Dacă stai o săptămână întreagă cu nasul în ştiri politice, o iei razna. Din când în când, o pauză e bine meritată. Ţin minte că, acum câţiva ani, aveam tot timpul televizorul pe Realitatea TV sau Antena 3 şi creierul meu se transforma, încet-încet, într-o varză. Uşor călită, că era tot pe vremea asta şi aerul condiţionat nu făcea faţă. Dacă ai băut prea mult peste weekend şi nu-ţi mai aminteşti ce s-a întâmplat săptămâna trecută, ţi-am pregătit un rezumat explicat ca pentru perioada post-mahmureală.

Poate ţi-a ajuns la ureche o întreagă dezbatere despre noul Cod Fiscal. De vreo săptămână, preşedintele Klaus Iohannis şi cu prim-ministrul accidentat Victor Ponta îşi tot pasează politeţuri de la unul la celălalt. Pentru asta însă, trebuie să tii că politica românească e un joc de ping-pong şi îţi explic imediat şi de ce.

Citeam, acum vreo două săptămâni, dar nu-mi mai amintesc unde, cum se făcea politică prin perioada interbelică, pe vremea când partidele făceau cu schimbul la conducerea guvernului. Modelul de guvernare era simplu şi cam pe acelaşi principiu pe care-l practică PSD azi. Fiecare guvern venea cu un pachet de măsuri cât se poate de populiste, eventual înaintea alegerilor sau, în orice caz, pe la final de mandat, fără să facă nici un calcul economic serios, iar guvernul următor trebuia să se descurce.

Cam aşa e şi cu noul Cod Fiscal. Victor Ponta, fostul preşedinte al celui mai mare partid socialist din România, se comportă precum cel mai politician liberal din ţară. Noul Cod Fiscal prevede, în ciuda oricărei ideologii socialiste, scăderea taxelor. Mai exact, scăderea TVA-ului de la 24% la 19%, de la 1 ianuarie 2016. Mai dispar o serie de taxe, dar şi de reduceri. Găseşti aici suficiente detalii plictisitoare.

Cert e că, la fel ca-n perioada interbelică, Ponta pasează responsabilitatea următorului guvern. Toată lumea ştie că Victor Ponta e aproximativ mort ca om politic şi doar o minune mai poate să-l resusciteze, mai ales după vacanţa prelungită în Turcia. Pe principiul "după mine, potopul", următorul guvern va trebui să se descurce cu ce are. Şi asta din cauză că nimeni nu şi-a bătut capul cu nişte calcule serioase, pentru a vedea dacă reducerile taxelor sunt sustenabile.

Acum, eu sunt un tip cu vederi destul de liberale, care a susţinut ani de zile că nişte taxe mai mici înseamnă un grad de colectare mai mare - adică lumea îşi plăteşte de bună voie taxele. Dar, de data asta, sunt de acord cu Iohannis, care zice că Ponta riscă prea mult. De aia, a retrimis Codul Fiscal în parlament, spre reexaminare.

Ce zice Iohannis e că, având exemplul Greciei, nu ne dorim să repetăm experienţa de acolo. Nu în condiţiile în care Ponta pasează responsabilitatea următorului guvern. Iar guvernul va fi schimbat, indiferent ce crede domnul cu probleme la genunchi.

Ca să înţelegi mai bine jocul de glezne al prim-ministrului, trebuie să-i vezi reacţiile: "Eu cred că Parlamentul şi noi, Guvernul, o să începem să aplicăm, fie prin ordonanţă de urgenţă, fie printr-o angajare a răspunderii acestei măsuri." Jocul e periculos din mai multe motive. În primul rând, dacă reducerea ţine şi rezultatele se văd, o să poată să arate cu degetul spre Iohannis pentru a mai câştiga nişte voturi. Dacă nu merge, o să dea vina pe următorul guvern, despre care o să spună că a fost mai puţin competent decât al lui.

Dan Tăpălagă explică foarte bine exact acelaşi lucru. Populism, populism, populism. Nici Mugur Isărescu n-a fost de acord, nici măcar partidul lui Traian Băsescu, PMP, n-a comentat. Mai populişti au fost cei de la PNL, care au votat cu două mâini Codul Fiscal propus de Ponta. Oricât de mult ar fi luat-o pe arătură Băsescu, aş paria că e mai calculat decât Ponta.

Prim-ministrul în cârje mai are o problemă, dincolo de lipsa de responsabilitate. Nici măcar partidul nu-l mai susţine. Liviu Dragnea i-o dă la gioale pe faţă şi spune că preşedintele demisionar al PSD nu e foarte, foarte stabil. Declaraţiile lui Dragnea trebuie citite mai degrabă printre rânduri, sunt în limbaj politicianist şi bazate mai mult pe apropouri.

Ponta o să pice, indiferent de ce spune el în declaraţiile publice. Situaţia în partid nu e deloc plăcută, PSD are conturile blocate din cauza unor datorii de peste şase milioane euro, iar procurorii n-au nici o problemă să-i mai pună nişte piedici. DNA deja i-a pus sechestru pe avere, iar singurul lucru care-l mai ţine departe de cătuşe este imunitatea pe care i-o acordă funcţia de prim-ministru.

Se explică, aşadar, şi de ce ţine cu dinţii de Codul Fiscal. Un pic de populism nu strică, oarecum pe principiul "Iatăce-am făcut eu pentru voi; iar voi nu mă sprijiniţi pentru un furt mititel?" Ironia este că, în dosarul în care e cercetat, Ponta a păţit ca Adrian Năstase. Ambii au fost hoţi proşti. Năstase a fost închis din cauză că a fost înregistrat când se ducea să se asigure că nu-i prins, Ponta e anchetat din cauză că s-au falsificat nişte contracte, deşi era mai simplu să lase contractul aşa cum era.

În altă ordine de idei, dacă tot vorbeam de bani, ce te faci când rişti să-i pierzi pe toţi? Cam aşa se pune problema cu piaţa asigurătorilor români. Potrivit unui raport al autorităţilor, peste 3,5 milioane români plătitori de asigurări de casă ar putea să rămână şi fără locuinţe, şi fără bani în cazul în care o calamitate ar da peste România. Companiile de asigur ări pur şi simplu n-ar avea de unde să plătească despăgubirile. Zău, nu ştiu cum să comentez ştirea asta.

Dar mai avem una proastă. Guvernanţii n-au ştiut pe ce să mai flituiască nişte bani, aşa că au făcut un proiect la mişto pentru introducerea ansamblului Brâncuşi, de la Tîrgu Jiu, în patrimoniul UNESCO. Au făcut un proiect atât de prost, încât UNESCO le-a spus NU. Încă un motiv să spui "treabă românească!"

Şi e păcat, pentru că românii fac şi treabă bună. De exemplu, ştiai că, la Galaţi, şantierul naval produce tot soiul de nave, printre care şi o serie pentru Paza de Coastă olandeză? Iată că se poate.

Şi, ca să încheiem într-o notă veselă - cu un pic de noroc, de săptămâna viitoare reluăm şi "România Suprarealistă" - fraţii noştri de peste Prut sunt mai avangardişti ca noi. De exemplu, comunitatea lor medicală pledează pentru legalizarea cannabisului ca medicament.

Între timp, în România, când te uiţi la toate cele de mai sus, te întrebi ce substanţe interzise fumează ai noştri pe şestache.

Urmăreşte VICE pe Facebook.

Citește și despre politica românească:
Elevii români ar introduce votul cenzitar și educația politică, dacă ar fi parlamentari
Feministele mi-au explicat de ce nu există femei în politica românească
Învață un pic de politică, la naiba