Publicitate
18+

Sexul în spaţiu e mult mai dificil decât crezi

Totuşi, masturbarea e ok.

de Daniel Oberhaus
08 Aprilie 2015, 10:17am

Asta-i prima parte dintr-o trilogie despre probleme legate de sexul în spaţiu, precum reproducerea.

Acum că Pământul a făcut trei decenii de când are o staţie spaţială în orbită, unde vin astronauţi de ambele sexe, apare întrebarea evidentă: Ce se întâmplă în spatele uşilor închise? Au încercat vreodată astronauţii să treacă la nivelul următor? Oficial, nu există rapoarte care să confirme comportamente indecente, consensuale sau nu, între membrii Shuttle, Soyuz, Shenzou sau ISS. Totuşi, infirmările astea oficiale n-au oprit oamenii cu minţi bolnave de pe Pământ să se gândească la cum îşi petrec timpul privat cei în orbită.

În 1992, imaginaţia oamenilor s-a aprins atunci când s-a aflat că Jan Davis şi Mark Lee, doi astronauţi care au mers să orbiteze în jurul planetei la bordul navei Space Shuttle Endeavor, se căsătoriseră în secret cu nouă luni înainte de misiune. Angrenarea soţilor în aceeaşi misiune a fost o premieră pentru NASA şi a dus la speculaţii cum că perechea ar fi fost prima din istorie care şi-a consumat căsătoria departe de Pământ. Agenţia Spaţială a interzis apoi cuplările de genul ăsta.

Deşi omul a ajuns în spaţiu încă din 1961, sexul la înălţime continuă să fie un subiect foarte puţin exploatat. Sunt mai multe motive pentru care s-a întâmplat asta, iar unul dintre ele este că cele mai multe misiuni în spaţiu cu oameni n-au fost destul de lungi ca să-i facă pe cei de la NASA să abordeze subiectul ăsta pe bune. Când tot ce-ncerci să faci e să-ţi dai seama cum să supravieţuieşti într-un mediu ostil, sexul e ultimul lucru pe lista cu întrebări ştiinţifice apăsătoare care au nevoie de-un răspuns urgent. Dar nu pentru mult timp.

Jan Davis şi Mark Lee s-au căsătorit înainte de-a zbura la bordul Endeavour în misiunea STS-47. Foto: NASA

„Cred că va veni vremea când problema sexualităţii în spaţiu va trebui să fie ridicată," a spus Paul Root Wolpe, directorul centrului de etică de la Emory University şi bioetician senior la NASA. „Nu ştiu dacă NASA are reguli oficiale în legătură cu sexul în spaţiu, dar va veni o vreme când NASA va trebui să ia nişte măsuri sau să înţeleagă relaţiile de genul ăsta. E un moment când durata unei misiuni te duce la întrebarea asta, dacă e corect sau nu să-i privezi pe astronauţi de latura umană. Dar nu sunt sigur că a venit încă timpul."

Pe lângă lipsa unor motive ştiinţifice urgente care să ducă la testarea libidoului şi a comportamentului sexual în orbită, ideea simplă este că andocarea corp-la-corp în microgravitaţie nu-i atât de orgasmică pe cât ne-am imagina. În primul rând, există dificultăţi majore de logistică în orchestrarea faptei, iar asta în sine ar putea fi un motiv destul de puternic care să descurajeze astronauţii de la experimente neoficiale, aşa cum a sugerat Wolpe.

„Mulţi oameni cred că sexul în microgravitaţie e grozav, pentru că atunci când gravitaţia scade, poţi să te mişti în nişte feluri în care n-ai putea pe plan terestru. Oamenii de ştiinţă care s-au gândit la asta nu-s deloc siguri că-i aşa. Gravitaţia ne ajută să stăm împreună, aşa că sexul în microgravitaţie ar putea să fie chiar mai dificil pentru că va trebui să te asiguri în permanenţă că te ţii de partener, ca sa nu te deplasezi într-o altă direcţie. S-ar putea să fie mult mai dificil şi mai puţin satisfăcător decât crede majoritatea."

Vanna Bonta testează 2suit alături de soţul ei într-o gravitaţie scăzută. Foto: Steve Boxall

Chiar dacă problemele de logistică ale sexului în spaţiu pot fi combătute, mai există problema că microgravitaţia face ca sexul să fie, ei bine, mult mai puţin sexy.

Astronauţii au tendinţa să transpire mai mult în spaţiu, iar tensiunea scăzută le-ar putea provoca dificultăţi bărbaţilor când vor să-şi ţină naveta ridicată. În ceea ce priveşte partea feminină, încă nu s-a deliberat dacă microgravitaţia e un blestem sau o binecuvântare pentru sâni. În timp ce un instructor astronaut a confirmat că sutienele sunt purtate în spaţiu, asta se întâmplă de-obicei în timpul regimului intens de exerciţii la care astronauţii sunt supuşi. Mai departe, ţine de preferinţa personală.

Toate limitările astea n-au îmblânzit totuşi fanteziile cosmice sălbatice. În The Hammer of God, un roman SF din 1993 de Arthur C. Clarke, autorul vorbeşte despre plusurile şi minusurile raporturilor sexuale în cosmos în funcţie de localizarea diferitelor sisteme solare şi constată că aspectul inovativ al gravitaţiei zero în spaţiu dispare repede, în timp ce gravitaţia lunii te face să salţi în toate direcţiile.

Totuşi, gravitaţia de pe Marte, care-i cam a treia parte din aia de pe Pământ, este „destul de uşoară încât să faci ce vrei şi destul de grea încât să facă lucrurile interesante," scrie legenda sci-fi.

„Atât plăcerea, cât şi problemele cauzate de gravitaţia zero au fost exagerate puternic," a scris Clarke în cartea din 1982, 2010: Odyssey Two. Dar aştepta cu nerăbdare inovaţiile sexuale care ar rezulta din sexul în spaţiu. „Imponderabilitatea va aduce forme noi de erotică. Era şi timpul."

Dormitoarele ISS, unde aparent magia n-are loc. Foto: NASA

INSERŢIILE ORBITALE

Teoriile lui Clarke sunt susţinute prin încercările astronautului american Ron Garan, care şi-a petrecut şase luni pe ISS şi jură că încă e virgin în spaţiu.

„Desigur, nu ştiu cum e sexul în spaţiu. Presupun că ar fi la fel de plăcut ca pe Pământ. Imponderabilitatea este eliberatoare, poţi să ai o libertate totală de mişcare ca să mergi oriunde vrei, să ajungi în orice poziţie."

Poziţiile la care Garan se referă sunt strict legate de muncă, repararea unui telescop sau exerciţiile. Dar în 1989, un document care se presupune că a fost făcut public de NASA, făcea referire la poziţii de natură intimă. Documentul cunoscut ca 12-571-3570 detaliază rezultatul unui experiment la bordul STS-75, unde cuplurile au luat parte la mai multe acte sexuale ca să determine care erau cele mai de efect pentru reproducere.

Cele 12 abordări testate au inclus legarea cuplurilor împreună şi inserarea lor într-un tunel gonflabil uriaş, metode care i-au făcut pe astronauţi să se excite mai greu. Concluzia raportului a fost că „eficacitatea sistemului a fost validată prin cele 12 experimente," iar cordonul elastic este cel mai bun instrument care ţine cuplurile legate.

Din „Rezumatul Post Zbor al Experimentului 8". Imagine: Snopes

Studiul a făcut înconjorul internetului mulţi ani, lucru care i-a făcut pe cei de la NASA să răspundă zece ani mai târziu, atunci când autorul francez de ştiinţă, Pierre Kohler, a prezentat studiul ca o informaţie oficială în cartea sa, The Final Mission. NASA a spus că toată chestia a fost o păcăleală, mai ales că STS-75 a fost lansată abia în 1996, la şapte ani după ce a apărut documentul. Poate-i mai bine aşa, pentru că actele descrise în document par mai mult incomode şi ciudate, decât erotice.

Totuşi, problema asta a fost abordată de romanciera Vanna Bonta, care a inventat costumul 2suit special pentru a ajuta astronauţii să facă inserţiile proverbiale în orbită. Când doi oameni care poartă costumul 2suit se apropie unul de celălalt în microgravitaţie, costumul îi ajută să creeze un sac mare de dormit care rezolvă problema distanţării dintre cei doi, astfel încât se pot concentra pe kamasutra cosmică sau orice alt lucru li se pare mişto.

Din păcate pentru cei care privesc înspre stele în speranţa că o să le mai condimenteze viaţa sexuală, şansa ca studiile despre sexul în spaţiu să-şi găsească finanţare în viitorul apropiat e destul de mică, cel puţin la NASA. „Studiile despre sex nu sunt o prioritate, sunt mult prea multe probleme apăsătoare despre sănătate şi funcţionarea în spaţiu," mi-a explicat Wolpe. „Poate o agenţie spaţială privată şi-ar putea găsi finanţare."

Unele companii private de zbor spaţial au fost deja solicitate pentru nişte filme porno în spaţiu, inclusiv Virgin Galactic care n-a vrut să facă un film pentru adulţi în orbită şi a refuzat o ofertă de un milion de dolari de la o sursă anonimă. (Ironia e cu atât mai mare cu cât fix o companie numită aşa a refuzat să ducă sexul în spaţiu).

ÎN SPAŢIU, NIMENI NU TE POATE AUZI CÂND ÎŢI DAI DRUMUL

Deşi se pare că ce se întâmplă în spaţiu rămâne confidenţial, asta nu înseamnă neapărat că ISS e plin de pudici. Un cosmonaut rus i-a spus scriitoarei Mary Roach: „Prietenii mă întreabă, «Cum faci sex în spaţiu? » Eu le răspund simplu: «Cu mâna!»" Într-o conferinţă de pe Reddit din 2012, moderată de Ron Garan, el a domolit fricile că astronauţii n-au nicio oportunitate să se autostimuleze pe nava spaţială. În ciuda lipsei de intimitate la bord, ISS e destul de mare ca să găseşi ocazional „un pic de intimitate".

L-am rugat pe Garan să mă lămurească. „Pot să vorbesc doar în numele meu, dar suntem profesionişti. E de domeniul posibilului, dar misiunile sunt atât de intense încât e normal să te concentrezi doar asupra misiunii."

Imagine de la conferinţa Reddit.

Dacă e să-l credem pe cuvânt, se pare că masturbarea la 420 de kilometri în cer nu-i o problemă, dacă astronauţii sunt dispuşi să o facă, şi ăsta-i un lucru bun. Numeroase studii au arătat că masturbarea poate fi benefică pentru sănătatea mintală, dar sunt şi beneficii carnale.

Marjorie Jenkins, un consultant NASA care e şi şeful departamentului de ştiinţă al institutului Laura W. Bush pentru sănătatea femeilor, a atras atenţia că o ejaculare scăzută poate contribui la inflamarea şi infecţia prostatei. (Cercetările ei fac parte dintr-o lucrare, pe care a scris-o anul trecut despre cât de sănătoasă e reproducerea în spaţiu.)

Când bărbaţii ejaculează, aprope o treime din spermă e secretată de prostată. Lichidul ăsta al prostatei e esenţial pentru vitalitatea spermei. Dacă barbaţii nu ejaculează frecvent, există riscul să se acumuleze bacterii în prostată, care duc la o infecţie dureroasă. În timp ce disconfortul cauzat de infecţii la aparatul urogenital (prostată la bărbaţi sau infecţii de tract urinar la femei) poate părea trivial în comparaţie cu alte riscuri majore în spaţiu, s-a dovedit deja o variabilă importantă de luat în calcul când plănuieşti un zbor de lungă durată în spaţiu.

Cea mai serioasă problemă urogenitală înregistrată în spaţiu l-a avut în prim plan pe cosmonautul sovietic Vladimir Vasyutin, în 1985. În timp ce era pe staţia spaţială Salyut-7, Vasyutin, atunci în vârstă de 35 de ani, s-a ales cu o infecţie gravă la prostată, o complicaţie care a dus la febră extremă, greaţă şi urinare dureroasă şi l-a forţat să se întoarcă prematur pe Pământ, la doar 65 de zile după ce începuse misiunea care trebuia să dureze şase luni. Între 1981 şi 1998, s-au raportat 23 de probleme urogenitale, conform NASA. Deşi e un număr destul de mic, dacă te gândeşti că 508 astronauţi au zburat în perioada aia, e o problemă care ar fi putut fi temperată dacă astronauţii ar fi găsit „un pic de intimitate."

DINAMICA SOCIALĂ

Pe lângă potenţialul disconfort al sexului în spaţiu (şi riscul unei sarcini aferente), mai e un motiv pentru care masturbarea e preferabilă actului în doi: simplul motiv că sexualitatea umană e izbitor de complexă. E un fenomen atât fiziologic cât şi psihologic, ceva ce e în acelaşi timp natural, dar şi construit social. Deşi s-au făcut mai multe studii pe diferite aspecte ale interacţiunii între sexe, nu s-au concentrat pe partea intimă. Asta înseamnă că variabilele riscante ale unui comportament sexual în spaţiu s-ar amesteca cu o situaţie care e deja de risc major.

Wolpe a spus că „studii pe sexe s-au făcut, dar cu sexul e altă poveste. Problemele etice ale sexului în spaţiu nu-s bazate atât de mult pe actul în sine, ci pe implicaţii. E o serie întreagă de întrebări pe care am vrea să le punem despre ce-ar însemna ca doi membri ai echipajului să facă sex în spaţiu, cu referire la cum ar arăta relaţia lor şi ce-ar însemna asta faţă de relaţia cu ceilalţi membri. Cum ar afecta psihologic oamenii?

Imagine: NASA

Să-nţelegi cum sexul afectează dinamica într-un grup mic, izolat, e o componentă crucială în integrarea lui în misiunile din spaţiu. Când echipele mici sunt forţate să petreacă luni sau ani în spaţii restrânse, e epuizant să găsească moduri prin care să se tolereze unul pe celălalt şi să coopereze. Două turturele pe-o navă s-ar putea să complice lucrurile şi mai tare.

După cum subliniază Wolpe, atât astronauţii cât şi supraveghetorii lor sunt hotărâţi să păstreze relaţiile strict profesionale. Dacă nu faci asta, rişti să te vadă o lume întreagă, ca atunci când în 2007, astronautul Lisa Nowak a fost arestată pentru tentativa de-al răpi pe căpitanul Air Force, Colleen Shipman. Nowak o considera pe Shipman rivala ei în inima colegului astronaut, Bill Oefelein.

„Deşi astronauţii îşi petrec luni întregi acolo, relaţiile dintre ei nu-s de genul « suntem prieteni şi colegi de cameră care o ard împreună »,ci «suntem profesionişi super-antrenaţi şi ne facem treaba»"

Dacă astronauţii ar face sex în orbită (de dragul ştiinţei, desigur), relaţiile dintre ei şi colegii lor ar trebui să fie studiate cu atenţie şi controlate, a spus Wolfe. „Ai putea să presupui că nu tot echipajul va face sex cu toţi ceilalţi membri. Iniţial, ar exista structuri relaţionale bine definite, în special dacă vrei s-o faci ştiinţific."

Totuşi, situaţiile tensionate nu exclud activitatea sexuală, din contră o animă. În timp ce cercetările care arată legătura dintre stres şi excitare sunt limitate, câteva studii sugerează că prea mult sau prea puţin stres cronic sau acut poate reduce excitarea, iar un nivel moderat de stres poate avea un efect benefic. Şi în cazurile alea în care nivelul ridicat de stres pare să fie legat de un nivel scăzut de excitare genitală, nu există încă nicio legătură între stres şi excitare la nivel psihologic.

Studiile informale făcute pe Pământ par să susţină rezultatele astea: între 1989 şi 2006, cercetătorii australieni au documentat şapte sarcini la staţiile de cercetare din Antarctica, medii folosite frecvent ca simulatoare ale spaţiului cosmic, datorită izolării şi nivelului moderat de stres. Numărul ăsta uimitor sugerează că factorii periculoşi de mediu nu-s de-ajuns ca să potolească locuitorii în călduri. NASA ştie foarte bine treaba asta.

Agenţia spaţială n-are o politică oficială în ceea ce priveşte sexul în spaţiu, dar se bazează pe un cod ambiguu de comportament. Va veni o vreme când sexul în spaţiu va trebui dezbătut şi confruntat ca un factor metodologic în misiunile viitoare.

Codul NASA de Responsabilitate Profesională

Studiile au arătat că integarea ambelor sexe în misiuni e o experienţă pozitivă, în special când asta implică şi cupluri căsătorite. Deşi majoritatea astronauţilor sunt căsătoriţi şi câţiva s-au căsătorit între ei, doar una dintre misiuni a avut un cuplu căsătorit la bord. Şi asta se poate să fi fost dintr-un accident.

Jan Davis şi Mark Lee s-au căsătorit în secret cu un an înainte de misiunea lor din 1992, o mişcare ce a încălcat regulile NASA, care interzic cuplurilor să meargă în aceaaşi misiune. Ei au fost lăsaţi să zboare împreună doar pentru că era mult prea târziu să le mai găsească înlocuitori la momentul în care se aflase că s-au căsătorit. Deşi regula asta încă mai e valabilă la NASA, Garan crede că pe măsură ce agenţia spaţială ajunge tot mai departe în sistemul solar, decretul ar putea fi revizuit.

„Statistic, sunt destule cupluri de astronauţi căsătoriţi şi cred că ar fi bine ca acele cupluri să fie alături în misiuni de lungă durată."

Garan, care este căsătorit, a spus că nu l-ar deranja să fie însoţit în misiuni, măcar că asta ar însemna să-şi petreacă mai mult timp în cupola ISS, unde se găsesc cele mai mari ferestre din spaţiu.

„Niciodată nu te plictiseşti să priveşti Pământul de la fereastră. Cam o dată pe săptămână facem o conferinţă video cu familiile noastre, iar eu de-obicei îmi aduc laptopul în cupolă ca să pot împărtăşi priveliştea. Cu siguranţă e una dintre cele mai romantice privelişti," a adăugat el.

Ron Garran în cupola ISS. Imagine via NASA

Studiile sugerează că prezenţa cuplurilor căsătorite în misiunile de lungă durată din mediile care imită spaţiul cosmic tind să tempereze competiţia sexuală şi să ofere un aer de familiaritate printre membrii echipajului, care poate fi foarte benefic în condiţii de stres major. Şi totuşi, problemele maritale ar putea să aibă consecinţe nedorite.

„Când părăsim Pământul pentru mai multe luni, cred că e valabilă întrebarea asta [de-a ne aduce sau nu partenerul cu noi] şi e ceva la care va trebui să venim cu un răspuns," a spus Garan. „Dar asta pune mai multe probleme: nu toate relaţiile durează. Imaginează-ţi o despărţire într-o misiune de trei ani pe Marte."

Într-adevăr, indiferent dacă Davis şi Lee şi-au consumat căsătoria în timpul lunii de miere din spaţiu, n-au reuşit să rămână împreună pe Pământ: au divorţat în 1998.

Pentru cei care-s îngrijoraţi de viitorul călătoriilor în spaţiu şi de viitorul rase umane pericolele necunoscute din jurul sexului în spaţiu nu sunt motive suficient de tari ca să se abţină, ci sunt un argument pentru cercetări şi mai amănunţite.

Garan crede că „sexul e o parte din experienţa umană şi trebuie să fie luat în considerare la un moment dat. Trebuie să privim viaţa pe planeta noastră dintr-o altă perspectivă, pentru că are multe aspecte. Ne trebuie o vedere de ansamblu şi trebuie să realizăm că sfera noastră de influenţă e mult mai extinsă decât credem. Abia am început să ne dăm seama de cum ne-ar putea propulsa pe o traiectorie mai bună. Posibilităţile sunt enorme."

Traducere: Alice Yehia

Citeşte mai multe despre spaţiul cosmic:
De ce e nasol să ai vagin în spaţiu
O artistă vrea să crească un copil în spaţiu cu ajutorul NASA
Fotografii geniale făcute în Spaţiu

Tagged:
Sex
nasa
probleme
Vice Blog
SF
Kamasutra
povesti
relaties
regulamentação
spatiu
masturbare
casatorie
miscarea p
excitatie
gravitatie