FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

Cele mai cretine regimuri încercate de femei de-a lungul timpului

De la jurnalul lordului Byron, până la săpunul care spală grăsimea, iată o istorie cuprinzătoare a dietelor.
10.3.16

De la regimul pe bază de oţet a lordului Byron, la corsetele pe talie promovate de familia Kardashian, oamenii au încercat să slăbească în moduri bizare şi de multe ori ineficiente.

Regimurile se bazează pe trei principii de bază: promit rezultate uluitoare, cer modificări drastice în obiceiurile alimentare şi devin foarte cunoscute. O a patra caracteristică e că ulterior sunt considerate frauduloase, periculoase sau total nefondate.

Publicitate

Ca multe alte femei, am încercat multe diete şi tratamente. Ba chiar am inventat câteva. În liceu, mâncam numai geluri cu ceai verde pentru arderea grăsimilor şi carne de curcan. Am încercat terapiile corporale cu infraroşu la salonul de bronzare. Am cumpărat cremă pentru reducerea celulitei, sucuri verzi de 15 dolari bucata şi batoane de o sut[ de calorii. La 17 ani, am trecut la dieta Master Cleanse. Am înlocuit mesele cu shakeuri proteice. Am devenit vegană după ce am citit Skinny Bitch. Deşi n-am încercat dieta cu supă de varză, am urmat un regim cu supă de praz, ardei cayenne şi apă. Şi a mai fost o vară în care am băgat atât de mult Vyvanse şi Cardio Barre, încât am ajuns la urgenţe.

Recunosc, m-au tentat regimurile pentru că mi s-a părut mai important să fiu slăbănoagă decât sănătoasă şi fericită. Însă metodele extreme şi pastilele dubioase m-au atras pentru că promiteau rezultate rapide şi sigure. Şi nu sunt singura: în ultimele două secole, dietele (şi toţi cei care le promovează) au captat atenţia multora. De la jurnalul lordului Byron, până la săpunul care spală grăsimea, iată o istorie cuprinzătoare a dietelor.

Anii 1800: Dieta înfometării

Deşi anorexia nervosa a fost consemnată ca termen medical prin 1870, înfometarea voluntară (sau postul) nu era un fenomen nou. În cartea ei,Fete care postesc: O istorie a anorexia nervosa, Joan Jacob Brumberg povesteşte că „fetele care posteau" în Europa medievală erau numite „anorexia mirabilis" (adică „lipsă miraculoasă de apetit"). Femeile astea se hrăneau numai prin devotament spiritual. În epoca victoriană, deveniseră celebre. Oamenii făceau pelerinaje de la capătul celălalt al pământului ca să le aducă ofrande, în speranţa că se vor pune bine cu Dumnezeu.

1820: Dieta cu oţet

Unii istorici presupun că lordul Byron (1788-1824) suferea de malformaţii grave, manifestate prin anorexie şi bulimie. În jurnalele sale, a scris mult despre eforturile depuse pentru a slăbi, a detaliat dietele şi exerciţiile pe care le-a încercat, scopurile şi eşecurile sale. Obişnuia să bea cantităţi uriaşe de cidru din oţet de mere ca să-şi domolească apetitul. A popularizat astfel „dieta cu oţet". Potrivit istoricului Louise Foxcroft, lordul Byron a fost printre primii care „au stimulat obsesia publică legată de modul în care slăbesc celebrităţile."

Lord Byron. Fotografie via Wikipedia.

Publicitate

1829: Dieta bogată în fibre a lui Graham

Pastorul Sylvester Graham (1794-1851), un ministru prezbiterian american şi inventator al biscuiţilor de graham, a propovăduit cumpătarea, vegetarianismul, abstinenţa sexuală, băile dese şi importanţa făinii integrale. Adepţii lui îşi spuneau „grahamiţi" şi veneau la conferinţe cu miile. Graham îi asigura că un regim vegetarian fără condimente, zahăr şi făină procesată va ţine în frâu dorinţele sexuale şi mai ales masturbarea, despre care credea că duce la nebunie şi orbire.

1863: Dieta Banting

William Banting (1796-1878) a fost un dricar englez, fost obez, care a făcut cunoscută dieta fără carbohidraţi. În „Scrisoarea despre corpolenţă", un pamflet produs în serie, Banting povesteşte cum a scăpat de obezitate. Scrisoarea a devenit atât de populară că verbul „to bant" a intrat în dicţionar. Unii încă practică metoda şi, deşi e considerată precursoarea metodei Atkins, susţinătorii insistă că nu se bazează pe proteine, ci pe grăsimi şi legume.

Citește și Îți poate schimba regimul raw vegan culoarea ochilor?

1903: Fletcherism

Fletcherism-ul e definit ca: „practica de a mânca puţin, numai când ţi-e foame, şi de a mesteca bine mâncarea." Şi-a luat numele de la Horace Fletcher (1849-1919), un nutriţionist american care a fost chinuit aproape toată viaţa de indigestie şi obezitate. În 1895, şi-a propus să găsească cheia spre sănătate. Principiile pe care le-a promovat sunt: mănâncă numai când ţi-e foame şi niciodată când eşti nervos, deprimat sau preocupat, mestecă fiecare îmbucătură de exact 32 de ori, bucură-te de mâncare.

Sfârşitul anilor 1920: Campania Lucky Strike „Ia un Lucky în loc de ceva dulce"

Ideea că fumatul scade apetitul e la modă şi azi, dar vine de obicei la pachet cu o scuză dezaprobatoare sau măcar cu nişte nihilism de modă veche. În 1929, însă, Lucky Strike a lansat o campanie publicitară care lua în derâdere femeile plinuţe în costume de baie dintr-o bucată, cu mesaje ca „ASTA EŞTI TU PESTE CINCI ANI?". „Ia un Lucky, mai degrabă." Reclamele aveau în spate mărturii ale unor doctori despre cât de gustos şi calmant pentru gât e tutunul prăjit de la Lucky, şi cum îţi scade el apetitul, precum şi sfatul de a fi consuma orice cu moderaţie.

Reclamă Lucky Strike din 1928. Imagine de la utilizatorul Flickr dok1.

Publicitate

Anii 1930: Dieta cu grepfrut

Regimul ăsta, care a revenit la modă douăzeci de ani mai târziu sub numele de dieta Hollywood, se baza pe faptul că un grepfrut la fiecare masă te ajută să scazi în greutate. Se credea că grepfrutul conţin o enzimă care arde grăsimile. Mitul a fost desfiinţat, însă conţinutul mare de apă poate face din fruct un supresor natural al apetitului.

Începutul anilor 1930: „Săpunul de slăbit"

Săpunul anti-obezitate La Parle era lăudat că poate reduce grăsimea „fără regim sau gimnastică". Motto-ul lor era „Să fii gras e o prostie". Din păcate, săpunul nu era altceva decât săpun, făcut din clorură de potasiu şi alte ingrediente de bază, ca oricare altul.

Reclamă La Parle. Imagine via Wikipedia.

Anii 1950: Dieta cu supă de varză

Deşi dieta asta e cunoscută din anii '50, pare să fie la modă şi azi. Practic, ai voie să mănânci oricâtă supă de varză poţi, alături de alte câteva chestii, ca fructele, de obicei pentru o perioadă de şapte zile. Efectele secundare includ gaze, balonări, ameţeală şi letargie. Miam!

Anii 1950: Centura cu vibraţii

Mai degrabă cu efect de masaj decât de regim, centurile astea au fost promovate în anii '50 ca un miracol al scăderii în greutate. Printre beneficii se numărau: îmbunătăţirea metabolismului, scăderea în greutate, creşterea energiei, relaxarea muşchilor, o oxigenare mai bună a celulelor şi stimularea sistemului nervos. În afară de o mai bună circulaţie a sângelui datorată vibraţiilor, restul afirmaţiilor nu sunt fondate.

Citește și Femeile slăbesc mai greu decât bărbații din cauza hormonilor

Publicitate

Anii 1960: Regimul macrobiotic

Dieta macrobiotică, dezvoltată de filosoful japonez George Ohsawa, e considerată de adepţi „o filosofie spirituală şi socială de a trăi şi a mânca". Regimul pare să fie o combinaţie între alimentele yin şi yang. Alimentele „yin" includ legume, cereale, boabe şi alge, iar cele „yang" sunt: sarea, peştele şi carnea de pasăre, precum şi alte produse animale. Împărţirea alimentelor e strictă: 50-60% din calorii trebuie să vină din cereale integrale, 25-30% din legume, iar 5-10% din tofu, tempeh sau alte produse din soia. Ustensilele de bucătărie sunt şi ele specifice. Macrobioticele au devenit cunoscute în anii '60 şi sunt asociate culturii hippie.

1963: Weight Watchers

Fondat în 1963 de Jean Nidetch, care se autodescrie ca o „casnică supraponderală obsedată de prăjituri", Weight Watchers a devenit unul din cele mai cunoscute regimuri de slăbit din lume. (Oprah Winfrey e actualmente purtător de cuvânt al companiei.) Membrii se întâlnesc, discută despre succesele şi eşecurile lor şi se susţin emoţional unii pe alţii când sunt cântăriţi în public. Mâncarea e calculată în baza unul sistem de puncte, cu limitare zilnică. În 2014, Weight Watchers a avut un profit de 1.4 miliarde de dolari.

1970: Dieta „frumoasei adormite"

Dieta a fost popularizată de nimeni altul decât Elvis Presley şi implică sedarea puternică pe parcursul a câteva zile. Premiza de bază e că sedarea te face să te abţii din mâncat. Regimul „frumoasei adormite" susţine că participanţii îşi pot „adormi kilogramele" cu ajutorul unei doze controlate de tranchilizante. Din păcate, drogurile astea dau dependenţă, iar stilul de viaţă e nesustenabil.

1977: Slim-Fast

Slim-Fast a fost inventat în 1977 de omul de afaceri american Sim Daniel Abraham, proprietarul Thompson Medical, aceeaşi companie care a produs controversatul medicament Dexatrim. Regimul e descris prin fraza „un shake la micul dejun, un shake la prânz şi o cină uşoară" şi îi ajută pe practicanţi să piardă în greutate prin limitarea aportului caloric, fără să-i priveze de vitaminele şi mineralele de care au nevoie pentru a supravieţui. În ultimii ani, brandul Slim-Fast şi-a extins gama de produse cu gustări şi batoane, păstrând în ofertă şi shakeurile iconice.

Publicitate

1981: Dieta Beverly Hills

Planul de dietă al lui Judy Mazel, The Beverly Hills Diet, s-a vândut în aproape un milion de exemplare în cele treizeci de săptămâni cât a fost listat ca bestseller în New York Times. Regimul de şase săptămâni al lui Mazel implică zece zile de consum de fructe într-o ordine anume. Mazel subliniază importanţa momentului şi a modului în care se combină alimentele. În 1981, gazeta Asociaţiei Americane a Medicilor a criticat dieta pentru promovarea unor nereguli medicale şi a subliniat: „Nu numai că nu există dovezi ştiinţifice care să susţină acest plan de dietă, dar sunt contrazise cunoştinţe medicale importante despre nutriţie." Medicii au avertizat că regimul scade drastic nivelul de sare din organism şi generează pierderi mari de apă prin diaree, ceea ce duce la febră, muşchi slăbiţi şi un sentiment de „sfârşit iminent".

1985: Regimul „omului cavernelor"

Dieta „omului cavernelor", care a reapărut sub numele de regimul Paleo, susţine că omul secolelor XX şi XXI ar trebui să se reconecteze la rădăcini printr-un obicei culinar aparent practicat în epoca paleolitică. Mai precis, multe fructe, legume, nuci, rădăcini, carne şi fără mâncăruri procesate, cum ar fi lactatele, cerealele, zahărul, uleiurile, sarea, alcoolul sau cafeaua. E dieta semi-oficială a CrossFit. Asociaţia Nutriţioniştilor Britanici l-a numit un „regim dezechilibrat, consumator de timp şi care te izolează social", precum şi „o cale sigură pentru a avea deficienţe de nutrienţi."

Citește și Cum ajungi să te îngrași din cauza „mâncării sănătoase"

Publicitate

Anii 1990: Dieta fără grăsimi

La sfârşitul anilor '80, colesterolul era asociat cu bolile de inimă, iar revista Time a publicat un articol cu titlul „Ne pare rău, dar e adevărat. Colesterolul ucide". Brusc, şi-a făcut apariţia un regim lipsit de grăsimi şi bogat în carbohidraţi, care a ras naţiunea. Până la începutul anilor '90, marile companii profitau de trend prin lansarea pe piaţă a variantelor cu grăsime redusă sau „light" pentru produse deja cunoscute. Din nefericire, lipsa grăsimii denatura gustul produselor, aşa că s-a compensat prin adaos de zahăr, sare şi sirop de porumb. Potrivit NPR, „în efortul de a rezolva o problemă –bolile de inimă - prin reducerea grăsimilor, mulţi experţi spun că au fost generate alte probleme, ca diabetul şi obezitatea."

1996: Dieta bazată pe grupele de sânge

A apărut ca rezultat la cartea lui Peter J. D'Adamo's, Mănâncă ce se potriveşte tipului tău, în care autointitulatul „fizician naturopat" încurajează practicanţii să asocieze dietele cu grupa sanguină. Regimul susţine că îmbunătăţeşte starea de sănătate şi minimizează riscul de boală. Am luat-o de bună şi am încercat, crezând că grupa mea sanguină e 0. Am descoperit mai târziu că am grupa A. Dieta bazată pe grupa sanguină a fost desfiinţată recent.

Citește și Cum să nu fii un român prost pe internet: Detoxifiere

2002: Dieta Atkins

Atkins Nutritional Approach™ a fost o manie popularizată de autorul Dr. Robert C. Atkins. Prima sa carte, Revoluţia dietelor, de Dr. Atkins, a fost publicată în 1972. Însă abia al doilea volum, lansat treizeci de ani mai târziu, Noua revoluţie a dietelor, de Dr. Atkins, i-a adus faima şi gloria. Dieta Atkins a devenit foarte cunoscută în 2003 şi 2004. Pe vremea aia, unul din 11 americani spunea că urmează o dietă slabă în carbohidraţi. Până în 2005, procentul de practicanţi ajunsese la 2%, iar compania era în pragul falimentului.

Captură via YouTube.

Publicitate

Anii 2000: Regimul raw

Într-un episod din 2003 al serialului Sex and the City, Samantha le târăşte pe Carrie, Miranda şi Charlotte într-un restaurant numit Raw, unde (cu vocea lui Carrie) mâncarea e servită rece, iar un anume ospătar e foarte fierbinte. La vremea aceea, era în vogă. Deşi mâncarea raw e cunoscută din anii '80, a devenit cunoscută abia în noul mileniu. Se bazează pe ideea că alimentele negătite sunt cele mai sănătoase. Printre practicanţii celebri se numără Demi Moore şi Scarlett Johansson. Nişte tipi din Los Angeles au mers mult prea departe, însă.

2004: Dieta Master Cleanse

Cunoscut şi ca „dieta cu limonadă", regimul ăsta a plutit o vreme prin aer până să fie scos la suprafaţă în cartea lui Petre Glickman,Cum să slăbeşti, să capeţi mai multă energie şi să fii mai fericit în 10 zile. Master Cleanse e o dietă lichidă făcută dintr-un mix de apă, suc de lămâie, sirop de arţar şi ardei cayenne. În 2006, Beyonce a recunoscut că s-a folosit de regim ca să piardă nouă kilograme pentru rolul din Dreamgirls. Eu am încercat-o acasă şi m-am ales cu o peliculă albă pe limbă.

Citește și Cum să-ți accepți atracția pentru fete grase

Anii 2010: Detoxifierea cu sucuri

Recunosc că am încercat detoxifierea cu sucuri. Recunosc că le-am cumpărat la ofertă de pe Gilt City. Ştiam că sunt mult prea scumpe. Acum realizez că, pe deasupra, sunt proaste şi nesănătoase.

2013: Planul lui Daniel

În Biblie, Daniel e un evlavios fără egal care oferă consiliere şi interpretează visele regilor. E aruncat în cuşca leilor şi apoi salvat de un înger. Are patru viziuni diferite legate de apocalipsă. Mănâncă legume, în mare parte. Ultima parte a fost de maxim interes pentru Rick Warren, pastorul unei biserici din sudul Californiei. În timpul unei sesiuni maraton de botezuri, a realizat că el şi congregaţia sa au crescut prea mult pentru fundurile lor religioase. Aşa că a agăţat doi doctori şi a scris o carte, numită The Daniel Plan, care combină dieta fizică (mănâncă mai puţin, fă mai multă mişcare) cu o abordare holistică. Din păcate, există foarte puţine informaţii despre practicanţi, a căror majoritate se apropie de sfârşitul vieţii.

Citește și Cercetătorii au aflat de ce francezii nu se îngrașă de la brânză

Publicitate

2013: Dieta cu bile de bumbac

Regimul ăsta a circulat pe mesageriile online şi, pentru o scurtă perioadă, i-a îngrozit pe oameni. Practicanţii înmuiau bile de bumbac în suc şi le mâncau în ideea de a se simţi plini. Potrivit ABC News, „Dacă nu apelaţi la un brand organic scump, trebuie să ştiţi că majoritatea bilelor de bumbac nu sunt făcute din bumbac. Sunt albite cu clor şi conţin fibre de poliester cu o mulţime de chimicale."

2015: Waist Trainer

Waist Trainer, care a devenit extrem de cunoscut prin conturile de Instagram ale celebrităţilor, e de fapt un corset modern. Dacă achiziţionezi unul de pe Waist Gang Society, brand susţinut de Kim, Khloe şi Kourtney Kardashian, Amber Rose şi Nicky Minaj, te duce la 120 de dolari. Însă nu toată lumea e de acord cu practica. În emisiunea Botched, Dr. Paul Nassif a spus: „Sunt îngrijorat de efectele pe care le are asupra intestinelor şi cum le împinge în regiunea pelviană […] există posibilitatea ca organele interne să fie presate, ceea ce duce la probleme de rinichi, plămâni şi gastrointestinale."

2015: Dieta „Teatox"

E prea devreme să ştim dacă programul Teatox se va dovedi ineficient sau periculos. Multe din branduri şi-au demonstrat deja dibăcia în promovare. Celebrităţi ca Amber Rose, Scott Disick, Kourtney şi Khloe Kardashian, Kylie Jenner, Nicki Minaj, Britney Spears, Lindsay Lohan, Snooki şi Vanessa Hudgens au postat selfieuri în care promovează diverse produse Teatox, iar revistele celebre s-au grăbit să le facă recenzii. Scriitoarea Tara Evans (Broadly), a spus că Teatox, care e de fapt un laxativ pe bază de ceai, îţi poate întârzia menstruaţia, cauza dureri de stomac şi diaree şi poate afecta contracepţia. Sexi.

Traducere: Alexandra Andrieş

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre femei:
O femeie și-a mințit cea mai bună prietenă că e bărbat, ca să facă sex cu ea
De ce nu există destui bărbați pentru fiecare femeie
5 motive pentru care e oribil să fii femeie