Una dintre cele mai delicate probleme ale ultimilor ani a fost criza provocată de venirea unui val imens de refugiați din zonele de război siriene, dar și din cele din Africa de Nord, în Europa. VICE a încercat să lupte cu valul ăsta de ură și xenofobie și pentru asta a primit distincția de Meseria bate xenofobia, în cadrul Premiilor Freex, „pentru contribuția la lupta cu stafiile din mințile românilor, prin politica editorială multiculturală în problema refugiaților".

Dacă nu înțelegi încă de ce nu e ok să ai același discurs rasist ca ăia care acum un an spuneau că românii trebuie să fie dați afară din Europa, ți-am făcut o listă cu cele mai importante puncte ale crizei refugiaților, ca să înțelegi de unde a plecat toată treaba și unde a ajuns.

În 2010, multe dintre țările din Orientul Mijlociu și din Africa de Nord erau conduse de niște lideri autoritari susținuți în funcție, într-un fel sau altul, de mari puteri precum SUA, Franța sau Rusia care aveau nevoie de-un om acolo, care să le apere interesele. La sfârșitul acelui an, popoarele asuprite nu mai suportau și a început Primăvara Arabă, un val de proteste care s-a răspândit ca un foc prin Tunisia, Egipt, Siria, Libia și Yemen și a dus la căderea unor regimuri, dar și la niște războaie civile, la fundamentalism islamic sau la dictaturi militare locale.

Cei mai mulți refugiați din valul ăsta care a creat isterie între europeni veneau din Siria, o țară unde regimul autoritar al lui Bassar al Assad a dus la un război civil extrem de complex care a ajuns să implice pe toată lumea de la organizații teroriste precum Hamas și Al Qaida, la țări precum SUA, Rusia, Turcia, Iran și Arabia Saudită. Asta a dus și la formarea Statului Islamic, probabil cea mai teribilă organizație islamică din istorie care insistă să ucidă toți musulmanii care nu sunt cu ei. După mai bine de cinci ani de război, oamenii ăia nu prea mai au la ce țară să se întoarcă.

Deși mulți sunt ultragiați că vin câteva sute de mii de refugiați în Uniunea Europeană, adevărul e că majoritatea au ajuns în Turcia, unde milioane de oameni suferă în tabere sărăcăcioase și sunt, treptat, implicați într-un război care nu-i al lor, în sudul țării. Nici în Iordania lucrurile nu stau mai bine. Sute de mii de oameni au transformat o tabără de refugiați într-un mini-oraș, spre granița cu Siria, dar ei stau constant cu grija că vine războiul peste ei. Oamenii ăștia riscă și sacrifică multe ca să iasă din țările alea unde tot ce-i așteaptă e foametea și moartea.

Boko Haram este doar una dintre organizațiile teroriste fundamentaliste care terorizează africanii în numele formării unui califat islamic, totuși reușise anul trecut să controleze mai bine de zece mii de kilometri pătrați din nordul Nigeriei. Ei au ucis mii de oameni prin 2014, lucru care a dus la valuri de zeci de mii de refugiați care stăteau cu frica-n sân c-o să-și piardă viața, dacă-i prindeau teroriștii.

O mare parte a refugiaților se chinuie să ajungă în Europa cu vapoare și bărci și, pentru mulți dintre ei, asta înseamnă o condamnare la moarte. Pentru că știu că granițele Europei sunt închise și pentru că nu se pot întoarce-n țările de unde au plecat, 1800 de oameni au pierit anul trecut între valuri. Nici australienii nu se lasă mai prejos și s-au apucat să facă pușcării în care sunt ținuți refugiații. Trist e că oamenii sunt atât de disperați încât preferă să fie închiși pe o insulă, decât să se întoarcă la ei în țară.

Prin 2015, valurile de refugiați intrau deja în masă în Europa, prin Grecia. Condițiile precare în care trăiau oamenii ăștia acolo, reacțiile dure ale autorităților, dar și modul în care erau forțați să treacă granița au dus la moartea multora dintre ei. Activiști tineri din jurul lumii au sosit în Grecia să-i ajute pe acești oameni, dar mulți au ajuns pur și simplu să le sape mormintele. Când au ajuns în Macedonia, refugiații au fost bătuți de forțele de ordine până au plecat, iar în Bulgaria oamenii se pozează pe Youtube cum rănesc imigranții.

Scopul principal al acestor oameni disperați e să ajungă la o viață mai bună în Germania și-n alte state din nordul Europei, dar problema e că și acolo nu-i așteaptă decât luni de zile de birocrație până să obţină azil politic, iar uneori se pot trezi deportaţi înapoi de unde au venit după toată corvoada asta. Deşi s-au găsit destui care să-i ajute, e bine să nu uiţi că oamenii ăia o duceau atât de bine acolo, încât au ajuns să mănânce ciuperci otrăvitoare de pe marginea drumului și au riscat să moară intoxicați, ca să nu moară de foame.

De când a început criza refugiaților, opinia publică din România a jubilat că extremiștii europeni nu ne mai înjură pe noi, ci au trecut la musulmani. Apoi, când s-a auzit că vor veni și la noi imigranți, mulți au turbat și au emis niște comentarii atât de schizofrenice c-ai zice că n-am crescut toți cu șaorma, kebab, narghilea și restaurante libaneze. Amuzant e că, după toată hărmălaia, abia au venit 45 de refugiați africani în România, pentru că birocrația e prea mare și condițiile oferite sunt la nivelul de țare din lumea a treia. Niște refugiați care credeau că țara noastră este Serbia au început chiar să plângă când au aflat că au ajuns în România. Practic, rasiștii pot să stea liniștiți, că nimeni nu vrea să vină la noi.

Din păcate, toată ura asta generalizată pe internet a început să se traducă și-n ură fizică, atunci când niște tinere au fost agresate pe stradă doar pentru că purtau vălul. După decenii de pace cu comunitatea musulmană din România, noi am ajuns să ne certăm cu oamenii ăștia și să le reproșăm că vor să-și construiască o moschee, pe banii turcilor, doar pentru că nu mai vor să se roage pe stadionul Dinamo.

Ideea ar fi să ne calmăm și să încercăm să găsim o rezolvare logică pentru probleme grave precum criza refugiaților, dar și pentru ura asta etnică și religioasă care e în creștere în toată Europa, altfel riscăm mult mai mult decât niște atentate teroriste comise de o mână de schizofrenici fundamentaliști.

____________________________________________

Pentru a vedea și celelalte premii, intră aici.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe despre ura românilor față de refugiați și musulmani:
Comentariile rasiste ale românilor despre refugiați sunt cancerul internetului
Trei filme din care am înțeles ce au în comun românii cu refugiații
De ce „fundamentaliștii" români sunt infinit mai răi decât teroriștii Statului Islamic