Publicitate
Sport

Am vorbit cu ultrașii din România despre huliganism și de ce urăsc jandarmii

Pentru ultrași, important în viață e să „pasezi berile‟, să cânți până rămâi fără voce și să-ți încurajezi echipa de suflet.

de Mădălin Istrate
28 Martie 2016, 10:14am

Eu sunt născut în Piteşti, iar până să mă mut la facultate în Bucureşti am locuit acolo. Pe când eram puștan, am practicat câţiva ani fotbal pe la diverse echipe și cumva mi-a intrat în sânge spiritul de a juca din plăcere şi de a merge pe stadioane ca să văd meciuri, fără să aleg peluza. Altfel spus, n-am stat niciodată cu ultrașii.

În caz că n-ai habar ce e ăla un ultras, hai mai întâi să-ţi arăt câteva definiţii găsite pe un site de nişă.

Niște ultrași luați de val. Fotografie de funky1opti, via Flickr

„A fi ultras înseamnă a urmări meciurile şi a-ţi trăi sentimentele într-un sector special, distinct de celelalte, care este cel mai plin şi mai popular dintre toate: PELUZA.‟

„A fi ultras înseamnă a-ţi încuraja în cel mai bun mod cu putinţa echipa iubită şi a fi mai bun decât adversarii tăi din peluza opusă, indiferent de rezultat sau de condiţiile meteorologice, indiferent că eşti pe propriul stadion sau la două mii de kilometri de casă.‟

„A fi ultras înseamnă a continua să cânţi după ce ai primit golul înfrângerii, chiar dacă o faci cu lacrimi în ochi şi cu moartea în suflet.‟

Mai concret, mai ştii când te uitai la meciurile de la televizor, iar în timpul lui apăreau deseori secvenţe cu persoane care erau dezbrăcate, cântau de mama focului, fluturau steaguri şi fulare, uneori mai aruncau şi cu fumigene? Ăia era ultrașii.

În urmă cu câteva săptămâni, am fost pe stadion la derby-ul Dinamo-Steaua, iar atmosfera m-a făcut să aprofundez subiectul. Așa că am vorbit cu patru băieţi care fac parte din categoria ultras, pentru a afla mai multe informaţii filtrate din perspectiva unuia de la peluză.

Ar mai fi de zis că niciunul dintre cei intervievaţi nu a vrut să-și dezvăluie identitatea. Pentru că ăsta e un principiu care face parte din „codul ultrașilor".

Facțiunea ultras a echipei FC Argeș, din care face parte și Andrei

VICE: Crezi că fenomenul ultras din România e de calitate în comparaţie cu alte țări?
Andrei, FC Argeș: Părerea mea e că ultrasul de la noi e într-o situație jalnică. Am rămas noi, veteranii, care avem datoria să ţinem cât mai sus steagul. Prefer să nu ne comparăm cu alții, dar am să-ți dau totuşi câteva exemple de echipe unde mai există cultură ultras adevărată. Uite, în Italia ar fi AS Roma, Napoli sau Sampdoria. Ele aduc culoare în fenomen.

Din câte ştiu eu, fumigenele sunt destul de toxice, totuși sunt frecvent folosite. Fac parte din atmosferă?
Fumigenele şi pirotehnia creează spectacol. Au un loc foarte bine definit în fenomenul ăsta.

Din exterior, deseori sunteți asociaţi cu huliganii. Din ce motiv crezi că se întâmplă asta?
Ultrasul îşi susţine echipa indiferent de locul pe care se află în clasament, vremea de afară sau distanţă. El se află lângă echipă. Uneori, îşi apără peluza şi brigada prin forță când sunt atacaţi. Ce-i drept, se lasă cu destul de multe stricăciuni când se întâmplă astfel de situaţii. Dar, da, mai apar și situații pe care nu și le dorește nimeni.

Există vreun „ritual" pe care îl faceți înainte de fiecare meci?
Înainte de meci ne vedem și „pasăm" berile, cântăm. Asta e încălzirea dinaintea meciului.

Citește și: Fotografii cu ultrașii smardoi din Grecia, care făceau fotbalul de rușine

De unde ura asta între voi și jandarmi?
Jandarmii nu ne plac și asta-i şi ideea, nici nu ne dorim. Fac prea multe abuzuri, iar în lumea noastră nu există ,,chimie‟. Tot încearcă să ne alunge de pe stadioane, însă e o glumă proastă. Noi rămânem unde ne e locul: în peluză.

Ce mesaj ai vrea să le transmiţi celor care nu au fost până acum pe vreun stadion, pentru a-i convinge să vină?
Să vină cu încredere în peluză. Primul pas pe stadion nu se uită niciodată.

Alex vine din galeria Rapidului, fotografie via Rapid București

VICE: Ce le-ai spune oamenilor care vă consideră niște huligani?
Alex, Rapid București: Că asta e lipsă de informare. Fenomenul ultras nici măcar nu presupune violență sau vandalism.

Dă-mi un exemplu de echipă din străinătate care are o echipă de ultraşi fenomenali în spate.
O dau exemplu pe Legia Varşovia. Am avut ocazia să-i văd live la meciul împotriva Rapidului, de pe Giuleşti. Au fost trei mii de ultraşi polonezi care nu au tăcut nici măcar o clipă, şi-au încurajat echipa încontinuu şi au fost foarte bine organizaţi: cântau, săreau, băteau din palme toţi în acelaşi timp, în acelaşi ritm. Cât despre atmosfera de pe terenul lor, să vezi un stadion întreg sărind şi cântând e ceva senzaţional.

Există o competiție între voi şi galeriile altor echipe? De exemplu, se fac concursuri care oferă cea mai frumoasă coregrafie sau lucruri de genul ăsta?
Da, există. Echipa Ultras World face săptămânal un top 10 al celor mai bune galerii. Un fel de „galeria etapei‟. Rapid s-a aflat în top 10 de două ori de-a lungul timpului.

Ai fost vreodată implicat în scandaluri sau bătăi în peluză?
Da, am fost de câteva ori, uneori chiar întâmplător.

Peluza Stelei, locul unde stă la meciuri Mihai

VICE: Fiecare echipă are doar o peluză în care se întâlnesc toţi fanii sau există mai multe peluze împărţite?
Mihai, Steaua București: Steaua este reprezentată de Peluza Nord şi Peluza Sud, iar acestea sunt împărţite în mai multe brigăzi.

Când vă aflaţi în interiorul peluzei, de la televior se vede că sunteţi ca nişte frați adevăraţi. Se menţine lucru ăsta şi în afara ei?
O să fiu sincer, se menţine, dar parţial, adică pe brigăzi. Ți-am spus, peluzele sunt împărțite în brigăzi şi, practic, acolo chiar există frăţie şi în afara stadionului.

Cum te simți când intri pe stadion?
Ghencea este cel mai familiar loc din București pentru mine. Este un sentiment de siguranță şi împlinire când eşti în spatele porţii împreună cu fraţii tăi şi cânţi pentru echipă până răgușești.

Ce-au jandarmii, de-i urâți atât de mult?
Îi urâm din cauza abuzurilor pe care le fac. Sunt plătiţi din banii statului, implicit ai noştri, să rupă mâini şi picioare, deci cum am putea să-i iubim? Oricum, e tot ce știu să facă.

Citește și: Am fost la meciul România-Ungaria și am văzut Suporterul Adevărat

Care este datoria cea mai importantă a unui ultras?
Un ultras își susţine echipa şi la bine, şi la rău. Cei care în momentele grele pleacă de lângă echipă sunt simpli susţinatori, „cetăţeni‟, așa cum îi mai numim noi.

Ce mesaj ai vrea să le transmiţi celor care nu au fost până acum pe vreun stadion, pentru a-i convinge să vină?
Dacă până acum nu au simţit nevoia să vină, mai bine să stea acasă. E vorba de pasiune, dacă nu simţi ceva aparte nu are rost. Pentru noi e un fel de a fi, o atitudine, un mod de viaţă. Împlică devotament, curaj şi riscuri asumate.

Ultrașii lui Dinamo, din care face parte și Marian

VICE: Spune-mi cum te simți când intri pe stadion și mergi spre locul tău din peluză.
Marian, Dinamo București: Când intri pe stadion nu mai ţii cont că mâine ai muncă, că eşti certat cu iubita sau că ai probleme cu banii. Eşti dedicat 100% echipei.

Tu te consideri un huligan?
Asta cu „huliganii‟ se întâmplă din cauza comportamentului nostru din timpul meciurilor. Dar dacă am merge toţi la stadion să spargem seminţe şi să bem suc, atunci frumuseţea din tribună unde ar mai fi?

Cum vezi tu fenomenul ultras în România?
Slab. Sunt puţine echipe în România care au parte de ultraşi devotaţi, iar Dinamo e una dintre ele. Dacă vrei să înțelegi ce înseamnă un ultras adevărat, caută suporterii lui Partizan Belgrad. Uită-te la un videoclip cu ei şi o să vezi de ce.

Cât de durabile sunt relațiile pe care le faci cu alții din peluză?
Păi, uite, eu, de exemplu, am cunoscut mulţi prieteni actuali acolo, pe stadion.

Cât de costisitoare sunt deplasările cu echipa?
Unele sunt, însă să-ţi încurajezi echipa în deplasări e un sentiment aparte. Merită toți banii.

Trimite un mesaj către oamenii care nu au fost sau nu mai vin pe stadion.
E o vorbă, printre noi, ultrașii: „De la televizor nu poţi să sari pe gard când echipa ta dă gol‟.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe despre ultrași:
Huliganismul: o formulă pentru autodistrugere
Echipa Livorno ține în viață fotbalul comunist
Chiar nu ai de ce să te uiți la noua ediție a Ligii I, din România