Am găsit înjurăturile străbunicilor la Academia Română

Originea înjurăturilor moderne se pierde în negura timpurilor, însă Academia Română, sub patronajul Regelui Mihai, a avut inspirația să ne lase moștenire un document editat în 1942, unde sunt menționați „termenii considerați obsceni" acum aproape 80 de ani.

De fapt este un supliment al Atlasului Linguistic Român, unde în urma unui sondaj în rândul populației, s-a stabilit ce înjurături românești erau, precum și diverse eufemisme pe regiuni.

Mulțumită Monicăi Busuioc, şefa Secţiei de Lexicologie a Institutului de Lingvistică al Academiei Române, am reușit să răsfoiesc valorosul document prăfuit.

Din el am aflat că în anii '40, jumătatea de nord a țării folosea pentru înjurătură, cu precădere, termenul sudalmă, iar în cealaltă jumătate se folosea îjurătura. În unele regiuni echivalentul cuvântului înjurătură era ocară, blestăm, caromlaș, sovane.

La întrebarea „cum se mai înjură aici", oamenii timpului au răspuns, printre altele: să-l omuoră dracu, sa-l calce iuda, sa-l bântuie călcătura; futu-ț tuarta cerului, kifla lu dumnezeu, pita, harhanghelii, maica precesta, sorele, beserica, troița; mînca-mn-ai camicu dim pulă; fută dracu pizda mîne-ta, bată dracu pula-m mama vostă; calce-l nevoile; du-te-m pula cui t-o făcut; futu-lu-suflitu mă-sî, futu-d muierea-n cur ; mînca-l-ar frigurile; etc.

Hai să vedem care erau eufemismele de atunci ale cuvintelor care descriu organele genitale în funcție de regiune.

• Crișana și Maramureș: veseleancă, născutu femeilor, trupu dila femeie, pantă, la muieri dîjos, naștire, trup, băbură, cur
• Banat: sramota, nașcerie, trup
• Oltenia: curu, gaură, rușine instrumentu, vîlvă, aia, gaură
• Centru: dă gășiht, unialta muierească, haia, pîntici, puică, mitră, javră
• Muntenia: ocara iei, păsărică, poduabă, daravela, la trupi
• Moldova: partea rușînuosâ dinainti, partea fumeiascâ di rușîni, vîjoiu, vulfâ, urîcunea
• Dobrogea: srămuta, piraje, pipoașcă, vulvâ

• Crișana și Maramureș: vînă, ismene, țî să vede mațălie, hîdănie, hodrobrențile, hădărag, trup, scula uomului, sărsamu dănăinte
• Banat: trup, mădulariu, sramota
• Oltenia: mimbru, triabă, haia, ocară
• Centru: născutu, pasărea uomului, semeremteșt, țiega uomului, marfa
• Muntenia: membru, trupi, daravela, poduabă, rușîni
• Moldova: puțca, partia rușinuoasâ dinainti, niembru, vînă, dănănaia
• Dobrogea: rușinea, pardonu, strămuta

La întrebarea „are relații sexuale", străbunicii nostri au răspuns: am avut sîmbră cu muierea, am avut pat, o umblă la ia, a lăcut lucru ăla care-l fac tăț omeni, o trage, să-mpreună, am țicnit, m-an dus săm petrec cu o muiere, bagu-mă-n tini, am șăduit cu-o femeie, sâ drăgostiesc, a lucrat cu-o foată, s-a avut bini cu ia, am avut păcat cu dâsa, etc.

Eufemisme pentru „curvar" erau: îmblă la muierili altora, blăstămat rău nărăvit, corhalău, uom dă i dragă lume, cîne, derbidieu, stricat de fomei, îi uom slab, umblăm blăstămățîi, landrău, flecar, etc.

Eufemisme pentru „a siluit-o": o facut-o de rușine cu sîla, o pris-o cu puterea, o cufuluit-o, o necăjit-o fără voie, o-mblătit-o, i-o făcut triaba cu di-a musai, o făcut rîs dintr-însa, o futut-o cu sîla, etc.

În Atlas am mai găsit și expresii din anii '40 pentru „onanie": îi dă din mînă, ij baci pula, bîrătură, ș-o freacă să-I viie sămânța, uo borăști, să friacă pă pulă, mai frec pula di scîndupa patului, fasi malahii, îi dă la gît ca să sloboază, îj gîdilă pula cu mîna, etc.

Pentru menstruație: are rînduri, soroc, pkișă sînge, regulă, curzere de sîze, păcati fimeiești, îs hîde pă cămeșă, vine pă lună, boală lumiască, flori, să curăță, etc.

În ceea ce privește înjurăturile, am menționat doar câteva dintre „sudalmele" vremii, însă am remarcat că marea majoritate cuprinde termeni teologici.

Antropologul și directorul Departamentului de Sociologie de la SNSPA, Vintilă Mihăilescu, mi-a explicat de ce.

El a precizat că avem unul dintre cele mai colorate vocabulare, pentru că România se numără printre țările cu cea mai longevivă societate țărănească, unde nu a pătruns limbajul aristocrat, cenzurat, așa cum s-a întâmplat în vest. „Cu cât mergem mai spre vest, Europa a trecut prin niște secole în ceea ce se cheamă proces al civilizării, care a însemnat un control al bunelor maniere", a adăugat Mihăilescu.

Monica Busuioc, directorul Secţiei de Lexicologie a Institutului de Lingvistică al Academiei Române, spune că nu se așteaptă prea curând la o anchetă asemănătoare cu cea realizată de onorabila instituție în anii '40.

De asemenea, consideră că termeni precum „pulă" și „pizdă" ar trebui să fie introduși în DEX, însă pentru asta va trebui ca Academia să treacă atitudinea pudibondă, conservatoare.

Lexicologul mi-a mai povestit o chestie amuzantă.

„A venit un onorabil doctor la mine și m-a întrebat amuzat, știind că lucrez la Dicționarul Academiei Române: «Pentru pulă avem cuvântul penis, dar pentru pizdă nu avem termen științific. De ce?» Nu știu", a încheiat simpatica doamnă.