Fetișuri cu elfi, sex anal și canibalism: Cluburile erotice din jocul World of Warcraft

„Poți să faci sex în World of Warcraft?", iată o întrebare care a fost pusă de multe ori pe Yahoo Answers, dar pentru care e greu să dai un răspuns clar.

Tehnic vorbind, nu poți. Personajele n-o să și-o tragă pentru plăcerea ta vizuală; totuși, un utilizator a sugerat o metodă de aproximare a sexului. Modalitatea implică un avatar care stă așezat cu fața în jos, în timp ce un utilizator controlează un altul care simulează mișcările sus-jos specifice futaiului: „Un tip stă întins, iar celălalt (să sperăm că o femeie!) apasă continuu pentru a se așeza și a se ridica (tasta x) și arată grozav."

De fapt, nu arată deloc așa de grozav. Dar, într-o lume construită pe fantezie, de ce imposibilitatea de a face sex în joc trebuie să reprezinte o barieră pentru cei care vor să și-o tragă? World of Warcraft este un joc online, multiplayer și roleplaying (MMORPG), care are aproximativ cinci milioane de utilizatori. Să joci WoW înseamnă să locuiești într-o lume complicată, interactivă și fantastică, în care personajele călătoresc, pe jos, pe animale sau pe barcă, pe harta lui Azeroth. Jucătorii se luptă cu tot felul de monștri și au de îndeplinit misiuni, ca să avanseze în joc. În ciuda reputației sale de rai al tocilarilor, WoW presupune foarte mult efort social. Jucătorii serioși se vor înscrie în guilde - grupuri cu ofițeri și canale de chat proprii, care pot varia de la câțiva membri până la sute – și vor lua parte la raiduri, adică acele momente când mai mulți jucători își unesc forțele pentru a se lupta cu un dușman mai puternic.

Ca să intre în joc, jucătorii își aleg un server, iar fiecare server funcționează ca o versiune diferită a lumii de joc. Serverele pot fi grupate în patru categorii, care stabilesc modul în care jucătorii interacționează între ei și cu mediul. În serverele de roleplay, jucătorii sunt încurajați să vorbească și să se comporte la fel ca personajele pe care le înfățișează; în comunitățile adevărate de roleplaying, fiecare membru își ia o identitate fantastică complicată, iar interacțiunile dintre jucători se transformă într-o narațiune comună. Evident, câteva dintre aceste narațiuni complexe implică și sex – cum să nu implice?! - iar unele din ele se bazează chiar în întregime pe sex.

„Nu aș spune neapărat că majoritatea utilizatorilor fac asta", spune Katherine Cross, o scriitoare feministă și jucătoare de WoW, într-un interviu telefonic. „Dar, dacă joci World of Warcraft destul timp, la un moment dat te vei lovi accidental de două personaje dezbrăcate, care se uită misterios unul la altul, într-un colț undeva."

Dacă se întâmplă să vezi două personaje dezbrăcate și implicate într-o conversație privată mai lungă, cel mai probabil ești martorul unui joc erotic, cunoscut ca ERP. Jocul de rol erotic e o formă de roleplaying concentrat în jurul comportamentului sexual. ERP nu este unic în WoW, ci e întâlnit și-n alte jocuri multiplayer online, precum Guild Wars 2, Starwars: The Old Republic sau Wildstar. Sexul nu e încurajat pe față. Conform termenilor de utilizare din World of Warcraf, limbajul „vulgar și obscen" sau „sexualitatea explicită" sunt interzise. Dar asta n-a oprit interacțiunile ERP.

De fapt, ERP-iștii din joc și-au creat propriul lor oraș sexual veritabil, în ciuda dezaprobării oficiale: în Moon Guard, unul din serverele de roleplaying, orașul Goldshire este plin de personaje care caută interacțiune erotică fără rețineri. Mai mulți jucători de WoW au botezat zona aceasta, cu dispreț și nu prea multă inteligență, „Pornshire". Să te aventurezi în Pornshire înseamnă să intri în capcanele unei orgii bahice bazate pe roleplay, care l-ar face până și pe Poponeț să roșească sau măcar să-și mângâie gânditor bărbia. „Goldshire a devenit acel loc moca, unde găsești prieteni pentru sex virtual", spune Nico, fostă jucătoare de WoW și bloggeriță, care a adăugat că mulți jucători se opresc ocazional la tavernă ca să flirteze.

Hanul Lion's Pride din Goldshire este epicentrul acestor chestii despre care se zice că-ți încrețesc părul. Spre deosebire de alte taverne împrăștiate pe harta jocului și spre deosebire de hanurile Lion's Pride care există pe serverele fără roleplaying, acesta este plin cu zeci, poate sute, de jucători. Jucătorii virtuali o vor arde pe acolo, se vor băga în conversații private și/sau vor cerși atenție în public. Unii o să se învârtă pe acolo în diverse stadii de goliciune. Alții, mai rezervați, doar vor băga de seamă ce se-ntâmplă și vor observa mulțimea de pe margine.

Dacă este un lucru care poate fi spus despre locuitorii din Goldshire, e acela că știu exact de ce sunt acolo. Pentru a aprecia scena erotică pe de-a întregul, trebuie să downloadezi un add-on în joc care-ți permite să creezi și să accesezi profiluri de roleplaying extinse. Acolo, jucătorii pot dezvălui informații despre aspectul lor fizic, personalitatea lor sau chestii din trecut. Multe din aceste profiluri sunt detaliate și particularizate. Pe lângă descrierile amănunțite ale înfățișării fizice, o practică uzuală e să ai o listă cu liniuțe, cu fetișurile și practicile sexuale pe care jucătorul le consideră de neacceptat.

Într-un articol pentru Paraphilia Magazine, autoarea Dixe Flatline observă și cataloghează conținutul găsit pe unele din profilurile astea. „Umilirea era o preferință comună… Vorarefilia, adică acțiunea de a mânca pe cineva sau să fii mâncat de cineva, era o altă perversiune populară", observă Flatline. „Femeile cu penis și hentai-urile erau și ele populare. Incestul, lactația, gaping-ul, fistingul, scatofilia, urofilia, violul, infantilismul, breeding-ul sau hotdogging-ul, răpirea și coruperea erau și ele printre favorite".

Cât despre descrierile fizice, ele pot fi concise (am văzut una simplă: „Tomberonul tău banal de spermă") sau lipsite de acuratețe și extrem de amănunțite. Dixe a dat de un jucător care i-a spus că posedă „o pulă de cal care atârnă pe jos și aproape că se dublează când e-n erecție. Coaiele lui erau și ele imense, de mărimea unor pepeni și își făcuse pula să scuipe întotdeauna spermă." Jucătorul se mândrea și „cu un cur masiv, care se scutura și se bălăngănea sălbatic de fiecare dată când se mișca…" În călătoriile mele prin Goldshire, am văzut o pereche de coaie cât niște pepeni, atașați de un penis care scuipa spermă, al cărui proprietar specifica clar că singurul tip de vorarefilie cu care este de acord este cel anal. Am văzut, în plus, liste de fetișuri care conțineau următoarele chestii: degradare, gore, frică de impregnare, tentacule, bestialitate și, dintre toate, multă labă („Sunt total de acord să fac labe, scurte sau lungi… Dacă ai prepuț, ai ceva șanse-n plus")

Într-un mail, Dixe pare dezorientată de seria masivă și diversă a comportamentului sexual din joc. „Cred că fetișismul extrem există la toate colțurile, în cultura virală a secolului 21", a scris ea. Apoi, a argumentat că perversul vede în WoW același tip de conținut pe care site-uri ca Pornhub sau Xhamster îl oferă pe „altarul fetișist al consumerismului. Fiecare femeie face ass-to-mouth la prima întâlnire, în zilele noastre, deci ce e greșit să-ți faci un personaj căruia îi place să fie legat ca o curvă ieftină sau să te duci la Booty Bay și să le oferi prostituate elfe corporatiștilor?"

Atitudinea asta blazată nu e unicată. Conform lui Katherine Cross, „comunitățile ERP tind să fie casa multor fetișuri sexuale extreme". Acest tip de deschidere cultivă un mediu în care negocierile sexuale sunt remarcabil de cinstite și nevinovate. În asemenea cazuri, listele de fetișuri sunt conturate precis, conțin practicile cu care utilizatorul e de acord, spre deosebire de versiunile virtuale ale acelor „contracte sexuale", pe care comentatorii conservatori adoră să le invoce cu dispreț.

Ia ca exemplu forumurile Dark Nest, unde utilizatorii care vor să se-ntâlnească în joc pentru experiențe erotice pot să posteze anunțuri personale. Un asemenea anunț, postat în martie, era intitulat „Curvă care adoră bășinile caută stăpână". Anunțul conținea o listă lungă de perversiuni care includea, așa cum o spune și titlul, multă „joacă la toaletă". Răspunsurile altor utilizatori ai forumului nu judecau conținutul, ci susțineau demersul. „Îți urez mult noroc!", a spus cineva. „Mult noroc în căutarea ta de aventuri cu cururi murdare", încuraja cineva. Un al treilea răspuns scria sub anunț că i-a trimit un mesaj celei care l-a postat.

„Tărâmurile fanteziei online și ale role-play-ului, prin definiție, dau frâu liber imaginației, nu-i așa?", zice Cross. „Ești deja în acest tărâm al fanteziei, unde există elfi, dragoni și vrăjitori… Dacă vei alege să faci roleplay erotic, atunci îți spui singur: Pot folosi cadrul ăsta ca să fac tot ce vreau. Uite câteva exemple evidente, specifice în jocurilor fantezie: druizii pot convoca plante, cu care te poți distra în tot felul de moduri. Sau warlockșii pot convoca succubii ori să te orbească cu incantații vrăjitorești.

Totuși, nu e întotdeauna distractivă filosofia asta de Pot folosi cadrul ăsta ca să fac tot ce vreau, iar folosierea sucubilor nu e mereu de comun acord. Nici nu e strict limitată în această lume inventată și fantastică. „Ce se-ntâmplă în World of Warcraft este real, pentru că se întâmplă între doi oameni, doar că într-un mediu diferit", spune Nico. Cu alte cuvinte, ce se-ntâmplă în Azeroth nu rămâne întotdeauna în Azeroth. De exemplu, Nico spune că făcea parte dintr-o comunitate online de femei care jucau WoW. „Trebuia să fie măcar o postare pe săptămână a unei femei care zicea ceva gen Soțul meu joacă prea mult WoW", își amintește ea. „Erau chiar postări ale unor femei care spuneau Ajutor, m-am îndrăgostit de liderul guildei mele, dar încă sunt măritată".

Chiar dacă interacțiunea din WoW este aparent virtuală, emoțiile pot afecta realaitatea. „Te poți trezi foarte ușor în relații care, din toate punctele de vedere, se simt profund și creează legături cu oameni pe care nu i-ai văzut niciodată sau cu care ai interacționat rar în viața reală", spune Dixe. „Și aceste legături pot fi chiar mai strânse decât cele pe care le avem cu oameni cu care interacționăm zilnic".

Unele relații create și consolidate în guilde pot s-o dea spre scenarii de telenovele; unele ajung la dimensiunile tragediilor lui Shakespeare, cu tot cu triunghiurile lor amoroase, inimi frânte și personajele abjecte care manipulează la periferia unor iubiri de diferite forme geometrice. Într-o faimoasă „dramă de breaslă", așa cum sunt numite aceste scenarii, cunoscuta guildă „Death and Taxes" a fost zguduită de un triunghi amoros scandalos și de publicarea unor fotografii nud cu trei dintre membri, o femeie și doi bărbați. Pe forumurile guildei, întregul incident a fost dezbătut pe larg și arătat cu degetul pe diverse site-uri. „Se încarcă greu pentru că e citit de peste trei mii de oameni în momentul ăsta", a remarcat cineva într-un thread de pe un forum care trimitea link spre postul original.

„Îmi amintesc că făceam un raid în momentul ăla, iar întreaga noastră echipă s-a oprit din ce făcea în joc, ca să citească toți despre triunghiul ăsta amoros, pe un forum", spune Nico. „A fost ceva important".

Conceptul „drama de guildă" are tendința să izoleze și să pedepsească mai ales femeile. Un studiu din 2013, în Frontiers in Psychology, a arătat că gamerii bărbați folosesc conceptul ca scuză pentru excluderea femeilor. Mai multe femei care au participat la sondaj au spus c-au „văzut recrutorii din guildă care nu selectau jucătoare de sex feminin, din cauza dramelor pe care ar putea să le cauzeze". Și chiar dacă World of Warcraft dă frâu liber imaginației sexuale în unele moduri, în altele rămâne constrâns de standardele duble și banale din lumea reală. „Dacă ai o femeie care e ofițer în breaslă sau chiar stăpâna ei, și s-a aflat public c-a avut relații erotice în joc cu cineva care e bărbat în viața reală, ea va fi acuzată că și-a cyber-futut șansele de a avansa", spune Cross. „O să iasă un scandal public. Oamenii vor spune că nu mai pot să aibă încredere-n ea".

„Se transformă într-o răzbunare porno, practic", zice Nico. „Se postează fotografii nud. E o strategie care presupune foarte mult să aduci femeia în depresie, iar oamenii ajung mereu să vorbească despre asta. Îmi amintesc foarte bine câțiva oameni, atât pe serverul meu, cât și pe altele, care au trecut prin asta… Apoi urmează o hărțuire fără sfârșit, care nu e niciodată justificată."

Hărțuirea e o altă situație în care granița dintre real și virtual e destul de neclară. Chiar și-n afara ERP-urilor, setea de a enerva și intimida e foarte răspândită. În 2013, în Frontiers in Psychology, mai multe jucătoare de WoW au spus că au simțit că trebuie să-și ascundă sexul, ca să evite hărțuirea, iar multe din ele au declarat c-au refuzat să participe la voice-chaturi tocmai din motivul ăsta. Una din femeile întrebate a zis că a fost de acord să conducă un grup într-un raid. Inițial, a zis ea, toată lumea din grup a fost „surprinsă de vocea mea". În timp ce raidul avansa, jucătorii făceau tot mai multe remarci sexiste. În cele din urmă, „un labagiu s-a gândit c-ar fi amuzant să geamă sugestiv de fiecare dată când vorbesc. Apoi au început și ceilalți băieți la fel. După asta, n-am mai putut să suport situația și-am închis computerul. Nu mai vorbesc pe chat de atunci."

Altă femeie intervievată în studiu a spus că ea și prietena ei au fost „fluierate virtual" după ce și-au ales avataruri feminine:

E confuz să vezi că sexismul de zi cu zi continuă să fie o problemă într-un mediu care, ca principală caracteristică, evită regulile obișnuite din realitate. În WoW, jucătorii zboară pe spatele dragonilor; reînvie cu toții din morți. Sunt de acord să aibe luptători umanoizi-panda grași în mijlocul lor și îi consideră o apariție normală, dar unora chiar le vine greu rău să-nțeleagă că femeile sunt egalele și colegii lor.

Bineînțeles, faza asta de căcat nu-i așa de nașpa cum e-n realitate. Pentru cineva care petrece o grămadă de timp în WoW, e dificil să facă diferența între hărțuirea din joc și cea din viața reală. În unele cazuri extreme, hărțuirea din joc se poate transforma într-una din viața reală. Nico a trăit asta la prima mână, când un tip pe care l-a întâlnit în WoW a urmărit-o și-a hărțuit-o patru ani la rând. „Nu am făcut roleplaying sau ceva, dar mi-era amic", zice ea. „S-a supărat rău că nu eram îndrăgostită de el. Când am început să ies cu iubitul meu, cu care am și acum o relație, a înnebunit și mi-a zis că-s mincinoasă, curvă și chestii din astea. Efectiv, a pornit o cruciadă timp de patru ani, ca să-mi facă viața un iad."

Hărțuirea a început, mai întâi în joc, când tipul i-a scris pe chat lucruri indecente și insulte sau i-a pus pe alți jucători să facă asta, atât pe forumurile guildelor, cât și pe social media. În cele din urmă, situația a escaldat. „Mi-a trimis amenințări cu moartea, după ceva vreme. Îmi trimitea poze cu casa mea. Știa unde stau. Mi-a trimis amenințări cu moartea, zicea c-o să mă violeze și alte chestii care-ți fac rău la stomac când le-auzi. Patru ani de zile, zi de zi. A fost un coșmar.", spune Nico. „Am făcut rost de-un ordin de restricție. I-am trimis pe polițiști la el acasă de câteva ori, dar asta nu l-a făcut să se oprească."

În cele din urmă, tipul a încetat. Nico nu știe sigur de ce nici acum.

Așa cum se întâmplă cu majoritatea chestiilor de pe internet, libertatea și anonimitatea relativă din WoW sunt săbii cu două tăișuri. „Face posibil cel mai bun tip de experiment. Facilitează ceva care este liber de cătușele stigmatizării sexuale", zice Cross. „Dar eliberează și anumiți demoni sexuali care duc hărțuirea la un alt nivel."

E pe bune. Deși anonimitatea e ca o baltă cu pește pentru mulți internauți sociopați, are și beneficii. În 2014, Laura Kate Dale a scris un articol despre cum faptul c-a jucat WoW cu un personaj feminin a ajutat-o să se simtă mai confortabil că-i femeie. În liceu, când încă se prezenta ca un băiat, a început să joace cu un avatar feminin. „Am găsit un loc în care aveam prieteni care mă tratau ca pe-o femeie, mai bine sau mai rău", a scris ea. „O lume în care eram fericită cu ce eram. Nu mai voiam să plec de acolo."

Când a fost luată la ochi, după luni în care și-a găsit scuze ca să nu intre pe Skype sau în voice-chaturi, „a pierdut o mulțime de prieteni." (WoW este și cel mai progresist loc în termen de politici sexuale și de gen). Dar, pentru ea, experiența a fost importantă, într-o perioadă în care nu era sigură de identitatea ei. World of Warcraft „m-a învățat lucruri despre mine într-un mediu în care, pentru mult timp, m-am simțit în siguranță."

Cross e de acord, în mare, cu această caracterizare. Și ea a folosit un avatar de femeie, în timp ce încă se prezenta ca un bărbat în viața reală. Un studiu din 2014 arată că cei mai mulți bărbați care aleg să joace MMORPG cu personaje feminine fac asta, pentru că le place să se uite la cururi, așa cum fac bărbații. Când i-am menționat aceste studii heterosexuale care au legătură cu fundul, a râs. „Sunt transsexual și, lasă-mă să-ți zic, când aveam 17 ani am folosit scuza asta ca să mă integrez și să mă scuz colegilor mei bărbați de atunci ."

A continuat: „Poate sunt mulți bărbați confuzi sexual sau unii care încearcă, ca să spun așa, să intre în legătură cu partea lor feminină, numai că le e teamă să mărturisească asta-n public."

Ce e cu adevărat unic la WoW e faptul că le oferă utilizatorilor oportunitatea să găsească un spațiu lipsit de prejudecăți unde să experiementeze cu cine vor, fie să-și schimbe sexul, fie un fetiș personal sau hărțuirea agresivă a femeilor fără mari consecințe, atâta vreme cât sunt destul de secretoși. Conform lui Nico, unii jucători serioși de WoW își fac conturi separate ca să viziteze Goldshire și „să nu-și compromită contul principal cu oamenii care te văd că stai mult timp prin Goldshire".

Cross a devenit expertă la furișat cât a practicat ERP în joc. Mi-a descris, cu nostalgie și lux de amănunte, cele mai bune locații pentru a te dezbrăca și a ți-o trage virtual. „Poți să te duci în temnițe și n-o să te deranjeze nimeni, pentru că așa stă treaba cu temnițele", zice ea. „Știi Floating Islands din Nargrand? Sunt atât de multe încât șansele ca cineva să te surprindă sunt relativ mici. Mai e o cascadă la ieșirea din Stormwind… Ăsta a fost un alt loc mișto. Am fost acolo de câteva ori cu diverși oameni."

Cât despre magia fetișurilor, erotismul sălbatic și explicit între elfi, vorarefilie sau pulile imense de cal? „Sunt perversiuni de tocilari", spune Dixe. „Dacă trebuie să le explicăm, uităm de ele."

Urmărește VICE pe Facebook

Traducere: Ionuț Axinescu

Citește despre gamerițe din România:
World of Warcraft mi-a șters aproape trei ani din viață
Am vorbit cu gamerițe din România despre cum s-au apucat de jocuri video
Cum e să fii o tipă pasionată de gaming din România