prima pagină. „Nu am avut niciodată un scaun în cameră; îmi puneam computerul pe o parte a patului și continuam să mă mișc, oamenii puteau să-mi dea un bacșiș ca să le fac o prezentare de modă sau un dans al găinii, Macarena”, spune Miss Dammer.

„M-am prefăcut că luam shoturi de votcă, dar de fapt sticla era plină cu apă. Nu a trebuit niciodată să fac sport fiindcă ard repede caloriile. Munca în videochat mi-a cauzat probleme cu spatele – am picioarele strâmbe de la tocuri înalte, iar ochii mă dureau de la lumina fotografică în care trebuia să stau.”

Publicitate

Cupluri care fac jobul ăsta împreună au parte de ceva unic de obositor. Deși cei care o fac solo pot să falsifice orgasmele, cuplurile sunt așteptate să facă sex, ceva ce nu prea poți simula. Iubiți de pe vremea liceului, Jaxx și Bunny au început să facă videochat împreună când au avut nevoie de bani. După ce s-au mutat dintr-un complex studențesc care-i costa 1 000 de dolari pentru un apartament de 150 de metri pătrați, au locuit pentru o perioadă într-un cort din pădure, până s-au apucat de videochat – o profesie care le-a permis să trăiască într-o casă frumoasă și să-și întrețină copilul în vârstă de nouă luni. „Facem sex cam șase ore pe zi”, spune Bunny. Când am întrebat-o dacă devine dureros după un timp, îmi spune:

„Dacă obosesc și am nevoie de o pauză, i-o sug. Oamenilor le place să mă urmărească când fac asta.”

Dar durerile de maxilar sunt o nimica toată în comparație cu munca emoțională pe care ți-o cere videochatul. Deși conexiunile create online cu bărbații fac jobul ăsta atractiv, poate deveni obositor și chiar abuziv când aceiași bărbați încep să te trateze ca pe o iubită virtuală a cărei fericire o pot asigura în schimbul banilor.

La fel ca-n toate joburile din industria sexului, videochatul este o parte de serviciu în sine. Jobul este să satisfaci clienții prin plasarea nevoilor lor peste ale tale. Nu este prea mult diferit de „este totul în regulă, domnule?” din munca de chelner. Când ești în spatele barului și lustruiești pahare de vin, iar un tip îmbrăcat în helancă te tot întreabă ce crezi despre Richard Dawkins și continuă să folosească cuvântul „subiectiv”, nu-i poți spune să se ducă dracului, pentru că ești la muncă și el cumpără pahare scumpe de Rioja. Așa că-i zâmbești drăguț în timp ce-ți explică dualismul cartezian.

Publicitate

„Tipii ăstia se bazează pe tine să-i faci să se simtă mai bine”, explică Kitty, un model de cam din Londra, în vârstă de 21 de ani. „În ianuarie am făcut o petrecere onomastică obișnuită pe cameră; el făcea 22 de ani și se simțea deprimat și singur. Așa că am cumpărat baloane, o sticlă de votcă, un tort, am băut shoturi și ne-am jucat I Have Never (un joc în care participanții trebuie să recunoască sincer ce nu au făcut încă în viață) pe Skype. Mi-a spus că i-am făcut ziua de naștere mai bună. Am fost bucuroasă că am fost acolo să-l fac să se simtă mai bine. Petrecerea a fost gratuită, nu o fac des. Nu te poți apropia prea mult, fiindcă până la urmă am o chirie de plătit.”

Când s-a apucat de videochat, Miss Dammer era o persoană introvertă pentru care lumea reală era oarecum terifiantă. La fel ca Kitty, s-a simțit sprijinită de sentimentul de comunitate care a luat naștere între ea și cei care o urmăreau. Dar cu cât devenea mai expusă pe ecran, acești bărbați au început să-i pună întrebări precum:

„Dacă ne-am cunoaște în lumea reală, crezi că am fi împreună?”

„Este o diferență enormă între genul de bărbat care intră pe un site de videochat și genul care alege o escortă”, explică Miss Dammer. „Tipii care vizitează siteurile de videochat nu se descurcă social; chiar locuiesc în subsolurile părinților și toți muncesc de acasă – unul făcea suport tehnic pentru Best Buy, altul era îngrijitorul mamei lui. Când ești escortă, ai de-a face cu afaceriști care fac o mulțime de bani, sunt însurați, așa că după o seară plăcută cu tine își văd mai departe de viețile normale.”

Publicitate

Cu acces constant la serviciile ei, unul dintre clienții fideli ai lui Miss Dammer, a devenit obsedat – i-a localizat adresa, i-a descoperit numele real și a amenințat-o că-i va trimite poze cu ea părinților ei ca să afle că face videochat. Când și-a luat o zi liberă ca să plece la munte cu cea mai bună prietenă, situația a atins un punct critic. „Mi-a trimis un val de mesaje: Vorbești cu alți bărbați? Nu te cred că ești cu cea mai bună prietenă”. M-a amenințat că se omoară, mi-a trimis poze cu o armă și biletul de adio pe care l-ar lăsa părinților. I-am trimis înapoi poze cu mine și prietena mea ca să se simtă mai bine. Nu voiam să moară.”

Îngrozită că o va urmări, Dammer s-a prefăcut că se mută în alt stat din SUA. „Aveam un dormitor la parter proaspăt renovat, am plantat niște tufișe la geam care provin din statul unde am pretins că m-am mutat, mi-am pus covoare noi, am zugrăvit.”

Chiar dacă nu te alegi cu un urmăritor obsedat, fetele care fac videochat își petrec mare parte din zi trimițând mesaje clienților pe siteurile de socializare ca să-i mențină interesați. E un fel de muncă neplătită, care face deconectarea după o zi grea de muncă mult mai grea. Twitter-ul lui Kitty este actualizat constant. Sunt nenumărate poze cu ea stând aplecată în chiloți tanga cu fundul roșu de la plesnit; sau cele în care poartă o pălărie de petrecere și mănâncă tort de ciocolată pentru că-și petrece propria zi de naștere online. Altundeva își împacă fanii: „Iau cina! Mă întorc în 15 minute”, sau face cereri sarcastice pentru bani: „Cui i-ar plăcea să-mi plătească chiria pentru următoarele 6 luni?#sugardaddy #whereareyou .

Publicitate

„Vorbesc cu mulți clienți pe Snapchat”, spune Kitty. „Unii dintre ei încearcă să inițieze vorbitul pervers, lucru care mă enervează fiindcă încearcă să primească conținut gratuit, dar în mare parte din timp este ceva inocent. Am un tip care-mi trimite poze cu fiecare masă pe care o ia. Luni a mâncat scoici în crustă de usturoi și creveți în sos de chilli, astăzi a mâncat un burger cu brânză și cartofi spiralați, apoi ca desert a mâncat înghețată de Matcha.”

În timp ce pentru Kitty, rețelele sociale sunt un mecanism folositor pentru creșterea afacerii, pentru Miss Dammer, aceste schimburi deveniseră neîncetate. A început să se simtă ca un panou de control erotic nu foarte diferită de Samantha din filmul Her, „Dacă-mi lua mai mult de o oră ca să răspund, primeam un val de mesaje ca: Mă folosești doar pentru bani, și până la urmă așa și este.”

După ce văd femeile doar din spatele unui ecran plat, bărbații pot începe să le conceptualizeze ca personaje de joc video prost create – o Lara Croft moartă cerebral, sau acele animații cu femei cu sâni umflați ca niște baloane cu heliu care se sparg de fiecare dată când încerci să te uiți ilegal la Curb Your Enthusiasm. „Același lucru care i-a atras la mine, că sunt această fată suavă de alături de care s-ar putea lovi la cumpărături – este lucrul pe care ei îl uită”, explică Dammer. „Încep să te vadă ca pe acest produs pe care îl pod poseda. Dar plătesc doar pentru un moment cu mine, nu plătesc ca să mă dețină.”

Într-un final, Miss Dammer a început să urască atât de tare această muncă, încât nu s-a mai logat niciodată pe acele site-uri. Munca emoțională din videochat este un paradox: este ceea ce face jobul mișto, în locul unor nume de utilizatori, acești bărbați îți devin prieteni adevărați. Dar asta-l face și dificil, să trebuiască să convingi tipii că ar putea avea o relație în afara celei din lumea virtuală, și apoi să facă față spulberării fanteziei.

La finalul discuției noastre, o întreb pe Miss Dammer dacă-i este vreodată dor de videochat: „Îmi este, dar la final mă simt de parcă nu am avut un iubit posesiv, ci 20.”

Acest articol a apărut inițial pe VICE UK.