Cum arată locurile în care americanii își testau bombele atomice

FYI.

This story is over 5 years old.

Cum arată locurile în care americanii își testau bombele atomice

Toate aceste rămăşite sunt urmele trecutului atomic al Statelor Unite, când Apocalipsa era o posibilitate reală.
5.8.15

Printre drumurile lăturalnice ale Americii zac uitate rămăşiţele Apocalipsei. Sau ce ar fi putut fi Apocalipsa, dacă Războiul Rece dintre Statele Unite şi Uniunea Sovietică ar fi luat brusc o întorsătură urâtă.

Spectrele arsenalului nuclear al Americii sunt peste tot, dacă ştii unde să te uiţi: în Arizona şi Dakota de Sud, încă mai poţi găsi rachete nucleare scoase din uz, dar încă îndreptate spre cer, în Nevada şi New Mexico, încă mai poţi vedea urmele testelor nucleare, iar în Washington şi Tennessee, încă mai există fabricile unde se îmbogăţea uraniul şi plutoniul folosit pentru armele nucleare.

În lunile următoare, Agenţia Naţională a Parcurilor şi Departamentul pentru Energie vor inaugura Muzeul Naţional al Proiectului Manhattan care îşi propune să conserve bazele nucleare, cândva secrete, de la Los Alamos, Oak Ridge şi Hanford, unde oamenii de ştiinţă au creat prima bombă atomică din lume. Tururile organizate în aceste zone sunt deja extrem de populare, iar Agenţia Naţională a Parcurilor vrea să faciliteze şi mai mult accesul publicului la ele.

Însă, în alte părţi ale Statelor Unite, ruinele Proiectului Manhattan şi ale curse înarmării rămân ascunse. În Dakota de Nord, un amplasament antiradar, construit pentru a detecta atacturile nucleare venite din partea Uniunii Sovietice, se ridică în spatele unui gard, în mijlocul preriei. În Arizona, o ţintă folosită pentru calibrarea sateliţilor, folosită în timpul Războiului Rece pentru ajustarea lentilelor sateliţilor americani care spionau Uniunea Sovietică, se găseşte acoperită de buruieni, lângă parcarea unui motel. Iar într-un parc dintr-o suburbie a oraşului Chicago, unde lumea vine să alerge şi să urmărească păsările, se află îngropate deşeurile radioactive de la primul reactor nuclear din lume, conceput de fizicianul Italian Enrico Fermi, în cadrul Proiectului Manhattan, în 1942.

Toate aceste rămăşite sunt urmele trecutului atomic al Statelor Unite, o vreme când ameninţarea sfârşitului lumii făcea parte din viaţa de zi cu zi.

Toate fotografiile au fost realizate de Jim Lo Scalzo/European Photopress Agency

O rachetă intercontinentală Titan II scoasă din uz stă într-un siloz subteran de la Titan Missle Museum din Sahuarita, Arizona. În timpul Războiului Rece, rachetele Titan II, armate cu focoase nucleare de nouă megatone, au fost amplasate în Arizona, Arkansas şi Kansas şi ţinute sub alertă continuă. Racheta din imagine este ultima de felul ei.

Costumele de protecţie ale tehnicienilor care se ocupau cu alimentarea rachetelor nucleare pot fi văzute la Muzeul Rachetelor Titan.

Domul unui siloz nuclear abandonat aflat în deşert, lângă Vail, Arizona.

O ţintă folosită pentru calibrarea steliţilor, aflată în deşert, lângă Casa Grande, Arizona. Aceste ţinte erau utilizate pentru ajustarea lentilelor sateliţilor americani Corona, cu care Statele Unite spionau Uniunea Sovietică. La un moment dat existau 272 de astfel de ţinte prin tot sudul statului Arizona.

Încăperea care ar fi servit drept Cameră a Reprezentanţilor în cazul de război nuclear face parte dintr-un buncăr destinat membrilor Congresului şi aflat sub Greenbrier, o staţiune turistică de lângă White Sulphur Springs, Virginia de Vest.

Uşa de protecţie de 25 de tone din poză protejează intrarea buncărului destinat membrilor Congresului, care se află sub staţiunea Greenbrier. Adăpostul antiatomic se întinde pe o suprafaţă de zece mii de metri pătraţi, a fost construit în 1961 şi suficiente paturi şi provizii pentru toţi cei 535 de legislatori, plus câte un asistent de-al fiecăruia. În buncăr mai există de asemenea şi camere pentru decontaminare, o unitate pentru terapie intensivă şi o cameră de şedinţe, toate înconjurate de 1,5 metri de beton.

Duşurile folosite pentru decontaminare din buncărul destinat membrilor Congresului de sub Greenbrier.

Această uşă de protecţie de 18 tone era ascunsă în spatele unui perete fals şi folosea drept intrare secretă în buncărul destinat membrilor Congresului de sub Greenbrier, în timpul Războiului Rece.

Fosta cantină a adăpostului antiatomic destinat membrilor Congresului, aflat sub Greenbrier.

Aici, în Oak Ridge, Tennessee, s-a aflat cândva complexul K-25, unde se îmbogăţea uraniul folosit pentru arsenalul nuclear al Statelor Unite. Complexul K-25 a fost construit în secret, pe vremea Proiectului Manhattan, avea formă de „U" şi, la un moment dat, a fost cea mai mare clădire din lume aflată sub un singur acoperiş. În această întreprindere lucrau 12 mii de muncitori. Bomba atomică pe care SUA a folosit-o la Hiroshima conţinea uraniu îmbogăţit la complexul K-25. Departamentul pentru Energie a demolat vechea clădire în 2014.

În această poză cu expunere îndelungată pot fi văzuţi turişti care îşi vizitează locul unde a fost testată prima bombă atomică, Trinity, la Poligonul White Sands de lângă San Antonio, New Mexico. Pe 16 iulie 1945, cercetătorii din cadrul Proiectului Manhattan au detonat bomba Trinity exact pe acest loc. Departamentul pentru Apărare permite publicului să viziteze zona doar două zile pe an.

O replică a bombei „Fat Man," pe care SUA a folosit-o la Nagasaki, în cel de-al II-lea Război Mondial, stă pe o remorcă aflată în zona unde a fost testată bomba Trinity.

Un semn de avertizare de pe gardul care înconjoară poligonul.

Doi vizitatori ai Poligonului White Sands aruncă o privire asupra „Câinelui de vânătoare," o rachetă nucleară supersonică din timpul Războiului Rece care putea fi lansată de pe bombardierul B-52. În cadrul poligonului, turiştii pot vedea peste 50 de tipuri rachete care au fost testate în zonă.

Un indicator de ciment dintr-o zonă numită „Parcela M," aflată în parcul Red Gate Woods dintr-o suburbie a oraşului Chicago, îi avertizează pe trecători că sub pământ de află îngropate deşeuri radioactive de la aşa-numita Movilă din Chicago (primul reactor nuclear din lume). Movila din Chicago a fost concepută de fizicianul italian Enrico Fermi în cadrul Proiectului Manhattan şi construită prima dată în 1942 sub stadionul de fotbal de la University of Chicago. În 1943, reactorul a fost mutat în parcul Red Gate Woods. Mai târziu acesta a fost îngropat în acelaşi parc, într-un loc numit „Zona A."

Panoul de control al reactorului X-10, al doilea reactor nuclear din lume, se află la Laboratorul Naţional Oak Ridge, din Oak Ridge, Tennessee. Reactorul a fost construit în secret în cadrul Proiectului Manhattan şi a furnizat plutoniu îmbogăţit cercetătorilor de la baza Los Alamos. Exponatul va fi inclus în viitorul Muzeu Naţional al Proiectului Manhattan.

Panoul de încărcare al reactorului X-10, cel de-al doilea reactor nuclear din lume, văzut printr-o fereastră din camera de control a Laboratorului Naţional Oak Ridge.

Craterul Sedan, creat de explozia unei bombe nucleare de 104 kilotone forţă în 1962, este una din atracţiile principale pentru turiştii care speră să prindă un loc într-unul din cele 12 tururi anuale organiate la Complexul pentru Siguranţa Naţională din Nevada, aflat la circa 160 de kilometri nord-vest de Las Vegas, Nevada. Explozia nucleară care a creat Craterul Sedan a dizlocat 12 milioane de tone de pământ şi a lăsat în urmă o groapă adâncă de 100 de metri.

Seiful de bancă Mosler, construit pentru a observa efectele armamentului nuclear asupra construcţiilor civile, a supravieţuit unei explozii de 37 de kilotone forţă în 1957, la Complexul pentru Siguranţa Naţională. După explozie, muncitorii au deschis uşa seifului şi au descoperit că valuta aflată în interiorul lui nu fusese afectată în niciun fel.

Aşa-numita „Apple-2 House" este una dintre cele două case care au mai rămas din Doomtown, un orăşel american artificial, compus din clădiri false, mobilă, maşini şi manechine, care se află la circa 160 de kilometri nord-vest de Las Vegas şi care a fost distrus în cadrul unui test nuclear din 1955 pentru a putea fi observate efectele unei explozii atomice asupra construcţiilor civile. Casa din imagine se află la aproximativ 2 kilometri de zona unde a explodat o bombă atomică de 29 de kilotone forţă.

Pe lângă gardul care înconjoară fosta bază nucleară pentru rachete intercontinentale Minuteman din Wall, Dakota de Sud, a crescut grâul. Tot ce-a mai rămas din întregul complex militar care adăpostea rachete nuclear cu focoase de 1,2 megatone forţă, este un gard cu sârmă ghimpată şi un câmp pustiu.

O rachetă intercontinentală Minuteman stocată în silozul său se găseşte la Baza Delta-09, aflată lângă Wall, Dakota de Sud. După ce baza nucleară a fost dezarmată în 1994, în urma Tratatului pentru Dezarmare Strategică, semnat de preseşdintele american George H. W. Bush şi se liderul sovietiv Mihail Gorbaciov, Agenţia Naţională a Parcurilor a transformat zona într-un spaţiu muzeal destinat rachetelor Minuteman.

Câţiva turişti intră pe uşa de protecţie a Bazei Delta-01, aflată lângă Wall, Dakota de Sud.

Unul dintre cele două mecanisme de siguranţă acţionate cu cheia de la Baza Delta-01.

Postul ofiţerului asistent responsabil cu lansarea rachetelor nucleare de la Baza Delta-01.

Trapa unui siloz nuclear de la baza November-33, care adăpostea cândva o rachetă intercontinentală Minuteman şi care se află în prezent în proprietatea Societăţii Istorice din Dakota de Nord. Baza November-33 se află lângă Cooperstown, Dakota de Nord. Racheta din interiorul silozului a fost eliminată în acord cu termenii Tratatului pentru Dezarmare Strategică.

Prin cimentul unui siloz nuclear care a adăpostit cândva rachete termonucleare Sprint au răsărit buruieni. Silozul se găseşte lângă Hampden, Dakota de Nord. Rachetele Sprint erau folosite pentru în cadrul Programului de Siguranţă, interceptarea atacurilor nucleare sovietice asupra bazelor americane din apropiere care adăposteau rachete intercontinentale Minuteman. Însă, Programul de Siguranţă a fost activ mai puţin de un an, la mijlocul anilor '70, după care a fost oprit de Departamentul pentru Apărare, care era îngrijorat de costurile mari şi de eficienţa redusă.

Ruinele unei amplasament radar anti-rachetă în formă de piramidă, care făcea parte din Complexul de Siguranţă Stanley R. Mickelsen şi a fost folosit în timpul Războiului Rece pentru detectarea atacurilor nucleare potențiale venite din partea Uniunii Sovietice. Amplasamentul se găseşte la ieşirea din Nekoma, Dakota de Nord. Complexul a fost finalizat în 1975 şi a funcţionat mai puţin de un an, pentru că între timp Departamentul pentru Apărare a decis să oprească Programul de Siguranţă.

Nucleul radioactiv al Reactorului F, unul dintre cele nouă reactoare nucleare construite pentru fabricarea plutoniului folosit la armele nucleare, se găseşte pe malul Râului Columbia în Hanford, Washington, iar, în prezent, este anvelopat într-un strat de ciment. Abia peste 75 de ani nivelurile de radiaţii vor fi scăzut îndeajuns de mult ca să permită curăţarea clădirii. Reactorul F a fost construit în timpul celui de-al II-lea Război Mondial ca parte a proiectului Manhattan, iar astăzi se numără printre cele mai toxice platforme din Emisfera Vestică. Curăţarea împrejurimilor va dura până în 2060 şi va costa în total 150 de miliarde de dolari.

Ruinele Liceului Hanford vor fi incluse în viitorul Muzeu Naţional al Proiectului Manhattan. În 1943, guvernul american a cumpărat suprafeţele imense de teren pe care a fost construit ulterior Complexul Hanford. Pentru aceasta au fost dizlocaţi cei peste 1500 de oameni care trăiau în orăşelele din apropiere.

Primul reactor nuclear la scară largă din lume, Reactorul B, este văzut prin geamul autocarului care face turul Complexului Hanford. Reactorul B a fost construit în secret între 1943 şi 1944, iar plutoniul îmbogăţit aici a fost folosit la fabricarea bombei Fat Man, lansată deasupra oraşului Nagasaki. Complexul Hanford va fi inclus în viitorul Muzeu Naţional al Proiectului Manhattan.

Doi vizitatori privesc nucleul reactorului B de la Hanford.

Un panou pentru monitorizarea presiunii este unul dintre puţinele vestigii pe care le poţi vedea în camera de control a reactorului B de la Complexul Hanford.

Un muncitor de la Complexul Hanford este văzut printr-un monitor. Bărbatul poartă un costum de protecţie de nivel B şi curăţă una dintre cele mai periculoase încăperi ale clădirii, unde se finisează plutoniul îmbogăţit şi se recuperează americiul folosit în proces. Încăperea mai este cunoscută şi drept „Camera McCluskey." Aceasta a fost denumită aşa în onoarea unui muncitor pe nume Harold McCluskey, care a fost accidentat în 1976, când s-ar spart un recipient care conţinea materiale radioactive şi l-a expus la radiaţii.

Nucleul radioactiv a Reactorului DR de la Complexul Hanford văzut prin fereastra unui autobuz din Hanford. Acesta este unul dintre cele nouă reactoare folosite pentru fabricarea plutoniului utilizat la armele nucleare şi este în prezent acoperit de un strat protector de ciment.

Emblema cu norul atomic aparţine echipei de baschet Richland High School Bombers şi reflectă sentimentul de mândrie al locuitorilor oraşului Richland faţă de contribuţia lor la Proiectul Manhattan şi la sfârşitul celui de-al II-lea Război Mondial. Foarte mulţi muncitori de la Complexul Hanford din apropiere s-au născut în Richland.

Traducere: Mihai Niţă

Urmăreşte VICE pe Facebook

Citeşte mai multe despre Apocalipsă:
E încă foarte posibil să murim într-o apocalipsă nucleară
Oamenii de știință spun că suntem la trei minute de apocalipsă
Ce dracu' ar trebui să facem cu viața noastră când ni se spune că vine sfârșitul lumii?
Tu ce faci de Apocalipsă?